SUA şi UE s-au desincronizat. Preţul păcii şi preţul războiului

Fotografia momentului ne arată că, în timp ce Statele Unite, care tocmai au sistat orice ajutor militar pentru Ucraina, se îndreaptă hotărât către soluţia păcii, Uniunea Europeană îmbrăţişează în continuare soluţia continuării războiului cu Federaţia Rusă, urmând să-şi asume întreaga povară. Această desincronizare ridică costurile, indiferent de soluţia finală. Cresc costurile unei eventuale păci şi cresc costurile continuării războiului.

Decuplarea celor mai multe şi mai importante state din Uniunea Europeană de politica promovată de la Washington de Donald Trump are, din toate perspectivele, efecte perverse. Washingtonul, nemaibeneficiind de solidaritatea de până acum a Uniunii Europene, va întâmpina dificultăţi mult mai mari în negocierea pe care reprezentanţii lui Donald Trump şi, în final, Donald Trump o poartă cu reprezentanţii lui Putin şi, în final, direct cu Putin. Fisura creată în raporturile SUA-UE, care a crescut exponenţial în ultimele zile până când poziţiile Washingtonului şi Bruxellesului au ajuns diametral opuse, i-a creat un mare spaţiu de manevră lui Vladimir Putin şi a diminuat în mod semnificativ spaţiul de manevră al Casei Albe. Cu alte cuvinte, pacea pe care intenţionează să o obţină Donald Trump, dacă nu cumva, în loc să se apropie, se îndepărtează ca Fata Morgana, va avea cu certitudine un preţ mult mai mare decât cel prevăzut iniţial. Iar lui Donald Trump, care este, în primul rând, un om de afaceri, precum şi echipei sale, mai degrabă de tehnocraţi decât de politicieni şi diplomaţi, nu-i va fi deloc uşor să obţină un armistiţiu şi apoi un acord de pace împotriva Ucrainei, care doreşte, în mod iresponsabil, să continue războiul, şi împotriva Uniunii Europene, care se angajează, oare pe ce temei, să susţină ea însăşi întreaga povară a conflictului, de unde până mai ieri liderii UE clamau că nu pot garanta securitatea Ucrainei după realizarea unui acord de pace.

Analiştii din lumea întreagă, mă refer la cei de bună-credinţă, au înţeles de mult şi susţin ideea că Statele Unite dispun de capacităţi financiare şi militare mult mai semnificative decât cele ale statelor UE. În plus, Washingtonul vorbeşte pe aceeaşi limbă, mai ales acum, când, printr-un decret semnat de Donald Trump, limba oficială a devenit engleza, în timp ce Bruxelles-ul se exprimă într-o păsărească deseori de neînţeles, transformată în cele mai critice momente în cacofonie. Europa nu dispune de o armată sub comandă unică, ci de mai multe armate, câte state există, reduse numeric şi inadecvat înzestrate sub aspect tehnic. Este imposibil ca, în aceste condiţii, Uniunea Europeană să-i poată ţine spatele lui Volodimir Zelenski, care, pentru a-şi salva pielea, este hotărât să continue cu orice preţ războiul cu Federaţia Rusă. Un război pe care nu îl poate câştiga şi în care a pierdut până în prezent 19,4% din teritoriu, în condiţiile în care infrastructura, în special cea energetică, dar şi cea militară, sunt distruse.

Cât priveşte România, aceasta nu se mai află de facto într-un parteneriat strategic cu Statele Unite, astfel încât oricând este posibil ca bazele americane să fie retrase şi dislocate în alte părţi ale globului. România nu are o capacitate constituţională de decizie, întrucât nu există o strategie de siguranţă naţională aprobată de Parlament şi întrucât liderii care ne conduc sunt afiliaţi progresiştilor şi neomarxiştilor, de fapt prizonieri ai acestora, Bucureştiul este, din nefericire, legat ombilical de Bruxelles. Şi va urma politica falimentară a UE, cu toate consecinţele care vor decurge de aici. Am putea, în scurt timp, să aflăm că Statele Unite se retrag din Organizaţia Naţiunilor Unite, pe care, de altfel, au finanţat-o până în prezent la greu şi, de ce nu, chiar din NATO, unde Statele Unite sunt principalul finanţator? În aceste condiţii, România, legată ombilical de Uniunea Europeană, la pachet cu Uniunea Europeană, va rămâne în aer, fiind obligată ca, în final, să accepte condiţiile inacceptabile pe care le va pune Vladimir Putin, căruia, dată fiind schisma dintre UE şi Statele Unite, îi suflă, pe neaşteptate, vântul în pânze.