SPECULAREA CALAMITĂŢILOR Interese ascunse după Cotul Pisicii
CĂTĂLIN DEACU
Ziarul BURSA #Companii / 27 iulie 2010
• Pescarii de la Cotul Pisicii şi-ar fi dorit ca zona să fie inundată ca să-şi crească profiturile
• Spargerea digului pentru protecţia Galaţiului ar fi dus la apariţia unui nou lac important
• Luptele politice pentru monopolul exploatării sturionilor ne-au făcut să pierdem întâietatea mondială la calitatea icrelor de morun
Sunt zone în ţară care şi-ar fi dorit să fie inundate şi care tocmai din cauza evitării viiturii au ratat afaceri de zeci de milioane de euro.
Un caz este Cotul Pisicii, o zonă devenită mai cunoscută la inundaţiile din ultima vreme de pe Dunăre, când s-a pus problema spargerii digului de aici pentru protejarea unui cartier din oraşul Galaţi.
Cotul Pisicii urma să fie salvarea celui mai important centru siderurgic al ţării - ameninţat, la acel moment, din toate direcţiile de apele învolburate ale Dunării, Prutului şi Siretului.
Puţini ştiu însă că la Cotul Pisicii, o bună parte dintre localnicii din satele dunărene de aici ar fi preferat ca digul de apărare să fie spart pentru ca unele terenuri agricole să fie transformate de viitură în bălţi numai bune pentru pescuit.
Grupul de Producători Lotca este una dintre asociaţiile care au primit autorizaţie să pescuiască la Cotul Pisicii, în acest an. Şeful ei, Jan Mirică o spune tranşant: "Pentru cei de aici era mai bine dacă digul de la Cotul Pisicii ar fi fost spart pentru că pe terenurile agricole de aici s-ar fi creat, după estimările noastre, un lac de 40 de km lungime şi 15 km lăţime, de genul lacului Razim, iar oportunităţile de pescuit ar fi fost mult mai mari fără ca localităţile să fie afectate".
Jan Mirică susţine că dacă s-ar fi creat breşe în dig, zona şi-ar fi recăpătat regimul natural, întrucât terenurile agricole s-au obţinut, în perioada regimului Ceauşescu, prin desecarea bălţilor sălbatice din zonă: "Mii de oameni de aici, de la Cotul Pisicii, ar fi preferat ca aceste terenuri să redevină bălţi, pentru că pe aceste terenuri agricole, deţinute de doi trei inşi, care deţin monopol, nu se mai lucrează mare lucru".
• Inundarea câmpurilor, recomandată şi de specialişti
Cu toate că Grupul de Producători Lotca este din Galaţi, iar localitatea Grindu, în dreptul în care se află Cotul Pisicii, este în nord-vestul judeţului Tulcea, cele spuse de gălăţeanul Jan Mirică despre tulcenii din zonele din apropriere au ancoră în trecut.
Economia din zona Cotului Pisicii s-a prăbuşit în anii `80, chiar după ce bălţile Crapina au fost desecate pentru utilizarea terenurilor în scop agricol.
O bună parte dintre localnici rememorează şi acum că aceste bălţi, de pe malul drept al Dunării, au fost un fief al pescarilor şi al vânătorilor: capturile de crap şi somni, precum şi icrele negre se găseau chiar şi pe mesele celor mai săraci dintre localnici, relatează aceştia.
După desecarea bălţilor, mulţi dintre săteni şi-au abandonat atunci undiţele şi pescăriile pentru coase şi tractoare, alţii au luat calea Galaţiului ca să lucreze în industrie.
Cu timpul, terenul agricol de aici a începutul să devină nefertil din cauza excesului de sare, iar specialiştii au recomandat, deja, refacerea bălţilor în mod ecologic, tocmai prin inundarea terenurilor agricole de aici.
