Securitatea noastră cea de toate zilele

Surprize, multe surprize. Asta se pare că ne-ar putea oferi dosarele desecretizate de SRI şi CNSAS anul trecut. Cel puţin asta crede preşedintele Băsescu. Iar afirmaţia sa a surprins. Mai întîi pentru că Preşedintele pare să ştie ceva, deşi, circumspect, a adăugat că "este imposibil să nu fie surprize în 1,3 milioane de dosare care au fost considerate secrete". Apoi, pentru că Traian Băsescu cere reverificarea dosarelor clasificate de CNSAS şi SRI în 2005 de comisiile numite de Gheorghe Onişoru şi Radu Timofte. Nu în ultimul rînd, deoarece Preşedintele crede că reforma sistemului judiciar a fost minată prin acordarea inamovibilităţii judecătorilor înainte de a face "curăţenie". Declaraţii de conjunctură sau o schimbare de azimut. A devenit Traian Băsescu un susţinător al lustraţiei? Momentul ales pentru aceste declaraţii nu este, cu siguranţă, întîmplător: în Senat a început dezbaterea în comisii a legii lustraţiei, iar noul Colegiu al CNSAS tocmai ce a fost votat.

Noul Colegiu al CNSAS ce se va reuni în prima sa şedinţă marţi începe un mandat dificil. După şase ani irosiţi, reforma pare la ordinea zilei. Dar auspiciile nu au fost generoase. Relaţiile dintre noii membri ai colegiului sunt reci şi ar putea deveni tensionate. Majoritatea, esenţială pentru deconspirarea Securităţii nu există. Pentru Constantin Ticu Dumitrescu misiunea va fi grea şi nu pentru că legea ar fi limitativă, căci a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă şi îmbunătăţită, ci pentru că nu există consens în privinţa paşilor ce vor urma. Evoluţia relaţiei dintre Ticu Dumitrescu şi Corneliu Turianu, foşti colegi în PNŢCD în legislatura 1996-2000, dar pe poziţii diferite în timpul dezbaterilor privind legea deconspirării, este esenţială pentru viitorul CNSAS. Unii îi reproşează lui Corneliu Turianu introducerea sintagmei "deconspirarea Securităţii ca poliţie politică" care ar fi denaturat sensul iniţial legii şi ar fi generat blocajele din perioada 2000-2005. Această formulă nefericită a produs, cel puţin după 1999, rezultatele pe care Traian Băsescu le viza în declaraţia sa privind "curăţenia" din justiţie. Magistraţii care au colaborat cu Securitatea nu au putut fi înlăturaţi din justiţie dacă nu se făcea demonstraţia acţiunilor de poliţie politică.

Presa a semnalat cazul judecătoarei Florica Bejinaru, membră a CSM, care a fost exonerată de fostul Colegiu al CNSAS de suspiciunea de a fi făcut poliţie politică deşi ar fi produs 57 de note informative doar într-un an de colaborare plătită cu Securitatea. După reforma Statutului magistraţilor din vara anului 2005 aceştia nu mai pot accede la funcţii de conducere dacă au colaborat cu Securitatea, fără nici o referire la acţiunile de poliţie politică. Dar prevederea nu a putut fi aplicată. După modificarea legis-laţiei privind CNSAS în februarie 2006 a devenit posibilă însă şi această minimă reparaţie.

Noul CNSAS va avea competenţe mult mai extinse decît cel ce şi-a încheiat mandatul. De la redefinirea termenului de "poliţie politică", care se referă în noua redactare la toate instituţiile şi toate persoanele care au încălcat, prin acţiunile lor, drepturile omului, inclusiv activişti de partid sau angajaţi ai Miliţiei sau Procuraturii, pînă la schimbarea regulilor privind verificarea din oficiu, amendamentele introduse prin Ordonanţa de Urgenţă instituie un regim legislativ mult mai propice deconspirării agenţilor şi informatorilor securităţii în cea mai largă accepţiune. În urma deciziei CSAT din februarie 2005 privind trecerea dosarelor de urmărire spre CNSAS, SRI a transferat în depozitul de la Popeşti Leordeni peste 1,2 milioane de dosare. În acelaşi timp, comisia mixtă numită, cel puţin pe versantul CNSAS nu tocmai ortodox, a verificat peste 150.000 de dosare şi a clasificat aproximativ 110.000 dintre acestea ca fiind de siguranţă naţională. Operaţiunea a avut ca reper criteriile de siguranţă naţională ale Securităţii, căci altele nu existau. De aceea exis-tă suspiciunea că s-a încercat mai degrabă una de conspirarea foştilor agenţi şi informatori aflaţi şi astăzi în plină activitate. Cerînd reverificarea acestor dosare Preşedintele părea să des-chidă o breşă în poziţia de monolit a SRI şi a celorlalţi deţinători de arhivă securistică. Adăugînd însă imediat că e momentul ca aceia ce "tot vor să deconspirăm Securitatea" să "treacă de la stadiul de ţipăt la stadiul de muncă, pentru că au pe ce" Traian Băsescu a transmis un semnal ambiguu. Problema CNSAS nu va mai fi legislativă, ci instituţională şi politică.

Dacă noul Colegiu se va gripa, vina va fi mai puţin a membrilor săi, cît a celor ce i-au desemnat. Şi nu doar pentru că, în căutarea unei majorităţi necesare relansării CNSAS, Constantin Ticu Dumitrescu va trebui să găsească mijloace de coabitare, ci pentru ca atît partidele, cît şi cele două instituţii, Preşedintele şi Primul Ministru, au optat pentru un CNSAS cu geometrie variabilă. Blocarea instituţiei, probabilă, dar încă incertă, va fi semnul clar al lipsei de voinţă politică pentru deconspirarea Securităţii.