Sistemul bancar, aproape de apoplexie

Proiectul de lege potrivit căruia persoanele împrumutate în valută ar putea rambursa anticipat sau şi-ar putea refinanţa creditele la cursul valutar valabil în momentul în care au contractat împrumutul a primit aviz pozitiv de la Comisia de Industrii din cadrul Camerei Deputaţilor, ne-a declarat, ieri, deputatul UDMR Odon Szabo, unul dintre iniţiatori.

Documentul legislativ a trecut tacit de Senat, urmând să fie aprobat în Camera Deputaţilor, care este cameră decizională, chiar dacă, în tot acest timp, sistemul bancar a făcut numeroase presiuni pentru stoparea lui, după cum ne-au declarat surse politice.

Acestea ne-au precizat: "Există o presiune enormă din partea sistemului bancar pentru a fi retrasă iniţiativa. Primim proiecte noi care ţin partea băncilor, suntem ameninţaţi şi chiar mai mult decât atât. Băncile fac lobby pentru eliminarea proiectului, susţinând că acesta ar putea bloca piaţa".

Sursele noastre susţin că, mai nou, şi reprezentanţii forurilor internaţionale ar milita pentru blocarea iniţiativelor de acest gen.

În opinia deputatului UDMR Odon Szabo, băncile ar trebui să fie solidare într-un astfel de proiect, pentru că, în caz contrar, s-ar putea alege cu o mulţime de credite neperformante.

Potrivit expunerii de motive aferente proiectului legislativ aflat în Parlament, noile reglementări ar urma să modifice Ordonanţa 50/2010 privind contractele pentru consumatori, "în sensul introducerii unei opţiuni pentru consumatorul care are de achitat un credit în monedă străină de a solicita creditorului recalcularea sumei de rambursat în moneda naţională la cursul de schimb valabil la momentul încheierii contractului".

Documentul susţine că, în situaţia economică actuală, o posibilitate insuficient exploatată de băncile din ţara noastră o constituie suportarea pierderilor în egală măsură cu debitorul în privinţa riscului de schimb valutar.

"Deşi nici legislaţia internă şi nici cea europeană nu prevăd în mod expres obligaţia creditorilor de a avertiza potenţialii debitori de riscurile majore la care se expun împrumutându-se în alte valute sau de a limita supra-îndatorarea clienţilor, considerăm că era benefică o asemenea acţiune măcar şi pentru a autoproteja sistemul bancar de creditele neperformante", mai subliniază expunerea de motive.

Potrivit deputatului UDMR, în urma unui calcul, reiese că cei care vor alege să-şi refinanţeze creditele în noile condiţii, vor avea un beneficiu de minim 20% şi de maxim 50% din suma pe care ar rambursa-o la cursul de astăzi.

"Sunt situaţii, mai ales la creditele în franci elveţieni, în care ratele au crescut şi cu 80%, în condiţiile în care există un proiect de Directivă care nu permite creşterea ratelor bancare cu mai mult de 20%", potrivit lui Odon Szabo.

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, spunea, în urmă cu câteva luni, că împrumuturile date în controversata monedă exotică totalizează peste un miliard de lei.

Domnia sa susţinea că sistemul bancar nu va fi afectat de o eventuală decizie de conversie a creditelor în franci elveţieni la cursul din momentul acordării lor: "Suma de bani care ar urma să nu mai fie încasată de bănci dacă s-ar stabili că diferenţa de curs valutar plătită în cazul creditelor în franci elveţieni este abuzivă s-ar ridica la maxim câteva sute de milioane de lei, ceea ce, pentru 40 de bănci, câte avem în România, nu este un pericol. Nici pentru cele care au acordat astfel de credite nu reprezintă un pericol".

Reprezentanţii BNR mai declarau, în această primăvară, că cei care s-au împrumutat în franci elveţieni ar fi trebuit să ştie că există un risc valutar însemnat în cazul contractării unui astfel de credit.

Este greu de imaginat că o monedă exotică aşa cum este francul elveţian ar putea fi 30 de ani atât de ieftină cum era înaintea crizei, a spus, la vremea respectivă, viceguvernatorul BNR Cristian Popa, menţionând: "Cred că întrebarea fundamentală o punem din punct de vedere al costurilor acoperite şi anume, pe lângă această măsură proactivă de educare a publicului, că trebuie să aibă în vedere în mod distinct riscul valutar al unui împrumut, mai ales într-o monedă ca francul elveţian. Putem discuta acum despre eventuala diferenţă de curs de-a lungul timpului, de cine urmează să fie acoperită. Şi aici trebuie să recunosc că trebuie să mai studiem lucrurile pentru că nu îmi este foarte clar".