Potrivit lor, zona ar reveni la activitatea tradiţională, fapt care ar duce inclusiv la dezvoltarea industriei locale şi a turismului. Reconstituirea lacurilor de la Crapina ar reduce totodată şi riscul inundării Galaţiului.
Refacerea lacurilor sălbatice ar fi luat ceva timp din cauza aluviunilor, dar localnicii susţin că ar fi putut să obţină un profit rapid, peştele din zonele inundabile fiind mai uşor de prins.
• Adevărata afacere: icrele negre
Dar adevărata miză în zonă nu este nici pe departe pescuitul de "fâţe", în termeni pescăreşti, ci de sturioni, ale căror icre negre se vând cu mii de euro kilogramul.
Dunărea are la Cotul Pisicii doar 20 de metri adâncime, fapt care facilitează pescuitul de peşti mari care vin aici să îşi depună icrele. Specialişti din zonă, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-au precizat: "Kilogramul de icre negre de sturion, îndeosebi de morun, denumite < kaviar royal-black >, pleacă de la preţul de 1.000 euro din Dobrogea şi poate ajunge la 5.000 euro la Paris şi chiar la 15.000 euro la New York. Cotul Pisicii a devenit unul dintre cele mai bune locuri de pescuit sturioni, deoarece aici este zona lor de reproducţie, după ce, înainte de construcţia barajului de la Porţile de Fier, sturionii urcau pe Dunăre până la Budapesta".
• Braconaj politic
Dar Cotul Pisicii, în fapt, o arcuire a Dunării, a devenit un adevărat câmp de bătălie între politicieni, iar acest lucru a avut repercusiuni atât asupra economiei zonei, cât şi asupra prestigiului ţării noastre la nivel internaţional.
Specialiştii din zonă ne-au explicat: "Tocmai din cauza potenţialului, aici sunt multe încrengături şi ambiţii politice. Este cunoscut că PSD acaparase toate resursele piscicole ale Deltei. În aceste condiţii, PD-L, ca să obţină voturile lipovenilor şi ale pescarilor, le-a vorbit despre spargerea monopolului PSD şi despre interzicerea pescuitului de sturioni. Însă, liberalii sunt cei care au spart afacerile PSD din zonă cu o lege prin care au interzis pescuitul de sturion timp de zece ani. Partea proastă este că liberalii, după ce au reuşit să desfacă afacerile PSD, nu au venit şi cu o strategie pentru dezvoltarea zonei şi de când a fost introdusă interdicţia de pescuit la sturion, cu scopul nobil de a proteja resursele acvatice naturale, braconajul nu s-a diminuat, iar pescuitul a continuat cu vigoare".
• Cum ne-am pierdut supremaţia mondială
Acum, nu numai că pescuitul comercial de sturion a fost interzis, dar ţara noastră a pierdut şi supremaţia la nivel mondial în ceea ce priveşte calitatea icrelor de morun, susţin specialiştii. "Odată cu introducerea restricţiei, în 2006, România a pierdut supremaţia la nivel mondial în ceea ce priveşte calitatea icrelor de morun, fapt care a produs pagube de zeci de milioane de euro", ne-a precizat Jan Mirică.
În prezent, mai este posibil doar pescuitul pentru reproducere artificială, iar anul trecut a fost lansat un program de repopulare a Dunării cu sturioni.
Şi liderul Grupului de Producători Lotca consideră că din cauza intereselor politice, localnicii au ajuns, acum, să privească cu jind la vecinii ucraineni sau bulgari care pescuiesc nestingheriţi aceiaşi sturioni, în aceeaşi apă, pentru că la ei este permis.
• Pescarii îşi cer drepturile la sturioni
Asociaţiile de pescari sunt extrem de nemulţumite de faptul că nu mai pot să pescuiască sturioni, în condiţiile în care pescarii ucrainieni, dar şi cei bulgari, o fac şi cer de urgenţă să fie rezolvată această problemă.
