Departamentul de Stat al SUA a făcut publică vineri ediţia 2014 a Raportului privind traficul de persoane în lume, în care România figurează între ţările din grupul II ("Tier 2"), ale căror guverne nu respectă pe deplin standardele minime de protecţie a victimelor prevăzute de legislaţia Statelor Unite.
Potrivit documentului, România este o ţară-sursă, de tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii supuşi traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă şi pentru femei şi copii în scopul exploatării sexuale, iar românii reprezintă o sursă semnificativă de victime ale acestui trafic în Europa. Bărbaţi, femei şi copii români sunt traficaţi pentru a exploataţi în agricultură, construcţii, servicii domestice, hoteluri şi industrie, ca şi pentru cerşetorie forţată şi furt în ţări europene.
Departamentul de Stat consemnează de asemenea că minorele reprezintă aproape o treime din victimele traficului de persoane din România, iar victimele cerşetoriei forţate sunt de regulă de etnie romă. În 2013, două treimi dintre victimele originare din România ale traficului de persoane au fost recrutate prin cunoştinţe, ceea ce indică o tendinţă de scădere a numărului de victime recrutate prin agenţii de recrutare şi anunţuri de angajare, notează raportul.
În paralel, se arată în document, România este o ţară-destinaţie pentru un număr mic de victime străine ale acestui trafic, inclusiv victime ale traficului de exploatare sexuală din Republica Moldova şi Polonia şi victime ale traficului de persoane în scopuri de muncă din Bangladesh şi Serbia.
Conform raportului, guvernul României nu respectă pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, însă depune eforturi importante în acest sens. Astfel, autorităţile au continuat să identifice un mare număr de victime, dar instituţiile publice sau particulare au oferit asistenţă doar unei minorităţi dintre acestea, iar pentru al cincilea an consecutiv guvernul nu a oferit finanţare ONG-urilor care asigură asistenţă victimelor şi nu furnizează servicii specializate de adăpost pentru victime în Bucureşti, pentru adulţi şi copii.
De asemenea, linia telefonică specială la care victimele traficului pot cere ajutor a continuat să funcţioneze doar în timpul orelor obişnuite de lucru, iar unele victime au întâmpinat dificultăţi în a obţine servicii medicale, consiliere psihologică şi compensaţii de la traficanţi. Deşi numărul de acţiuni şi condamnări în justiţie în astfel de cazuri a rămas unul semnificativ, autorităţile i-au condamnat la pedepse cu închisoarea doar pe un număr scăzut dintre cei găsiţi vinovaţi, se menţionează în raport.
Departamentul de Stat recomandă României să aloce fonduri publice ONG-urilor care asigură servicii pentru victimele traficului, să faciliteze accesul victimelor la asistenţă medicală şi să le asigure suficiente sesiuni de consiliere psihologică, iar victimelor traficului repatriate la Bucureşti să le ofere adăpost prin intermediul fondurilor alocate organizaţiilor particulare de specialitate sau prin operarea unui adăpost gestionat de guvern.
În egală măsură, autorităţilor române li se recomandă să nu publice numele victimelor care depun mărturie în procese, să iniţieze acţiuni penale împotriva firmelor de recrutare implicate în practici frauduloase, să informeze constant victimele cu privire la drepturile lor de a cere compensaţii şi să acorde asistenţă victimelor pentru obţinerea compensaţiilor cerute de instanţă.
Totodată, Departamentul de Stat recomandă guvernului român să ridice restricţiile privind deplasările victimelor în perioada cât sunt cazate în adăposturi finanţate de guvern, să-şi intensifice eforturile de identificare a potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile ale populaţiei, cum sunt imigranţii ilegali, lucrătorii străini, romii şi copiii implicaţi în cerşetorie sau prostituţie şi să se asigure că traficanţii condamnaţi primesc pedepse conforme cu gravitatea faptei comise.
Recomandările enumerate în raport vizează în acelaşi timp anchetarea şi urmărirea în mod "viguros" a faptelor de complicitate la trafic în care ar fi implicate oficialităţi publice şi sancţionarea cu închisoare a oficialilor condamnaţi pentru astfel de fapte; mediatizarea existenţei liniei telefonice antitrafic, având în vedere şi prelungirea programului de funcţionare a acesteia inclusiv seara şi în weekend; precum şi analizarea posibilităţii de a li se acorda victimelor străine ale traficului dreptul de a munci pe durata cât deţin permise de şedere temporară în România.