Struţo-cămila PNL-PSD - ura şi la gară!

Căruţa politică s-a cam rupt. A fost prea mult timp trasă în direcţii diferite. Litigiul, aflat în plină desfăşurare, nu este generat de principii diferite în materie de politică. Nici măcar de orientări diferite. Nu programele celor două partide le-au împins la rupere. Ci pur şi simplu competiţia politică. La prezidenţiale. Lupta se duce în baza principiului "care pe care".

De luni de zile, generalul cu patru stele, Nicolae Ciucă, ne informează cu subiect şi predicat că este decis să candideze la alegerile prezidenţiale, invocând în acest sens o regulă de fier PNL. Şi anume că preşedintele partidului este obligat să se înscrie în cursă. Şi, deşi nu a fost desemnat de un congres al partidului, el acţionează în direcţia Cotroceni cu toate motoarele turate la maxim. A împânzit România cu uriaşe panouri publicitare, în care ne zâmbeşte "un ostaş în fruntea ţării". Acestea au costat sume exorbitante de bani, de care PNL, în mod obiectiv, nu dispune. Şi chiar dacă ar dispune, în mod legal nu se poate angaja la asemenea cheltuieli, atâta vreme cât nu ne aflăm nici măcar în precampanie electorală. Mai târziu, în funcţie de rezultatul alegerilor, vom vedea demarate pe această temă anchete de răsunet DNA. Dar ce se întâmplă peste gard?

Dincolo, Marcel Ciolacu continuă să se izmenească. Este premier, iar dacă va candida la prezidenţiale va fi obligat să se autosuspende dintr-o funcţie care crede el că îi vine mănuşă. Stând cu nasul de voie de nevoie toată ziua în cifre, este mai conştient decât noi că România se cam duce la vale din punct de vedere economic. O campanie prezidenţială va însemna implicit denunţarea de către "colegii" liberali a multora dintre neajunsurile executivului condus de Ciolacu. Astfel încât, Marcel Ciolacu va continua să se izmenească până spre sfârşitul lunii august, când la congresul PSD se va hotărî ce şi cum. Aşteaptă până atunci să vadă în ce ape se scaldă. Există în interiorul PSD o frică atavică de această cadidatură la prezidenţiale, în sensul că, aşa cum a ajuns să creadă partidul, electoratul din România va refuza din nou un lider socialist. Preferând un lider de dreapta.

Dar care dreapta? De-a lungul întregii sale istorii, inclusiv a istoriei recente, PNL a basculat între centru şi stânga. Când a fost împins în dreapta, acest fenomen a fost artificial, generat de plaja din ce în ce mai largă, care a fost acaparată în aceste ultime decenii de PSD.

Aşa că bătălia se va da, de fapt, la prezidenţiale, nu între stânga şi dreapta, ci pentru ciolan. Ciolanul de la Cotroceni. Dar, sub acest pretext, al strângerii rândurilor în jurul PNL, iată că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă s-a dezlănţuit, anunţând declanşarea negocierilor în vederea formării unui puternic pol de dreapta. Ce vrea de fapt Nicolae Ciucă, butonat de Klaus Iohannis? Vrea să aspire cât mai multe formaţiuni politice, pe care să le pună sub aceeaşi umbrelă artificială a dreptei politice şi să le opună PSD-ului.

S-a creat astfel o situaţie în felul ei unică. Începând din această săptămână, oficial, cele două partide s-au despărţit, îşi taie în mod accelerat punţile de legătură, se încaieră pe tot terenul, dar guvernează strâns îmbrăţişate un stat care, în plan economic, este în plină derivă. Dacă nu ar fi trist, ar trebui să râdem în hohote şi să batem din palme, salutând acest spectacol caragialesc.