Statul de drept sau statul prin drept?

Disputa privind intrarea României în recesiune tehnică, apărută odată cu publicarea de către Eurostat, pe 14 august, a datelor parţiale privind evoluţia PIB-ului în UE, în al doilea trimestru al anului 2014, trimite, dincolo de contextul electoral al momentului, la o diferenţă de abordare a statului de drept. Dacă intervenţia în dezbatere a lui Traian Băsescu este încă o încercare de a-l pune pe Victor Ponta în defensivă, aducând situaţia economiei - considerată unul din punctele slabe ale actualului prim ministru - pe o poziţie centrală în dezbaterea electorală din campania pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, rolul economiei în cadrul statului de drept este o problemă care necesită o dezbatere ceva mai serioasă.

Diferenţa dintre statul de drept (rule of law în engleză) şi statul prin drept (rule by law sau rule through law, în engleză, ambele formule fiind întâlnite în literatura de specialitate) ar putea lumina oarecum o parte din cauzele crizei economice. Nu doar România, ci întreaga lume este încă în criză, dar maniera în care politicienii abordează problemele economice poate explica diferenţele de evoluţie a statelor. Departe de a fi o simplă reacţie la contextul economic, poziţia politicienilor faţă de criză relevă predispoziţii ideologico-filosofice. Şi asta chiar dacă aceştia fac proză fără să ştie. Situaţia relevată de recentele statistici (fie ele şi parţiale) demonstrează limitele viziunii laisser-faire-iste care are un corespondent într-o anumită abordare a statului de drept. Simplu spus, statul de drept reprezintă acel stat în care lucrurile se desfăşoară conform legii. Este în general acceptat că statul de drept (în sensul de rule of law şi nu Rechtsstaats20 sau l'etat de droit, cum a fost definit în şcoala juridică europeană în secolul al XIX-lea) presupune că absolut toţi subiecţii statului (persoane sau instituţii) sunt egali în faţa legii. După viziunea lui Albert Venn Dicey (juristul englez care a popularizat la sfârşitul secolului al XIX-lea conceptul de Rule of Law), legea ar fi autoritatea supremă într-un stat (ceea ce este asemănător formulei lui Kelsen privind statul de drept) şi nimeni nu poate fi mai presus de aceasta. Nimeni, deci nici statul, care ar fi un simplu instrument pentru a facilita realizarea intereselor indivizilor care îl compun. În formula celebră a Ayn-ei Rand (scriitoare şi filosoafă care a pus bazele libertarianismului contemporan, dar care nu este prea citată în România, probabil din cauza ateismului său militant): "În cadrul unui sistem social adecvat, un individ legal liber să facă orice acţiune îi place (atât timp cât nu încalcă drepturile altora), în timp ce un oficial al guvernului este constrâns prin lege în oricare act oficial pe care îl face. Un individ poate face orice, exceptând ceea ce este interzis prin lege; un oficial al guvernului nu poate face nimic cu excepţia acelor fapte ce sunt permise legal".

În schimb, statul prin drept (Rule by Law) presupune că nimeni nu este imun în faţa unei reglementări stabilite de guvern. În acest sens, guvernul poate folosi legea în cel mai oportun mod pentru a asigura guvernabilitatea unui stat. Aceasta înseamnă că statul, care a edictat reglementările, reprezintă autoritatea supremă, iar legea ar fi un instrument de guvernare pentru atingerea anumitor obiective. Ori, aceste obiective sunt stabilite de cine? Întrebarea "Cine stabileşte scopurile, generale şi particulare, ale statului?" devine esenţială în diferenţierea între statul de drept şi statul prin drept. Căci în primul caz am vorbi de republică (în sensul general de spaţiu public reglementat prin lege) şi de regula primatului intereselor individuale, pe când în al doilea caz ar fi vorba despre democraţie (în senul general de guvernare a celor mulţi în interesul tuturor) şi regula majorităţii.

În fond, în disputa privind intrarea României în recesiune tehnică, problema nu este dacă este sau nu recesiune, ci cum se poate face ca mersul economiei să fie în favoarea tuturor. Dar, climatul politic şi mediatic actual fac aproape imposibilă o astfel de dezbatere.