SUPLIMENT ECO-ECONOMIE "Optimizând continuu, analizând unde suntem şi unde vrem să ajungem, vom deveni mai sustenabili"

Reporter: EFdeN este o organizaţie non-guvernamentală a cărei misiune este să promoveze sustenabilitatea în construcţii şi să promoveze casele verzi. Ce faceţi efectiv şi care este ideea din spatele EFdeN, cum a pornit acest proiect?

Ioana Csatlos:În EFdeN implementăm, într-o echipă multidisciplinară de studenţi, cele mai noi şi avansate tehnologii în modalităţi în care ele pot fi aplicate în locuinţele personale de către publicul larg: să îmbunătăţească confortul, să dezvolte calitatea vieţii, să reducă costurile, să fie eficiente pentru a nu consuma mai mult decât avem nevoie, dezvoltând modele de bune practici pe care publicul larg le poate testa în EFdeN Sustainable City. Modelele de bune practici pe care le dezvoltăm reprezintă soluţii pe care le găsim pentru câteva dintre problemele actuale: posibilitatea reducerii consumului de energie electrică în spaţiile publice şi utilizarea energiilor regenerabile în spaţiile urbane, crearea de spaţii prietenoase cu mediul, dar şi cu stilul modern de viaţă, posibilitatea de a încărca maşinile, bicicletele, trotinetele electrice cu energie solară.

Echipa noastră a participat activ prin proiectul EnergiaTa la realizarea legislaţiei de prosumator şi a Ghidului Prosumatorului, iar astăzi coordonează comunitatea prosumatorilor şi pregăteşte noi paşi care să vină în sprijinul comunităţii prosumatorilor şi a celor ce aspiră la a deveni prosumatori.

Nu în ultimul rând, de 10 ani reprezentăm România în cea mai importantă competiţie de arhitectură solară şi tehnologii integrate, Solar Decathlon Europe, a cărei ediţie din Wuppertal, Germania s-a încheiat de curând. Am urcat steagul României de 3 ori pe podium fiind campioni ai probei de Confort, dar şi ai Premiului de Popularitate şi am obţinut un loc 3 în clasamentul probei de Funcţionare a Casei şi o menţiune specială în cadrul concursului de Construcţii din lemn, iar acum ne pregătim de aducerea în România a prototipului şi asamblarea lui pe o locaţie permanentă, de unde să poată să îşi împlinească rolul de VATRA (VATRA este cel mai recent prototip de casă solară dezvoltată de EfdeN - n.r.) a satului.

Reporter: Ce este sustenabilitatea, care sunt conceptele de bază în domeniul sustenabilităţii/indicatorii prioritari şi de ce este sustenabilitatea importantă pentru business/societate?

Ioana Csatlos: Sustenabilitatea înseamnă mai mult decât protecţia mediului, iar pentru a ne satisface nevoile fără a le periclita pe cele ale generaţiilor viitoare ar trebui să dezvoltăm o economie sănătoasă şi o societate bazată pe solidaritate şi interconectivitate. Să ne uităm şi să înţelegem imaginea de ansamblu a schimbărilor climatice pentru a nu subestima impactul acţiunilor personale, să înţelegem că progresul tehnologic ne poate facilita confortul şi eficienţa societăţii fără a distruge mediul în care trăim şi că putem să ne bucurăm de ce avem în jurul nostru cu respect pentru ceilalţi actori ai mediului. Toate acestea devin elemente primordiale în cultivarea prin educaţie a deschiderii către sustenabilitate.

Sustenabilitatea consider că ne ajută să eliminăm acele procese care dăunează şi să le înlocuim cu unele prietenoase cu mediul, dar şi să avem grijă de cea mai importantă resursă a unui business: oamenii.

Mai mult decât atât, progresul tehnologic inventează şi se reinventează continuu, soluţiile la probleme actuale pe care le aduc invenţiile se văd imediat, dar efectele nu şi uneori durează zeci de ani până conştientizăm o nouă problemă creată. Optimizând continuu, analizând unde suntem şi unde vrem să ajungem, vom deveni mai sustenabili şi vom utiliza doar resursele de care avem nevoie, fără să renunţăm la stilul de viaţă modern.

Reporter: Ce înseamnă sustenabilitatea în construcţii şi de unde consideraţi că vine acest "push" spre sustenabilitate în construcţii?

