Seceta: Aproape jumătate din recolta noastră - pârjolită de arşiţă

• Recolta UE, în scădere

Uniunea Europeană se îndreaptă spre o recoltă mai mică de porumb în acest an, după ce seceta şi canicula au devastat culturile din România şi ţările din regiune, susţin analiştii intervievaţi de Reuters. O producţie mai mică ar putea face din blocul comunitar, care este deja un importator net de porumb, şi mai dependent de furnizori externi în acest sezon, în special în condiţiile în care UE se aşteaptă să recolteze cantităţi mai mici de grâu şi orz, care pot fi utilizate ca nutreţ pentru animale, la fel ca porumbul. Organismele de prognoză şi-au revizuit semnificativ estimările referitoare la recolta de porumb a UE, până la 60-61 milioane de tone, sub recolta de anul trecut, care s-a situat la 63 milioane de tone, dar peste recolta de 53 de milioane de tone din 2022, când Europa a fost lovită de o secetă extinsă. "Situaţia în estul Europei este una foarte gravă, la fel ca în urmă cu doi ani. Vestul Europei este în regulă, iar asta va salva situaţia comparativ cu 2022", a declarat Maxence Devillers, analist la Argus. România, care anterior concura cu Franţa pentru titlul de cel mai mare producător de porumb din UE, a fost lovită de numeroase valuri de secetă şi caniculă, care au afectat şi culturile de porumb din Ucraina şi Rusia. Unii analişti se aşteaptă ca recolta de porumb a României să scadă cu aproximativ 30% faţă de cea de aproape 11 milioane de tone înregistrată anul trecut, iar analiştii de la Argus mizează pe o producţie de 7,5 milioane de tone în acest an, în timp ce firma românească AgroBrane ia în calcul o producţie de 7,7 milioane de tone. "Este o provocare să cultivi porumb într-un cuptor", a spus Gabriel Razi, de la firma AgroBrane, menţionând faptul că în luna iulie culturile de porumb s-au confruntat cu temperaturi de 40 de grade Celsius. "Este unul din cele mai dificile sezoane cu care s-au confruntat fermierii români", a adăugat Gabriel Razi, la un webinar organizat de Trend&Hedge Club.

În schimb, în Franţa, nivelul de umiditate favorabil oferă condiţii mai bune. În plus, creşterea suprafeţelor însămânţate cu porumb ar putea permite Franţei să înregistreze o recoltă mai bună în acest an comparativ cu cea de anul trecut. "În Franţa, situaţia este amestecată, dar producţia ar trebui să fie bună", a estimat Maxence Devillers, care mizează pe o recoltă de peste 14 milioane de tone, cu puţin peste estimările iniţiale ale Ministerului francez al Agriculturii.

Seceta a afectat în ţara noastră 2,5 milioane de hectare, circa 40% din culturile de grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui. Conform specialiştilor din domeniu, pierderile se ridică la 1,5-1,8 miliarde de euro.

Citiţi aici despre cum schimbările climatice impun o nouă normalitate.

• Vremea haotică ne lasă fără fructe

Primăvara neobişnuit de umedă din acest an şi condiţiile haotice din timpul verii i-au făcut pe fermierii din Polonia şi până în Marea Britanie să îşi facă griji cu privire la mărimea şi calitatea recoltelor lor, în timp ce sudul continentului se luptă din nou cu o secetă severă. Recolta de mere a Uniunii Europene urmează să se micşoreze cu o zecime, o lipsă de căpşuni duce preţurile în sus în unele regiuni şi Italia are probleme în a recolta suficiente măsline pentru a produce uleiul de care are nevoie. Aceste evenimente reprezintă o nouă dovadă a provocărilor ridicate de fenomenele meteo extreme, cu ramificaţii care este posibil să dureze mai mulţi ani.

Polonia, cel mai mare producător de mere de pe continent, ar putea suferi o diminuare a producţiei totală cu 30% în acest an, comparativ cu cea de anul trecut, potrivit Uniunii producătorilor polonezi de fructe. Vreme blândă de la începutul anului a dus la înmugurirea mai rapidă decât de obicei a arborilor, însă muguri au fost afectaţi de îngheţul din luna aprilie, astfel că mulţi nu vor da roade. Comisia Europeană a propus mobilizarea a 62 de milioane de euro de la rezerva blocului comunitar pentru a ajuta Polonia, Cehia şi Austria, care au suferit de pe urma condiţiilor meteo nefavorabile.