Organizaţia Pescărească de Producători Condorul, una din cele cinci structuri care au obţinut autorizaţie de pescuit în zona Cotului Pisicii, a anunţat ca vrea să facă un demers oficial în acest sens.
Sevastian Constantin, preşedintele Organizaţiei, ne-a declarat: "Vrem să facem un demers oficial prin care să solicităm să ni se redea dreptul să pescuim sturioni. Este absurdă această situaţie ca pescarii români să nu poată să pescuiască sturioni, în timp ce pescarii ucraineni şi bulgari să beneficize de acest drept. Şi statul ar avea de câştigat prin taxe şi impozite, în urma activităţilor de valorificare a peştelui şi a icrelor. Cu toţii am avea de câştigat".
Conform spuselor sale, problema repopulării Dunării cu sturioni a fost rezolvată, iar ridicarea restricţiei ar veni în ajutorul oamenilor din zonă a căror situaţie materială nu este cea mai bună: "Autorităţile să facă o cercetare să vadă că în urma repopulării, Dunărea are sturioni. Dacă restricţia va fi ridicată, situaţia materială a localnicilor se va îmbunătăţi şi va fi rezolvată şi problema pescuitului ilegal pentru că nu prea există pescar care să prindă un sturion şi să-i dea drumul".
• Restricţii la un trai decent
Pescarii susţin că din cauza restricţiilor la pescuit în vigoare, mulţi dintre ei nu reuşesc să-şi întreţină familiile.
Într-o scrisoare semnată de Organizaţia Pescărească de Producători Condorul şi de Asociaţia Profesională de Pescari Kaviar adresată prefectului, se deplânge că oamenii că nu au voie să pescuiască pe timp de noapte şi că, într-un an calendaristic, nu reuşesc să-şi desfăşoare activitatea mai mult de câteva luni. Asta în condiţiile în care pentru cei mai mulţi dintre ei, şi pentru familiile lor, peştele reprezintă unica sursă de venit.
În documentul citat se arată: "Nemaiexistând posibilitatea pescuitului, practic sunt condamnaţi la inaniţie în jur de 500-700 persoane. Mulţi dintre cei care au practicat pescuitul, din cauza condiţiilor vitrege şi greutăţilor întâmpinate, au luat calea pribegiei pentru a asigura bucata de pâine existenţială".
Sevastian Constantin, preşedintele Organizaţiei Pescăreşti de Producători Condorul, ne-a declarat: "Ne confruntăm cu multe restricţii dar am primit asigurări din partea autorităţilor că situaţia va fi rezolvată. Practic, anul acesta ne va fi ceva mai dificil în activitatea noastră din cauză că am obţinut autorizaţia de pescuit târziu (24 martie), iar sezonul cel mai bun de pescuit este până în mai. Lunile de vară sunt luni < moarte > pentru noi, abia din septembrie mai începe să mişte câte ceva. Pentru noi ar fi foarte bine ca aceste probleme să fie rezolvate mai ales că reuşim să pescuim doar câteva luni pe ani".
• Cotul Pisicii: zonă strategică pentru UE şi NATO
Toate cele semnalate au loc într-un loc unicat în Europa. Cotul Pisicii este un punct de importanţă geostrategică pentru UE şi NATO. Din acest loc frumos al Dunării sunt vizibile graniţele UE şi NATO şi, totodată, alte două ţări cu ieşire la Dunărea Maritimă: Ucraina şi Republica Moldova. Cotul Pisicii este localizat în aval de Galaţi, în dreptul localităţii Grindu, iar fluviul Dunărea are aici o adâncime de 20 m. Denumirea meandrului provine de la vechiul nume al localităţii - Pisica.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.07.2010, 00:32)
unii se bucura de nenorocirea altora. pacat de ei
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de gelu în data de 27.07.2010, 12:00)
pacat ca pierdem zone frumoase din tara, din lipsa de educatie