Ioana Csatlos: "Push"-ul consider că ar trebui să vină din mai multe direcţii şi primele 3 la care mă gandesc când vine vorba de construcţii sunt cele cu care lucrăm şi noi la EFdeN:

- Alegerea materialelor, astfel încât să nu producem medii toxice folosind materiale, produse care ne îmbolnăvesc în timp, ceea ce numim Sindromul clădirilor bolnave;

- Diminuarea risipei de materiale, eficientizarea utilizării materialelor şi refolosirea lor unde este posibil. Atunci când discutăm despre construcţii ne referim de cele mai multe ori la perioada de utilizare a unei construcţii, ignorând perioada de construcţie, şantierul şi deşeurile generate de acesta, dar şi ce se întâmplă cu clădirea atunci când îsi depăşeşte perioada de viaţă;

- Integrarea tehnologiilor si utilizarea strategiilor pasive. O analiză cost-beneficiu pe termen lung ar trebui să fie printre primele gânduri atunci când construim. Tehnologiile moderne, deşi cresc semnificativ costul construcţiei pe termen scurt, pe termen lung pot duce nu doar la scăderea costurilor, dar pot să elimine facturile de utilităţi, creând în acelaşi timp un mediu interior confortabil şi sănătos. De asemenea, integrarea strategiilor pasive - orientare, umbriri, ventilaţie naturală etc. - încă din proiectare poate să diminueze necesarul de resurse folosit.

Reporter: În ultimii ani vedem că se pune din ce în ce mai mult accent pe această direcţie de economie verde, o accelerare la nivel legislativ care vine dinspre Uniunea Europeană. Cum se vede această schimbare în cadrul companiilor din sectorul construcţiilor, sector care produce masiv deşeuri în România? Au început să facă paşi înspre reciclare, standardele nZEB, producţie şi consum durabile etc.?

Ioana Csatlos: De câţiva ani deja multinaţionalele folosesc standarde de certificare sustenabilă ca LEED, BREEAM, Well, etc. pentru clădirile în care activează. Totuşi, cred că dacă prin educaţie motivele pentru care majoritatea o fac pot fi transferate către motive personale ale oamenilor din companii, rezultatele ar fi mult îmbunătăţite.

La nivelul companiilor mai mici, necesitatea educaţiei pentru o schimbare sistemică de abordare poate aduce avantaje rapide acolo unde eficientizarea şi diminuarea costurilor pot acoperi într-un timp scurt investiţia în tehnologie şi în energii regenerabile, deoarece soluţiile nu sunt întotdeauna cu costuri ridicate şi de cele mai multe ori sisteme simple pot face o diferenţă semnificativă în facturile lunare.

Impactul educaţiei atunci când vorbim despre dezvoltare durabilă va fi unul semnificativ şi va schimba perspectiva de abordare, dintr-o obligaţie într-o necesitate şi un avantaj real atât pe termen scurt - de exemplu mediul interior confortabil şi sănătos - cât şi lung - din punct de vedere economic, fiind un ajutor în diminuarea efectelor schimbărilor climatice.

Reporter: Consideraţi că Româ­nia are o problemă cu educaţia în privinţa reciclării sau gradul mic de reciclare este o chestiune ce indică nevoia de a crea o cultură a reciclării?

Ioana Csatlos: Comportamentele şi obiceiurile se schimbă greu şi în timp.

Consider că suntem unde a fost orice ţară care are acum procente mari în ceea ce priveşte reciclarea şi reutilizarea... Adică la început. Pericolul vine din educaţie - nu din ideea de a respecta legile - pentru că unde şi cum arunci ţine de obiceiuri, de obişnuinţă.

Pericolul în cazul adulţilor consider că este acela de a subestima impactul personal asupra reciclării, dar şi lipsa explicării etapelor prin care o ţară va ajunge la procente de reciclare semnificative, o infrastructură bine pusă la punct din etape incipiente, ar ajuta, pe termen scurt.

Pe termen lung un singur deşeu contaminat poate strica un lot întreg şi atunci vorbim din nou de motive, credinţe şlefuite cu ajutorul educaţiei şi abia apoi de constrângeri impuse prin legi.

Reporter: Credeţi că legislaţia ar trebui să impună companiilor - poate măcar în cazul firmelor de dimensiuni mai mari, poate de exemplu măcar celor din construcţii/minerit-extracţie - anumite condiţii de colectare a deşeurilor?

Ioana Csatlos: Pe lângă motivare şi încurajare, administraţia ar trebui să participe activ la informarea şi la educarea oamenilor, prin campanii de educare pe tema economiei circulare, prin evenimente şi prin crearea de contexte atât în mediul online, cât şi offline şi abia apoi să recurgă la obligare prin taxe şi amenzi.

