STRATEGIA DE CONVERGENŢĂ Capitalismul multilateral dezvoltat

Programul de Convergenţă - 2007 prevede măsurile pe care ni le asumăm, ca să ne asigurăm banii la buget. Este un document cerut de Comisia Europeană, ca să ne monitorizeze finanţele publice, în vederea integrării, până la adoptarea euro, ca monedă a României. Comisia nu acordă României statutul preferenţial acordat Marii Britanii, cea care şi-a menţinut lira sterlină ca monedă naţională. Ci, că-i potrivit sau nu, ne impune euro. Dar, ne-a lăsat să ne alegem singuri momentul la care ne vor considera pregătiţi să renunţăm la lei. Iar noi, am zis că o vom face în 2014 (aşa că mai avem vreo şapte ani să tot speculăm întărirea leului faţă de euro).

Documentul intitulat "Program de Convergenţă" va trebui să fie elaborat pentru fiecare din anii care ne despart de 2014, ilustrând cum convergem noi la euro şi ne susţinem finanţele publice. Odată ce l-am înaintat Comisiei, "Programul de Convergenţă" devine instrument de măsurare a progreselor noastre.

Proiectul acestui prim Program anual - cel pentru 2007 - consemnează un cadru general (politicile monetare, valutare, fiscale şi în reformele structurale) avansează un scenariu macroeconomic, prezintă finanţele guvernamentale (deficit şi datorie), menţionând strategia politică bugetară şi încheie cu trei capitole dedicate finanţelor publice.

"Programul de Convergenţă - 2007" spune că "Programul de Convergenţă reprezintă o lucrare de maximă importanţă".

Hai să dăm un citat ca să-i ilustrăm maxima importanţă: "Scopul stabilit al Guvernului este de a furniza servicii publice îmbunătăţite, care să cuprindă cum va face? un sistem de învăţământ şi pregătire profesională de calitate ridicată, o reţea modernă şi sigură de transport şi servicii prompte de asistenţă medicală, prin creşteri susţinute ale investiţiilor nete în sectorul public, inclusiv utilizarea eficientă a fondurilor UE."

Frumos, nu?!

De şaptesprezece ani ne străduim să îmbunătăţim învăţământul, sănătatea, transportul şi serviciile publice.Iar ele sunt în budă.Şi-s tot pe atât de adânc în budă, cu cât a mai trecut un an de străduinţe pentru îmbunătăţiri. În asemenea măsură, încât ideea îmbunătăţirilor a devenit înfricoşătoare.

Textul de maximă importanţă al Strategiei nu pomeneşte cum, prin ce metode vom îmbunătăţi învăţământul, sănătatea şi celelalte. Menţionează, doar, că prin investiţii, inclusiv din fondurile UE.

Tot textul este aşa.

Aşa era şi textul "Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism".

Rezultatul ar putea fi similar: n-am ajuns în comunism - vom ajunge în Comunitate?

Orădenii pleacă la muncă în Ungaria.

Giurgiuvenii pleacă la muncă în Bulgaria.

Sucevenii sunt prea departe de Ungaria şi Bulgaria, aşa că pleacă la muncă în Italia.

Europa taxează. Toate taxele plătite de lucrătorii noştri pentru munca în Ungaria, Bulgaria şi Italia rămân acolo, alimentându-le bugetele.

Lucrătorii noştri produc bunuri şi servicii în Ungaria, Bulgaria şi Italia.

O parte din salarii o cheltuiesc acolo pe bunuri şi servicii - unele, produse de ei înşişi.

Banii cheltuiţi intră în circuitul economic de acolo. Şi râmân acolo.

O parte din bunurile şi serviciile produse de ei acolo le importăm aici.

Când le cumpărăm aici, banii se duc acolo.

No problem.

Căci reciproca e validă: deoarece am fost admişi în UE, ungurii, bulgarii şi italienii vin în România, contribuie la bugetul statutului nostru, cumpără bunuri şi servicii de aici şi exportăm o parte din producţia lor.

Câţi chelneri unguri aţi văzut în Bucureşti?

Câţi bulgari aţi văzut la ţară, culegând cartofi?

Câţi italieni aţi văzut măturând strada?

Nici unul.

Cei câţiva unguri, bulgari şi italieni veniţi aici sunt ori consultanţi, ori patroni. Şi bună parte din banii câştigaţi aici se duc acolo...

În schimb, vreo trei milioane de români se află la muncă peste graniţă - majoritatea culeg cartofi şi căpşuni, mătură străzile oraşelor, servesc în restaurante, construiesc.

No problem.

Avem să avem o strategie post-aderare, pe care o avem, dar încă se mai lucrează la ea (aşa că Anca Boagiu nu ştie unde e şi cere ca, dacă noi am şti unde e, atunci să-i spunem şi ei).

Şi mai avem un proiect de "Program de convergenţă - 2007", pe care ar trebui să-l livrăm (cam, imediat) Comisiei Europene.

Deoarece avem aceste două documente (adică, când le-om avea), toate problemele se vor rezolva: milioanele de români chelneri, gunoieri, de la căpşuni şi cartofi se vor întoarce în ţară ca patroni şi consultanţi.

Iar ungurii, bulgarii şi italienii vor fi aşezaţi la locul care li se cuvine.