Reprezentantul BNR a precizat că Banca Centrală i-a sfătuit pe oameni să nu-şi contracteze credite în monedă străină, mai ales în monede exotice, pe care Banca Naţională nu le poate controla, adăugând că BNR a avertizat în momentul în care "lumea descoperise potenţiala bonanţă (n.r. mină de aur)" a creditului în franci elveţieni că acesta ar putea fi "un fals confort" şi că de-a lungul a 20-30 de ani - perioada pe care se desfăşoară un credit ipotecar - este foarte posibil să se producă şi inversări - ori de curs, ori de dobândă, ori de ambele.

Deşi aceste declaraţii par să arate că Banca Naţională şi sistemul bancar nu ar fi afectate de adoptarea unei iniţiative de acest gen, afirmaţiile făcute zilele trecute de reprezentanţii BNR şi citate de Hotnews au altă semnificaţie: "Orice propunere legislativă ce vizează obligativitatea acceptării de către creditor a rambursării creditelor în valută la un curs diferit de cel de la momentul agreării restructurării creditului (pentru schimbarea monedei) nu poate fi susţinută de BNR întrucat contravine dispoziţiilor comunitare în materie - Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale, din 4 februarie 2014 - act comunitar ce trebuie transpus în legislatia Statelor Membre nu mai tarziu de 21 martie 2016".

În acest context, Odon Szabo ne-a declarat: "Banca Centrală invocă o Directivă Europeană care ar putea opri proiectul nostru. Însă BNR nu a citit cu suficientă atenţie ceea ce menţionează legislaţia europeană. Într-adevăr, există o Directivă Europeană în acest domeniu, dar aceasta va fi aplicată din anul 2016. Până atunci, toate statele pot să-şi organizeze portofoliul de credite după regulile proprii. Aşadar, abia după 2016, când va exista o lege unică europeană pe creditele în valută, vom avea unele restricţii pe acest gen de împrumuturi. BNR nu este de partea cetăţenilor, este de partea băncilor".

Expunerea în franci elveţieni în totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental este de 4,1%, potrivit viceguvernatorului BNR, care spune că rata este mult mai mică în comparaţie cu alte ţări, întrucât o mare parte a împrumuturilor a fost refinanţată în perioada 2009-2010.

Potrivit avocatului Gheorghe Piperea, o treime din împrumutaţii la bănci sunt faliţi. Domnia sa ne-a precizat că, dacă în anul 2010, erau în jur de 5,5 milioane de persoane cu credite la bănci, din care circa 750.000 nu-şi puteau plăti creditele, acum, mai mult de 1 milion de împrumutaţi se află în imposibilitate de plată, din aproximativ 3,2 milioane de debitori bancari.

• Piperea: "Băncile au început să-şi notifice clienţii că pot să-şi convertească împrumuturile în franci elveţieni"

Un număr de 2.400 de persoane împrumutate în franci elveţieni au intentat procese băncilor de la care au luat credite în moneda exotică, după cum ne-a spus profesorul în drept Gheorghe Piperea, avocatul care-i reprezintă pe reclamanţi în cele două valuri de procese colective.

Prima înfăţişare la Tribunalul Bucureşti a avut loc ieri, aceasta fiind amânată până la data de 13 noiembrie, judecătorul solicitând estimarea câştigului pe care l-ar avea reclamanţii dacă acţiunea ar fi admisă, potrivit domnului Piperea.

Domnia sa ne-a precizat că, printre celelalte bănci împotriva cărora au fost intentate acţiuni în Instanţă de către persoanele cu împrumuturi în franci elveţieni se numără Volksbank, Raiffeisen, Bancpost, Credit Europe Bank, Piraeus Bank, Millennium Bank.

Reclamanţii solicită rambursarea creditelor la paritatea leu-franc elveţian din momentul contractării lor, în contextul în care francul a crescut foarte mult în raport cu moneda românească.

Gheorghe Piperea ne-a precizat: "Francul elveţian a crescut haotic în ultimii ani, pe fondul crizei, întrucât toţi investitorii speculativi îşi plasează banii în această monedă exotică, care este considerată monedă de refugiu şi în aur. Altă situaţie este în cazul cursului leu-euro, care este ţinut într-un canal de evoluţie foarte strict prin intermediul Băncii Naţionale a României. BNR intervine în piaţă ori de câte ori este nevoie pentru ca acest curs leu-euro să se menţină oarecum stabil, accizele şi alte plăţi sunt calculate în euro, pe când francul elveţian oscilează în funcţie de cerere şi ofertă, prima dintre acestea fiind, încă, foarte mare".

În aceste condiţii, au fost situaţii, în 2011, în care debitorii au avut de plătit rate de 2,5 ori mai mari decât în 2007, potrivit avocatului Piperea.

Domnia sa ne-a spus că, în prezent, băncile de la noi nu mai acordă credite în franci elveţieni, unele dintre ele, cum ar fi Volksbank, au început, încă din lunile ianuarie-februarie, să-şi notifice clienţii cu împrumuturi în derulare că pot să-şi transformae creditele contractate în moneda elveţiană în împrumuturi în euro, atrăgând atenţia, însă, că şi creditele în euro presupun riscuri valutare.

