Sfârşitul sfârşiturilor

Există două mari probleme cu care se confruntă Terra şi omenirea: războiul nuclear şi primejdia degradării catastrofale a mediului înconjurător.

Se spune că, dintre miliardele de specii care au populat planeta, cele mai de succes varietăţi se raportează invers proporţional la inteligenţă.

Pe primul loc se pare că se situează cele deschise mutaţiilor rapide, cum e bacteria; pe al doilea, cele fidele unui sistem ecologic stabil, cum ar fi gândacii.

Mamiferele au supravieţuit în număr mic şi asta mai degrabă datorită hazardului.

Şi mai puţine primate au putut s-o lungească, fiinţele umane reuşind să se impună ca inteligenţă superioară, odată cu homo sapiens, pe ruta ultimilor o sută de mii de ani, cifră care, susţin unele voci, Naum Chomsky şi mayaşii printre alţii, ne-ar aduce pe linia de sosire a autodesfiinţării, în principal graţie celor două mari probleme contemporane.

Carevasăzică există semne care indică posibilitatea extincţiei rasei umane în plină eflorescenţă globalizantă.

Expansiunea bacteriilor şi gândacilor.

A băncilor şi medicamentelor.

Când vine vorba de fraude, băncile improvizează fecund, iar firmele farmaceutice îngraşă preţurile medicamentelor.

Recent, Comisia Bancară a Senatului American l-a ambuscat pe şeful executiv de la Wells Fargo, John Strumpf, pentru că îşi îndemnase angajaţii să creeze peste două milioane de conturi false pentru carduri bancare şi de credit, fără acordul acelor clienţi, ca mai târziu aceştia să fie nevoiţi să plătească penalităţi pentru retrageri excesive sau pentru întârzieri de plată ale acestor penalităţi emise pentru conturi de care nu aveau habar că le aveau.

Cam tot acum, Comitetul Congresional de Supraveghere şi Reformă Guvernamentală a criticat-o dur pe şefa executivă de la Milan Pharmaceutical, Heather Bresch, pentru că mărise cu 500% preţul medicamentului EpiPen, folosit în tratamentul de urgenţă al alergiilor, la $608 pentru un pachet cu două flacoane, care costase $100 în 2009. Mai mult chiar, firma a cerut adoptarea unei legi prin care să poată spori hiperbolic numărul pacienţilor îndemnaţi să cerşească reţete EpiPen.

În aceeaşi situaţie se află Jaimie Dimon, şef executiv la JPMorgan, pentru că nu a raportat pierderile din tranzacţii, sau Lloyd Blankfein de la Goldman Sachs, bancă care şi-a fraudat cu succes investitorii.

În cazul firmelor farmaceutice, drapelul e dus de Martin Shkreli, de la Touring Pharmacetical, cel care a săltat preţul medicamentului Daraprim, pentru tratarea pacienţilor HIV, la $750, de la $13,50 o pilulă; sau de Michael Pearson de la Valeant Pharmacetical, cel care a cvadruplat preţul pentru Syprine, folosit în tratarea disfuncţiilor ereditare posibil cauzatoare de deteriorări hepatice şi nervoase grave.

Şi?

Păi, Strumpf a băgat la ciorap $19 milioane anul trecut, din moment ce toate acele conturi false au ajutat banca să stabilizeze maşinăria autonomă de profit. Sigur, au fost amendaţi cu $185 de milioane pentru fraudă, o nimic toată faţă de cât suge banca - doar în perioada aprilie-iulie 2016 a avut venituri de $22,16 miliarde.

Iar Heather Bresch a câştigat $18,9 milioane anul trecut...

Şi atunci, de ce să se vaccineze băncile sau farmaceuţii contra fraudării, când e atât de profitabil, viabil profitabil?

Poate Congresul îi vânează şi îi amendează ocazional pe şefii executivi de pe Wall Street, dar n-au alocat fonduri suficiente pentru ca agenţiile regulatoare ale protecţiei consumatorului să controleze practicile pieţei, să le normalizeze.

În tot acest timp băncile de pe Wall Street şi companiile farmaceutice au permisiunea, prin ne-opozabilitatea Congresului de a acumula o forţă absolută de manipulare a pieţei, de a se desfăta într-o mezalianţă păcătoasă cu crima organizată.

Cinci bănci de pe Wall Street (inclusiv Wells Fargo) deţin 45% din activele bancare ale naţiunii americane, adică 25% mai mult decât în anul 2000.

Ceea ce înseamnă că n-ai prea mult de ales, toate cele cinci bănci oferind aceeaşi gamă de servicii, cam la acelaşi preţ, inclusiv servicii nenecesare, nedorite, ca cele menţionate mai sus.

Ceea ce înseamnă că şi Milan, şi alte companii farmaceutice similare se pot complace în dinamitarea preţurilor, ele fiind singurele care oferă acest gen de medicamente vitale.

De ce?

Pentru că Congresul a făcut posibil acest lucru, interzicând farmaciilor să achiziţioneze produse străine similare ieftine, nealocând Administraţiei Alimentaţiei şi Medicaţiei (FDA) fondurile necesare promovării rapide pe piaţă a noilor medicamente vitale.

În consecinţă, zgomotul urechelii şefilor executivi funcţionează drept camuflaj pentru mânăriile lor.

Şefii executivi sunt programaţi să facă un singur lucru - bani; dacă pot face bani prin induceri în eroare sau măriri de preţuri vor continua s-o facă până nu va mai fi profitabil.

Aşa că de când ne tot plângem, ba de bănci, ba de pharma, am intrat, pe nesimţite, în rând cu lumea ca bună.

Suntem tocaţi din toate părţile, chiar şi dinăuntrul nostru, al fiecăruia. E un sfârşit de lume. Să fie sfârşitul sfârşiturilor, făr' de început?

Indiferent, n-avem cum să ne apărăm, participăm tot mai intens la propria noastră decimare.

Pentru că şi la noi se fură ca-n "codruţa" altora, iar preşedintele Klaus minte ca un elev de şcoală nouă, care lipseşte nemotivat pentru că i-a murit bunicul, a zecea oară.

El zice că merge la tati-n vizită, ceea ce toată lumea înţelege ca pe ceva special, neopozabil, iar el o tuleşte la o plajă de plajă.

Ca să nu mai vorbim de Prima Doamnă, Fata Blănarului.

Asta e, nu putem juca jocul adevărului, e prea peste mână, nu se plăteşte.

Fericiţi fie cei care încă pot să protesteze, că încă mai speră.

M-a certat un amic deunăzi, când am declinat să particip la un protest împotriva unuia celebrat de media, dar de care nu-mi pasă, că face şi singur o treabă pe cinste în a se autodistruge.

"Toţi sunt din acelaşi bordel", i-am returnat-o amicului, care mi-a aruncat o privire plină de scârbă şi compasiune pentru disfuncţia mea civică, nepatriotică, rezumându-se să conducă responsabil de tăcut SUV-ul lui înmatriculat în Bulgaria.