Şi dacă moţiunea nu trece?

Sunt silit să iau în calcul şi această posibilitate. Ca urmare a ultimelor acţiuni întreprinse de Ludovic Orban. Fără ca acesta să fi fost încurajat în vreun fel de preşedintele Klaus Iohannis. Dar în condiţiile în care, totuşi, manevrele sale au fost tolerate de la Cotroceni. Poliţistul rău şi poliţistul bun, cum ar spune unii. Fapt este că premierul a încercat să cumpere voturi. Şi a reuşit. Oare cât de multe? Vor răsturna aceste voturi cumpărate planurile PSD?

Nu sunt sigur că planurile PSD coincid cu planurile lui Marcel Ciolacu. Dar să accept ideea că ele coincid. Că PSD şi Marcel Ciolacu au introdus moţiunea de cenzură nu de dragul imaginii în rândurile propriului electorat şi al ale opiniei publice, ci fiind cu adevărat îngrijoraţi de soarta României. După ce au ajuns la concluzia că Guvernul Orban doi şi jumătate îi pune în pericol pe români. Mergând pe aceeaşi logică, în continuare voi credita Pro România şi ALDE cu bună credinţă. Pe de altă parte, sunt silit să ţin cont de manevrele lui Ludovic Orban.

Realitatea este că banii sunt la premier. Acolo este cheia financiară. El împarte banii comunităţilor locale aşa cum îl taie capul. Nici măcar nu se mai fereşte. Dimpotrivă. Vrea ca această putere pe care o are să fie de notorietate publică. Ori comunităţile locale, în mod inevitabil, îi susţin pe acei primari care le garantează că vor aduce un spor de prosperitate. De confort. Prosperitatea şi confortul depind într-o măsură substanţială de banii veniţi de la Guvern. Şi nu mă refer doar la proiectele edilitare. Este vorba chiar de şcoli şi de spitale. Spitalelor trebuie să li se deconteze cheltuielile suplimentare, făcute în perioada de pandemie. Valabil şi pentru dispensarele locale. Şcolile au şi ele cheltuieli suplimentare. Peste două săptămâni, vor trebuie să distribuie măşti copiilor. Care vor fi sau nu vor fi decontate de către Guvern. Am dat aceste exemple simple, pentru a mă face mai bine înţeles atunci când vorbim, de acum la trecutul proxim, despre modul la care, până în urmă cu o săptămână, au fost cumpăraţi de către PNL, cu bani publici sau pe promisiuni din bani publici, primari şi consilieri. Acum a venit rândul parlamentarilor.

PNL cumpără la greu parlamentari. La bucată şi în vrac. La bucată, în felul următor. De pildă, un parlamentar din grupul minorităţilor naţionale, altele decât UDMR, pentru a ajunge din nou pe liste la alegeri şi pentru a fi votat, trebuie să demonstreze că este capabil să îi aducă comunităţii de care aparţine o valoare adăugată. Iar garanţia vine până la urmă de la Guvern. Dacă Orban a negociat un asemenea parlamentar, dacă deja a desfăcut portofelul public şi a oferit o sumă de bani pentru comunitatea pe care acesta o reprezintă, atunci este aproape garantat faptul că el va funcţiona ca deputat şi în viitorul Legislativ. Dacă nu, nu. Aşa se face că zvonurile insistente conform cărora, direct sau prin interpuşi, Ludovic Orban ar fi cumpărat asemenea parlamentari capătată din ce în ce mai multă consistenţă. Dar câţi anume, nu se ştie. Vom vedea la vot.

Sunt de asemenea zvonuri că premierul a negociat la greu cu UDMR. În scurt timp vom şti cu ce rezultate. Dacă UDMR de pildă decide să nu se prezinte la vot, atunci şansele de a fi trecută moţiunea scad. Dacă negocierea nu a fost încununată de succes, atunci Kelemen Hunor va comunica, tot în scurt timp, că parlamentarii săi vor vota pentru căderea Guvernului. Sau, dacă face un joc de aşteptare, va anunţa că parlamentarii UDMR vor fi prezenţi în sală, dar fiecare este liber să joace în acest spectacol aşa cum îl taie capul.

Mai complicată este situaţia cu parlamentarii Pro România şi ALDE. Aceştia sunt puternic legaţi de interesele locale. Sunt direct interesaţi, chiar dacă se vor afla pe listele partidului, să obţină la limită voturile cetăţenilor din localitatea în care candidează. Ori aceste voturi depind şi de ceea ce ei pot să aducă efectiv acestor comunităţi din fondurile repartizate de Guvern. Respectiv de Ludovic Orban. Acesta le mai poate propune unor parlamentari şi altceva. Fie să se regăsească în viitor pe listele PNL, fie, în cazul supravieţuirii Guvernului, ca protejaţi de-ai lor să obţină poziţii în administraţia publică centrală sau locală. Iar în cazul unora dintre ei sunt semne clare că au vândut meciul. Alţii vor vinde meciul în ultima clipă. Şi vor fi şi unii care vor proceda mai subtil. Vor anunţa că se află în carantină. Şi că nu au mijloacele necesare pentru a vota. Şi astfel vor crea probleme la formarea cvorumului.

Luând în calcul toate circumstanţele mai sus descrise şi ştiind cu precizie, întrucât am făcut zilele trecute această dezvăluire, simultan cu alţi jurnalişti bine informaţi, că Ludovic Orban a dat ordin fiecărui ministru ca, indiferent de cost, să facă pe dracu-n patru şi să cumpere câte doi parlamentari din opoziţie, iată, iau în calcul şi posibilitatea, care părea absurdă în urmă cu o săptămână, ca moţiunea să nu treacă. Chiar şi în ipoteza în care Marcel Cioalcu ar fi de bună credinţă. Deci ce se întâmplă dacă nu trece moţiunea?

Aparent nu se schimbă nimic. Guvernul Orban doi şi jumătate continuă să funcţioneze. Iar unii membri ai Cabinetului mai veroşi îşi vor face afacerile, ca şi până acum, pe sub nasul DNA. Ludovic Orban va continua să taie şi să spânzure până după încheierea alegerilor parlamentare. În realitate, se schimbă multe.

Ce se schimbă? 1). Vulnerabilizat într-un mod extrem până în prezent, Ludovic Orban se întăreşte. Eşecul moţiunii de cenzură îi face muşchi după modelul lui Popeye Marinarul, care devine brusc mai puternic după ce mănâncă spanac. 2). Va exista şi o relativă revigorare, e drept, pe termen scurt, a PNL, partid în care cetăţenii au tot mai puţină încredere. 3). Preşedintele Klaus Iohannis devine şi mai ridicol încercând să creeze aparenţa că deţine controlul şi că joacă un rol extrem de activ în societate. Orban demonstrând astfel că el este numărul unu. 4). În interiorul opoziţiei va fi şoc şi groază. În PSD, din nou cuţitele vor fi scoase de sub masă. Ciolacu fiind acuzat de trădare sau de non combat. Se vor produce excomunicări, victime fiind trădătorii. La fel se va întâmpla în ALDE şi în Pro România. Vor exista acuzaţii reciproce în interiorul opoziţiei. 5). Nici în alianţa PNL-USR lucrurile nu vor arăta prea bine. Pe termen mediu şi lung, USR iese în câştig şi dacă moţiunea trece, şi dacă moţiunea nu trece. Dar dacă moţiunea nu trece, războiul USR contra PNL va fi mai aprig. Mai înverşunat. Şi va face mai picantă bătălia de la parlamentare. Pentru că, la locale, USR oricum va arăta că are dinţii ascuţiţi.