Gheorghe Piperea a reiterat că situaţia persoanelor care s-au împrumutat în franci elveţieni este mai gravă în România decât în Ungaria, explicând: "În timp ce la unguri debitorii îşi plătesc ratele în forinţi, la cursul franc elveţian-forint pe care îl practică banca respectivă, la noi, cei care au de plătit împrumuri contractate în franci elveţieni, fie cumpără această monedă exotică de pe piaţă, la preţuri foarte mari, în cazul în care găsesc să cumpere franci (această monedă fiind foarte rară la noi), fie achită la bancă, instituţia financiară făcând întâi conversia din lei în euro şi apoi din euro în franci, la cursul zilei, fiecare dintre cele două operaţiuni presupunând atât comisioane, cât şi pierderi însemnate din schimbul valutar".

Nebunia conversiei creditelor în franci elveţieni nu are loc doar în ţara noastră.

Autorităţile de reglementare vor eliminarea creditelor în valută din Europa de Est, întrucât acestea au adus unele ţări în pragul default-ului, în timpul crizei creditelor. Astfel de împrumuturi oferă beneficiarilor din statele emergente dobânzi mai mici, dar ratele pot creşte dacă monedele locale se depreciază, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, România şi Ucraina.

Guvernatorul băncii centrale a Poloniei, Marek Belka, recomandă instituţiilor financiare să elimine creditele ipotecare în franci elveţieni, înainte ca parlamentarii să le oblige să convertească aceste împrumuturi în monedă locală, ceea ce le-ar putea provoca pierderi, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria.

Împrumuturile în valută ar putea tenta politicienii populişti să ia exemplu de la premierul ungar Viktor Orban, care a impus băncilor pierderi de ordinul miliardelor de euro, a spus Belka într-un interviu, citat de Bloomberg.

În acelaşi timp, băncile care încearcă să transforme creditele ipotecare din valută în monedă locală se confruntă cu reticenţa împrumutaţilor, care nu vor să renunţe la termenii favorabili de finanţare de care beneficiază în prezent.

"Este o temă atractivă pentru toate categoriile de politicieni. Am cerut băncilor să facă tot posibilul să elimine creditele în valută şi, după ştiinţa mea, sunt deschise să facă acest lucru. Problema este că ratele lunare pentru împrumuturile în franci sunt mai scăzute decât cele în zloţi, iar împrumutaţii nu prea vor să suporte costuri mai mari", a arătat bancherul.

În ultimii trei ani, premierul ungar Viktor Orban a aplicat cea mai agresivă politică de conversie a creditelor ipotecare în franci elveţieni. În 2011, Ungaria a impus băncilor pierderi de 1,7 miliarde dolari, atunci când a permis împrumutaţilor să ramburseze integral creditele ipotecare în valută, la un curs sub cel al pieţei.

Băncile din Ungaria vor suporta, în acest an, noi pierderi, fiind forţate să returneze comisioane de până la 3,8 miliarde dolari aplicate la împrumuturi şi să convertească în moneda locală restul de credite în valută.

În această primăvară, Curtea Europeană de Justiţie (CJUE) a dat câştig de cauză în cazul Kasler contra OTP Ungaria. Potrivit deciziei CJUE, dacă până acum unii judecători erau de părere că dosarele care au ca obiect diferenţa de curs valutar din cadrul creditelor în valută nu fac obiectul justiţiei întrucât această diferenţă ar reprezenta parte din preţul creditului, pe viitor instanţele se vor putea pronunţa pe astfel de cazuri, stabilind dacă respectivele clauze contractuale sunt sau nu abuzive.

Referitor la această hotărâre, Răzvan Horaţiu Radu, agent guvernamental (avocat) al României la CJUE, ne-a declarat: "Decizia vine în sensul unei jurisprudenţe mai vechi a Curţii de Justiţie a UE care are tendinţa de a asigura un echilibru între consumatori şi bănci. Deşi hotărârea pronunţată priveşte o cauză care se află pe rolul unei instanţe din Ungaria, principiile ce rezultă din ea sunt aplicabile tuturor statelor membre UE. Este de remarcat că CJUE acordă un rol important instanţelor naţionale, în a analiza relaţia dintre consumatori şi bănci acolo unde se ridică probleme privind clauzele abuzive".

Decizia luată de CJUE în cazul Kasler contra OTP Ungaria a stârnit controverse puternice pe piaţa noastră, bancherii şi juriştii interpretând în mod diferit hotărârea Instanţei europene. Chiar şi avocaţii au fost împărţiţi în două tabere de rezoluţia CJUE, unii reprezentându-i pe clienţii bancari, iar alţii fiind apărători ai instituţiilor financiare.