"Sistemul sunt eu!"

Vedeţi dumneavoastră, de aceea nu îşi dă demisia Rafila. Dumnealui se simte împuternicit. Nu e clar de cine, poate prietenii să ştie ceva! Împuternicit, conform propriilor declaraţii, să rămînă în funcţia de ministru cît e vrerea domniei sale şi cît o fi necesar astfel încît, "atunci cînd plec să las lucrurile în ordine din punct de vedere al tuturor argumentelor necesare pentru ca oamenii să aibă încredere în sistemul de sănătate din România". Nu ştiu nimic despre competenţele medicale ale domnului Rafila şi nici nu le pun în vreun fel la îndoială, dar după exprimarea de mai sus, limba română şi logica inerentă comunicării nu par deloc să-i fie la îndemînă. Nici măcar la nivelul minim de competenţă. Cum ar putea cineva să ordoneze (să pună ordine) într-un set oarecare de lucruri, "din punct de vedere al tuturor argumentelor necesare" (?) este un mister logic, faţă de care misterul din spatele celebrei teoreme a lui Gödel privind incompletitudinea logică a matematicii, păleşte ruşinat. Interesantă şi relevantă, însă, este partea finală a elucubraţiei deţinătorului portofoliului Sănătăţii în Guvernul Ciolacu. Ea ne este servită pe post de "justificare moral superioară" nouă, proştilor, cei care încă mai credem că în România deţinerea funcţiilor de guvernare ar trebui să implice răspundere, politică, administrativă, civilă şi penală, nu doar trai pe vătrai, putere discreţionară şi privilegii cu nemiluita. Această cracă ruptă din stufoasa coroană a gîndirii rafiliene merită cercetată mai îndeaproape, întrucît se referă la "lucruri sfinte": la oameni, la încrederea lor investită sau dezinvestită şi anume în sistemul de sănătate din România. Aglomerarea aceasta de cuvinte este menită să creeze în mintea receptorului sugestia că domnul Rafila s-ar sinchisi oleacă de ceea ce crede, simte şi investeşte cetăţeanul României în raport cu "sistemul". În cazul de faţă, cel de sănătate! Să ne tălmăcim, deci. Să dăm mai bine, vorba lui Farfufidi, cărţile pe faţă.

Unul dintre "argumentele" cele mai pernicioase aduse împotriva celor care au ridicat glasul contestaţiei împotriva "dreptului absolut şi inalienabil" al celor care exercită profesia de medic asupra vieţii şi deci şi a morţii "pacientului" este de tipul: "dai în mine, dai în fabrici şi uzine!". Te iei de medic, subminezi siguranţa naţională, adică încrederea cetăţeanului în "sistem". Aici e una dintre bube. Pe domnul Rafila, ca pe mai toţi cei din insectarul puterii din România, îi doare la ficaţi nu ceea ce se întîmplă cu pacientul, nu modul în care un medic sau altul îşi respectă îndatoririle profesionale, administrative şi legale, nu mai vorbesc despre cele morale, nici ce consecinţe angrenează derapajele, voite sau nevoite ale comportamentului profesional în lumea medicală, ci faptul că cineva a ridicat glasul împotriva "sistemului". Nu cred că am auzit nici măcar în cele mai aprinse diatribe împotriva medicilor acuzaţi, acum, în ordine legală, de autorităţi ale Justiţiei din România, nu de malpraxis, ci de omucidere, pe cineva care să fi pus semnul egalităţii între presupusul comportament deviant al medicilor acuzaţi şi comportamentul întregii comunităţi medicale din România. Nici măcar a mini-comunităţii din spitalul "Sfîntul Pantelimon". De unde, atunci, această acuzaţie rostogolită cu zgomot pe treptele comunicării mediatice de "reprezentanţii autorităţii" potrivit căreia cineva ar urmări demonetizarea, mai rău, degradarea, descalificarea, demonizarea tuturor celor care exersează profesia medicală? Ba, mai rău, a profesiei însăşi!? Doctoriţele n-au decît să meargă la judecată, managerul spitalului să-şi dea demisia, şefa secţiei ATI de asemenea, domnul Rafila, nu! El aparţine altei lumi. Cea a "sistemului"! De aici şi soluţia "inventată" de distinsul ministru pentru a-şi salva funcţia şi, oarecum, aparenţele: "auditul extern". Vedeţi dumneavoastră, în România, Justiţia, Colegiul Medicilor, tot felul de alte autorităţi create doar pentru ca să întreţinem iluzia că practica medicală este cît de cît controlată etic, profesional şi legal, au devenit dintr-odată incapabile să facă lumină în cazul cu pricina. Mai rău, sunt presupuse şi declarate ab initio de domnul ministru ca părtinitoare, lipsite de calităţile şi instrumentele necesare pentru a face lumină în practicile sau malpracticile profesionale ale medicilor dintr-un spital oarecare. Dacă aşa stau lucrurile, atunci înainte de a pune în practică soluţia "auditului extern", domnul ministru ar fi trebuit să semneze ordinele pentru desfiinţarea tuturor instituţiilor de control existente, inclusiv a corpului specializat de la nivelul ministerului în care se află înscăunat. Ele sunt bune de aruncat la coş, de vreme ce, la greu, ne putem baza doar pe auditul extern! Mai clar de atît nici că se putea! Ceea ce ne spune titularul de la Sănătate, cu toată aroganţa pe care o afişează, altfel, fără reţinere şi cu toată impunitatea politică, administrativă şi legală de care beneficiază, este simplu ca bună ziua: orice se poate schimba, dar nu sistemul. De ce nu pleacă Rafila? Simplu: pentru că el este sistemul!