SUNTEM PREA "PRIMITIVI" PENTRU A FI AFECTAŢI DE CRIZA FINANCIARĂ? Federal Reserve a intrat în criză de lichiditate

Nimic nu mai este imposibil pentru pieţele financiare americane. Nici măcar o intrare în criză de lichiditate a Federal Reserve.

Băncile centrale şi guvernele au "ameninţat" de mult timp investitorii să nu parize împotriva acţiunilor de stabilizare a pieţelor. Doar cu două luni în urmă, secretarul Trezorerie SUA considera că "dacă ai o bazooka, iar oamenii ştiu că o ai, s-ar putea să nu fii nevoit să o foloseşti". Artileria grea utilizată în această săptămână de autorităţile americane a depăşit cu mult forţa unui lansator portabil, dar panica de pe pieţe se menţine.

Bernard Connolly, economist la Banque AIG, consideră că Fed-ul şi Trezoreria SUA au făcut prea puţin ca să evite dezastrul şi este nevoie de o reducere drastică a dobânzilor de intervenţie, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph. "Ne este teamă că va fi nevoie de o naţionalizare virtuală a sistemului financiar", a mai declarat Connolly.

Facilităţile de lichiditate oferite până acum de Fed au avut efecte limitate de calmare a pieţelor, cel puţin în opinia Lehman Brothers, Merrill Lynch şi AIG, dar au afectat serios bilanţul băncii centrale americane. La cererea Federal Reserve, Trezoreria SUA a anunţat iniţierea unui program temporar de finanţare (n.a toate programele sunt temporare, numai criza este permanentă), care "va oferi cash pentru iniţiativele Federal Reserve", conform comunicatului oficial. Cât de credibil este noul program, dacă până şi senatorii americani cred că autorităţile nu mai ştiu ce să facă?

Multe sisteme axiologice vor fi zdruncinate pe piaţă, mai ales pentru cei care au considerat că o criză de lichiditate la Fed este echivalentă cu o criză de nisip în Sahara. Aşa să fie oare? Milton Friedman ne linişteşte în această privinţă, deoarece a arătat, cu mult timp în urmă, ce crede despre eficienţa programelor guvernamentale: "dacă pui guvernul federal să administreze Sahara, în cinci ani va fi criză de nisip".

Associated Press scrie că nu doar băncile au probleme de finanţare în condiţiile acutizării crizei financiare. Fondul de garantare a depozitelor bancare din SUA, administrat de FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation), a scăzut sub minimul prevăzut prin lege, iar soluţia este reprezentată tot de credite de la Trezoreria SUA. Care ar fi necesarul? Primele estimări apărute pe piaţă indică o jumătate de trilion de dolari.

Albert Edwards, responsabil cu strategia globală la Société Générale, arată că acţiunile disperate de salvare a unor mari instituţii financiare sunt o consecinţă directă a bulei speculative de pe piaţa creditelor din ultimii ani. "Cea am văzut până acum nu este decât o repetiţie cu public a recesiunii adânci care va veni", iar "sfârşitul jocului va fi marcat de bani aruncaţi din elicopterele lui Ben Bernanke", a mai declarat acesta pentru The Telegraph.

Dar ce se va întâmpla cu dolarul şi cu încrederea în obligaţiunile guvernamentale americane? Aurul ne-a arătat de două zile ce se va întâmpla cu dolarul. John Chambers, şeful diviziei de ratinguri suverane de la Standard & Poor"s, a declarat că ratingul Americii (n.a. AAA) este sigur deocamdată, deoarece salvarea Fannie Mae şi Freddie Mac nu se compară cu o datorie guvernamenală obişnuită, ci are drept garanţii titluri imobiliare prime (!!?). Ar trebui să ne liniştim cumva?

Nu, dacă citim în continuare prognozele aceluiaşi Albert Edwards (n.a. suficient de precise până în prezent). Economistul de la Société Générale vine să ne "liniştească", estimând o scădere a indicelui S&P 500 până în jurul pragului de 500 de puncte.

În nota sa către clienţii băncii, Edwards lansează şi prognoze pentru economiile emergente. "Alt eveniment, care va zgudui investitorii pe parcursul anului viitor, este colapsul creşerii economice de pe pieţele emergente", care poate conduce şi la contracţia produsului brut global.

Evoluţia dramatică de pe pieţele emergente, cum a fost şi cazul Rusiei, ne arată că nu există oaze de linişte în care să te refugiezi până trece furtuna. Iar Rusia nu este chiar un exemplu tipic de economie emergentă din Estul Europei, deoarece dispune de vaste rezerve minerale şi mai are importante resurse financiare în fonduri de rezervă.

Spread-ul pentru obligaţiunile emise de guvernele acestor ţări au crescut până la maximul ultimilor patru ani, dar pentru Ministerul de Finanţe de la Bucureşti "condiţiile sunt mai bune pe pieţele financiare şi vom avea un plus de lichiditate", ca urmare a reluării emisiunilor de eurobonduri, anunţată în presa financiară. Probabil că oficialii MEF au confundat terminalele Bloomberg cu cele Boomerang (n.a canalul tv de desene animate), altfel nu se explică această perspectivă roz asupra condiţiilor de finanţare.

Guvernul României a urcat pe un "tigru economic", care aleargă încă pe cărbunii încinşi ai expansiunii monetare extraordinare din ultimii ani. Acum are pretenţia că poate gestiona situaţia cu argumente "primitive". Criza financiară internaţională din prezent nu are precedent istoric, iar un sistem financiar "primitiv" nu are, în mod implicit, anticorpii care să oprească răspândirea bolii. Aici este vorba de costuri de finanţare care pot include prime de risc astronomice şi de dezechilibre externe care pot cunoaşte corecţii incredibile.

Declaraţiile directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, care apreciază că etapa cea mai gravă a crizei abia acum începe, au fost preluate şi de presa noastră. Nici acestea nu au "sensibilizat" autorităţile guvernamentale, în aprecierea efectelor crizei mondiale asupra României? Se pare că nu. Efectele economice ale crizei financiare ne vor lua prin surprindere, dacă uităm să le ajustăm "valoarea nominală" cu inflaţia din aşteptările exuberante ale guvernului.

Declaraţiile oficiale de liniştire sunt de înţeles. De neînţeles este atitudinea relaxată a autorităţilor, monetare şi fiscale, în modul de pregătire a populaţiei pentru ceea ce va urma.