Shell estimează o creştere de 60% a cererii globale de GNL până în 2040

Cererea globală de gaz natural lichefiat (GNL) este estimată să crească cu aproximativ 60% până în 2040, pe fondul creşterii economice din Asia, impactului inteligenţei artificiale şi eforturilor de reducere a emisiilor în industriile grele şi transporturi, conform raportului anual publicat marţi de Shell, citat de Reuters.

Cererea de gaze naturale continuă să crească la nivel global, pe măsură ce lumea face tranziţia către combustibili mai curaţi. Shell estimează că cererea de GNL va atinge între 630 milioane şi 718 milioane de tone metrice pe an până în 2040, conform LNG Outlook 2025.

Această prognoză este mai optimistă decât cea din anul precedent, care estima o cerere globală de GNL între 625 şi 685 de milioane de tone pe an în 2040.

"Previziunile actualizate arată că lumea va avea nevoie de o cantitate mai mare de gaze pentru generarea de energie electrică, încălzire şi răcire, industrie şi transport, pentru a atinge obiectivele de dezvoltare şi decarbonizare," a declarat Tom Summers, vicepreşedinte senior pentru marketing şi tranzacţionare LNG la Shell.

Cererea asiatică stimulează creşterea globală

China, cel mai mare importator de GNL din lume, şi India îşi măresc capacitatea de import şi infrastructura legată de gaze, pentru a satisface cererea în creştere, a adăugat Shell.

Importurile de gaze naturale ale Chinei sunt prognozate să crească anul acesta, pe fondul planurilor de stimulare economică, deşi tensiunile comerciale cu SUA ar putea limita expansiunea.

În 2024, China a importat un total de 131,69 milioane de tone de gaze naturale, inclusiv din conducte, cel mai mare volum din cel puţin 2013. Din această cantitate, 76,65 milioane de tone au fost GNL, conform datelor vamale chineze.

În India, Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) estimează că consumul de gaze naturale va creşte cu 60% între 2023 şi 2030, dublând necesarul de importuri de GNL, în condiţiile în care producţia internă nu va putea ţine pasul cu cererea.

În pieţele emergente din Algeria, Egipt, Malaysia şi Indonezia, o populaţie tânără şi creşterea economică alimentează cererea de gaze, însă producţia internă în aceste ţări este estimată să scadă în următorii 15 ani cu până la 50 de milioane de tone, ceea ce înseamnă mai puţin gaz disponibil pentru export.

Provocări pe partea de ofertă

Pentru a acoperi cererea în creştere, în special în Asia, Shell estimează că vor fi disponibile peste 170 de milioane de tone de GNL nou până în 2030. Cu toate acestea, termenele de începere a proiectelor noi sunt incerte.

Mai multe proiecte de GNL au fost amânate în ultimii doi ani din cauza tensiunilor geopolitice, obstacolelor de reglementare, deficitelor de forţă de muncă şi blocajelor în lanţurile de aprovizionare, întârziind disponibilitatea a aproximativ 30 de milioane de tone de GNL până în 2028, echivalentul importurilor anuale ale Indiei.

În 2024, tranzacţiile globale cu GNL au crescut cu doar 2 milioane de tone, ajungând la 407 milioane de tone, marcând cea mai mică creştere anuală din ultimul deceniu.

Raportul Shell prognozează o creştere a cererii de GNL în Europa în 2025 şi în anii următori.

"Europa va continua să aibă nevoie de GNL până în anii 2030 pentru a echilibra creşterea ponderii surselor regenerabile intermitente în sectorul energetic. Pe termen lung, infrastructura existentă pentru gaze naturale ar putea fi utilizată pentru a importa bio-GNL sau GNL sintetic şi ar putea fi reconfigurată pentru importul de hidrogen verde," arată raportul.

SUA şi Qatar - liderii globali ai ofertei de GNL

Creşterea semnificativă a ofertei de GNL va proveni din Statele Unite, care ar putea ajunge la 180 de milioane de tone pe an până în 2030, reprezentând o treime din oferta globală.

Analiştii estimează că, împreună cu proiectul de extindere a câmpului North Field din Qatar, care urmează să intre în funcţiune în 2026, SUA şi Qatar ar putea furniza aproximativ 60% din oferta globală de GNL până în 2035.

Această creştere a capacităţilor de producţie este considerată esenţială pentru a susţine tranziţia energetică globală şi a asigura securitatea energetică, în special în regiunile dependente de importuri de gaze naturale.