Îngheţul din primăvară a afectat şi Germania, agravând alte probleme precum diminuarea terenurilor arabile. Recolta de căpşuni din 2024 este preconizată să fie cu aproximativ un sfert mai mică faţă de cea de anul trecut, iar preţurile pentru consumatori au crescut cu 4% în primele şase luni. De asemenea, faimoasele culturi de sparanghel din Germania au fost şi ele lovite. Unii viticultori şi cultivatori de fructe şi-au pierdut întreaga recoltă, astfel că nu mai au ce să vândă retailerilor. Chiar dacă fermierii germani nu au fost incluşi în pachetul iniţial de sprijin al Comisiei Europene, ei sunt avuţi acum în vedere. Regiunea Puglia, din călcâiul cizmei italiene, s-a confruntat cu o secetă severă şi temperaturi de până la 43 de grade Celsius, astfel că fructele şi legumele au avut de suferit. Producţia de ulei de măsline, principalul produs al regiunii, este aşteptată să se reducă cu peste 50%. Producţia de grâu utilizat la fabricarea de pâine şi paste s-a redus şi ea la jumătate din cauza secetei prelungite. În condiţiile în care temperaturile peste medie ar urma să persiste şi în săptămânile următoare, situaţia ar putea să se agraveze pentru fermierii din principalele zone agricole ale Italiei.

Spania a suferit şi ea de pe urma secetei în ultimii ani, astfel că în presa locală au apărut estimări conform cărora producţia de mango se va prăbuşi în acest an.

Citiţi aici cum seceta impune raţionalizarea consumului de apă.

• Marile secete

- Una dintre cele mai devastatoare secete care au afectat Europa a fost în anul 1540, cunoscută sub numele de "Marele Secetă". Aceasta a durat aproape un an întreg, cu foarte puţine precipitaţii şi temperaturi extrem de ridicate pentru acea perioadă. Criza de apă a avut consecinţe dezastruoase: râurile au secat, culturile agricole au fost distruse, iar foametea şi bolile au lovit populaţiile din întreaga Europă. Documentele istorice descriu scene de disperare, cu oameni şi animale murind de sete, iar incendiile de vegetaţie s-au răspândit necontrolat.

- Seceta din 1921 a afectat în special Europa de Est şi Rusia, având un impact devastator asupra regiunii. Această secetă severă a coincis cu perioada de după Primul Război Mondial, când multe ţări se luptau să se reconstruiască. În Rusia, seceta a contribuit la o foamete de proporţii, cunoscută sub numele de "Foametea Rusă din 1921", care a dus la moartea a milioane de oameni. Regiunile afectate de secetă nu au putut produce suficiente alimente, iar guvernul sovietic a fost nevoit să ceară ajutor internaţional pentru a face faţă crizei umanitare.

- În vara anului 2003, Europa a fost lovită de una dintre cele mai severe secete din istoria sa recentă. Această secetă a fost însoţită de un val de căldură extremă, care a cauzat moartea a aproximativ 70.000 de persoane în întreaga Europă. Temperaturile au atins recorduri istorice în mai multe ţări, iar lipsa precipitaţiilor a dus la scăderea drastică a nivelului apelor subterane şi a râurilor. Agricultura a suferit pierderi masive, iar multe culturi au fost compromise. De asemenea, seceta a dus la o creştere a incendiilor de pădure, în special în sudul Europei, unde mii de hectare de pădure au fost distruse.

- Seceta din 2018 este considerată una dintre cele mai grave din ultimele decenii şi a fost un semnal clar al efectelor schimbărilor climatice. Această secetă a afectat mari părţi din Europa de Nord şi Centrală, inclusiv Germania, Suedia, şi Marea Britanie. Verile toride şi lipsa precipitaţiilor au dus la scăderea dramatică a recoltelor şi la restricţii severe privind utilizarea apei în mai multe regiuni. De asemenea, seceta a afectat navigaţia pe râurile majore, cum ar fi Rinul, unde nivelul apei a scăzut la cote record, perturbând transporturile şi economia.

Secetele din Europa sunt cauzate de o combinaţie de factori naturali şi antropici. Schimbările climatice joacă un rol major în amplificarea frecvenţei şi intensităţii secetelor, prin creşterea temperaturilor globale şi modificarea tiparelor de precipitaţii. De asemenea, activităţile umane, cum ar fi defrişările, agricultura intensivă şi gestionarea inadecvată a resurselor de apă, contribuie la agravarea secetelor. Impactul secetelor asupra Europei este vast şi divers. Pe lângă pierderile agricole şi economice, secetele duc la degradarea solului, reducerea biodiversităţii şi scăderea calităţii apei. De asemenea, secetele contribuie la creşterea riscului de incendii de vegetaţie şi la pierderea habitatelor naturale. La nivel social, secetele provoacă migraţii, creşterea preţurilor la alimente şi conflicte legate de resursele de apă.

Citiţi aici despre incendiile de pădure, care provoacă o criză globală.

Secetele au fost şi rămân o ameninţare majoră pentru Europa, iar frecvenţa şi severitatea acestora sunt în creştere din cauza schimbărilor climatice. În faţa acestor provocări, este esenţial ca Europa să investească în soluţii de adaptare şi gestionare durabilă a resurselor de apă, pentru a reduce impactul secetelor viitoare asupra economiei şi societăţii.