• Ratingurile băncilor de la noi nu vor fi afectate de existenţa acestui risc
Sistemele bancare din Româ-nia şi Ungaria sunt cele mai expuse riscului valutar din cauza îndatorării mari în valută pe care o înregistrează clienţii băncilor din aceste sisteme, a relevat un studiu \"Standard&Poor\"s\" realizat la nivelul ţărilor din centrul şi sud-estul Europei.
Specialiştii S&P au explicat că îndatorarea la cote înalte în valută reprezintă un pericol clar pentru sectoarele bancare care nu reuşesc să compenseze în totalitate riscul valutar prin valoarea scăzută a diferenţialului de dobândă dintre ratele interne şi cele externe. Astfel, multe gospodării se expun în mod inconştient riscului valutar care se poate manifesta fie prin aprecierea monedei străine în care s-au împrumutat, fie prin creşterea dobânzii aferente monedei de împrumut.
\"Standard&Poor\"s\" ne-a atras atenţia că, pe lângă faptul că ne împrumutăm agresiv în valută, leul este şi una dintre monedele cele mai vulnerabile din zonă la un eventual risc. Aceasta în ciuda reglementărilor Băncii Naţionale a României de limitare a creditelor în valută.Totuşi, valorile actuale ale expunerilor în valută nu sunt un pericol pentru ratingurile băncilor de la noi, ne liniştesc cei de la agenţia de rating \"Standard&Poor\"s\", dar ar putea să afecteze operaţiunile viitoare de îmbunătăţire a ratingurilor, pe termen mediu şi lung, a trendului pozitiv al ratingurilor unora dintre băncile noastre.
La finele anului trecut, împrumuturile în valută reprezentau 56% din totalul creditelor contractate, în scădere cu 8 puncte procentuale faţă de anul precedent, ca urmare a resticţiilor impuse de Banca Centrală.
Deşi clienţii corpotativi generază circa 70% din cererea pentru împrumuturile în valută, creşterea rapidă a creditelor în monede străine venită din parte gospodăriilor este mai îngijorătoare. Aceasta pentru că gospodăriile au un nivel scăzut de venituri în valută, dar şi al bunăstării, susţin analiştii \"Standard&Poor\"s\". Împrumuturile contractate de gospodării au ajuns la 30% din totalul creditelor în valută, la finele anului trecut, faţă de 25% cât reprezenta în anul 2000.
În ultimii ani, leul a avut cea mai volatilă evoluţie în raport cu euro şi dolarul, comparativ cu celelate monede din zona care a făcut obiectul studiului \"S&P\".
Gospodăriile şi întreprinderile mici şi mijlocii sunt cele mai expuse riscului valutar, din cauză că nu sunt acoperite în mod natural de riscul valutar, ca marile corporaţii. Acestea din urmă îşi permit şi achiziţionarea de instrumente derivative pentru a-şi acoperi riscul valutar.
Principalele motoare de creştere al creditării în valută din zonă au fost: dobânzile din Statele Unite ale Americii şi zona euro care un înregistrat niveluri minime record, comparativ cu dobânzile din Centrul şi Sud-Estul Europei, un grad din ce în ce mai mare de deschidere al economiilor din această parte a Europei precum şi încrederea scăzută a monedele locale.