SORIN ROŞCA STĂNESCU: Ce înseamnă testarea în masă pentru coronavirus?

Cu uimire observ că sunt îngrijorător de mulţi ignoranţi care se exprimă public. Mă tot întrebam de ce, în ultima vreme, erau singulare vocile celor care solicitau o testare în masă pentru a fi mai bine cunoscute proporţiile reale ale epidemiei.Contra-argumentele, toate, erau false. 1). Nu există suficiente testere. 2). Şi personalul de specialitate este insuficient. 3). E imposibilă, sub aspect logistic, testarea la scară naţională a populaţiei. De fapt, contestatarii nu ştiu ce vorbesc.

Testarea în masă a populaţiei nu înseamnă că 19 milioane de români ar urma să fie supuse acestui examen medical. Şi nu înseamnă nicidecum că personalul de specialitate ar fi silit să analizeze 19 milioane de probe. Testarea în masă a popuaţiei înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Profesorul Streinul-Cercel a explicat acest lucru. Eu personal l-am ascultat pe două televiziuni de ştiri. Dar poate mulţi nu l-au auzit şi operează în continuare cu idei preconcepute. Iar printre aceştia - ceea ce este grav - sunt şi oameni politici de decizie. Prin urmare ce înseamnă testarea în masă?

Este o operaţiune ştiinţifică. Populaţia, să spunem a Bucureştiului, pentru că acesta este primul obicetiv, este eşantionată. După criterii sociologice şi medicale. În baza acestei eşantionări, din totalul de, să spunem, un milion şi jumătate de bucureşteni - cei cu domiciliul stabil în Capitală - vor fi alese circa 10.000 de persoane. Acestora li se va face testarea. Concluziile vor fi apoi extrapolate asupra întregii populaţii. Desigur, cu un anumit grad de aproximare. Pentru a mă face mai bine înţeles, întregul proces este asemănător, păstrând proporţiile şi particulariţile, cu cel al unui sondaj de opinie. Când, în urma unei cercetări de piaţă referitoare la intenţile electorale ale cetăţenilor, se stabilesc procentele aproximative în care vor fi votate diferitele partide, se pleacă tot de la o eşantionare, în urma căreia este extras un anumit număr de persoane alese pentru a răspunde chestionarelor. Dacă eşantionarea se fac corect, dacă intenţiile institutului de cercetare sunt cinstitite şi nu de tip manipulator, atunci, în linii mari, rezultatul corespunde cu opţiunile întregului electorat dintr-un moment dat.

Ei bine, în aceste circumstanţe, în fine, după multe bâlbâieli, s-a decis ca prima testare în masă să se facă la Bucureşti. De ce la Bucureşti? Pentru că aici există o populaţie într-un fel reprezentativă pentru întreaga Românie. În al doilea rând, în Bucureşti funcţionează mai bine decât în alte localităţi şi infrastructura necesară pentru o testare rapidă. De altfel, această infrastructură a şi fost pusă la dispoziţia specialiştilor de către primarul Gabriela Firea.

Această primă operaţiune de testare în masă ar trebui să dureze doar câteva zile. Atât cât este necesar pentru analiza a circa zece mii de testere.

Unii au sărit în sus, întrebându-se de ce îi testăm cu prioritate pe bucureşteni şi în primul rând pe seniori şi de ce nu facem acest lucru cu personalul medical. Numai că nimeni nu a afirmat că nu vor fi testaţi şi medicii şi asistenţii şi asistentele şi brancardierii şi celelalte persoane care lucrează în spitale. Una e una şi alta e alta.

Există şi persoane, în special oameni politici, care au înţeles din capul locului despre ce este vorba, dar se prefac că sunt ignoranţi. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu. Aceştia sunt adversari ai "ciumei roşii". Nu acceptă nici în ruptul capului ca meritul unei asemenea operaţiuni de primă testare în masă a românilor să poată fi asumat de un candidat PSD. De Gabriela Firea. Dar nici nu vor să recunoască deschis acest lucru. Şi atunci fac în mod deliberat pe proştii.

Se vorbeşte mult - şi în general inutil - despre cele două tipuri de teste. În prezent există teste rapide, care în numai câteva ore îţi spun, dar cu probabilitate de doar 70-80%, dacă persoana supusă examenului este sau nu pozitivă, şi există teste mai puţin rapide, care au o precizie mai mare, dar necesită un efort suplimentar al specialiştilor care le utilizează. Atenţie însă. Nimic nu împiedică sistemul medical să utilizeze ambele categorii de teste. Să spunem că sunt testate 10.000 de persoane în Bucureşti şi că, Doamne fereşte, dintre acestea 3.000 sunt pozitive. La o testare cu teste rapide. Autorităţile pot decide, fireşte, pentru mai multă precizie, ca cele 3.000 de persoane să mai fie supuse o dată la testare, utilizându-se de astă dată cealaltă categorie de teste. Ale căror rezultate sunt mai precise.

În felul acesta pot fi introduşi indicii de corecţie, iar rezutatul final poate fi extrapolat cu un grad destu de mare de precizie la nivelul întregii populaţii a Capitalei.

Celelate testări în masă probabil că ar trebui făcute pe regiuni, pentru ca rezultatul final să nu rateze particularităţile cetăţenilor din diverse zone geografice, particularităţi extrem de importante pentru un rezultat final la scală naţională, care ar putea ajuta instituţiile statului să ia cele mai adecvate măsuri de contracarare. În definitiv, trebuie să ştim cu cât mai multă acurateţe cum stăm şi la ce trebuie să ne aşteptăm.

E greu de răspuns la întrebarea, cel puţin în acest moment, care este motivul real care l-a determinat pe controversatul doctor Victor Costache să demisioneze din poziţia de ministru al Sănătăţii, poziţie în care a fost cocoţat la presiunea unor multinaţionale. Dacă însă din acest motiv a izbucnit o controversă, care l-a determinat să pună coada între picoare, este foarte grav. Pentru că, la propunerea profesorului Adrian Streinu-Cercel, propunere susţinută şi de Nelu Tătaru, actualul ministru al Sănătăţii, Costache acceptase şi el şi promovase acest proiect de testare în masă a bucureştenilor. Fără a avea pentru moment probe concludente, presa de investigaţii atribuie precipitata demisie unor contracte frauduloase cu preţul umflat pentru achiziţia unor materiale şi aparate sanitare. Mai devreme sau mai târziu, adevărul se va afla. Dar acest adevăr, oricare ar fi el, nu trebuie să întârzie sau să anuleze sub nicio fomă examenul atât de necesar al testării în masă al populaţiei.

P.S.: S-a întâmplat exact cum am prognozat. Klaus Iohannis a intrat în summit-ul european cu saci de promisiuni în căruţă şi s-a întors cu căruţa goală. A asistat muteşte la controversele dintre şefii de state şi a refuzat să susţină în demersurile lor Italia şi Spania, care au solicitat un altfel de răspuns, mult mai energic decât cel dat în criza din 2008 a datoriilor suverane. Iohannis, dacă nu are verde de la Merkel, nu deschide gura. Şi asta în timp ce interesul României era identic cu cel al Italiei şi Spaniei.