Consider că stimulentele ar îmbunătăţi semnificativ indicatorii de reciclare, dacă ele nu vor fi blocate de o birocraţie excesivă şi dacă se adresează şi segmentului de companii pe care l-ar avantaja cu adevărat, dacă procesul de accesare ar fi facilitat.

Cred că stimulentele ajută un segment de mijloc de companii care îşi doresc schimbare şi înţeleg necesitatea adoptării de sisteme sustenabile, dar nu deţin fondurile necesare pentru a lua decizii pentru o eficienţă sporită pe termen lung, dar acesta este şi segmentul descurajat de o birocraţie excesivă, segmentul pentru care blocarea resursei umane în soluţionarea problemelor de birocraţie nu este o soluţie pe termen scurt.

Reporter: Ce ar trebui să facă mai bine autorităţile locale în ceea ce priveşte colectarea deşeurilor şi implementarea componentei de oraşe sus­tenabile/smart city?

Ioana Csatlos: Cel mai uşor parcurs de implementare pe care l-am abordat în EFdeN a fost să identificăm probleme şi să căutăm soluţii care să se integreze în natură, să răs­pundă nevoilor rezolvând problema, dar şi să răspundă stilului modern de viaţă.

Exemplul de care îmi place să vorbesc este cel al staţiei de încărcare. În EFdeN ne-am gandit la scenarii şi la cum integrăm - cum ne protejăm de vremea de afară de afară de exemplu. Fie că e vorba de o zi însorită cu maşina încinsă, fie că e vorba de o zi ploioasă. Ce faci în timp ce se încarcă maşina? Poţi să arunci deşeurile reciclabile - am integrat colectarea selectivă -, poţi să faci curăţenie în maşină - am integrat un aspirator -, poţi să verifici/ajustezi presiunea în anvelope, iar aici am integrat un mic compresor, sau poţi să ai o şedinţă online, să vezi un podcast - am integrat un smart TV. Sigur că toate acestea nu sunt utile în cazul unei pompe clasice de combustibil unde petreci câteva minute, dar când depăşeşti 20 minute, ele devin utile. Alte exemple puteţi găsi în EFdeN Sustainable City.

Ce este de fapt special la conceptul de staţie de încărcare dezvoltat de noi este faptul că el nu răspunde doar problemei directe pe care o adresează, ci caută să fie soluţia pe tot timpul în care o foloseşti, cu o abordare dusă până la capăt, o abordare care nu se opreşte la prima soluţie întâlnită - putem astfel integra şi reduce cos­turi diverse, putem soluţiona aspecte din viaţa unui oraş prin introducerea de elemente smart.

Reporter: Consideraţi că, în România, economia circulară primeşte destulă importanţă la nivelul autorităţilor publice locale şi centrale? Pare de multe ori că subiectul nu există pentru Guvern şi ministerele care ar trebui să aibă leadership în acest domeniu, mai ales având în vedere faptul că noi am implementat pachetul european de economie circulară cu o întârziere de câţiva ani şi fără norme (legea compostului, certificatele de origine pentru biodeşeuri etc.)...

Ioana Csatlos: E nevoie de o schimbare sistemică de abordare în privinţa economiei circulare, care consider că îşi are deja începuturile în asociaţii neguvernamentale, institute de cercetare şi fundaţii active în piaţă şi în activişti care presează constant pentru rezultate palpabile. Aces­te acţiuni pot fi desigur amplificate de mediul privat, dar esenţa schimbării sistemice poate fi făcută doar la nivel de sistem şi asta poate fi făcută doar de autorităţi.

Cred că există o mare responsabilitate şi avem o serie de proiecte cu autorităţi publice, chiar dacă deocamdată mici. Temerea mea este că nu ne vom mişca suficient de repede ca ţară, iar lupta cu schimbările climatice - şi implicit cea cu privire la implementarea economiei circulare - nu poate fi câştigată printr-o ordonanţă de urgenţă.

Reporter: Cum am putea fi mai sustenabili, noi, ca oameni, în vieţile noastre personale?

Ioana Csatlos: Să conştientizăm şi să folosim resursele pentru a diminua impactul nostru, pentru regenera ecosistemele şi nu doar pentru a bifa nişte ţinte în raportări.

Dacă tot folosim resursele, de ce să nu ne şi asigurăm că lucrurile se întâmplă cum ne dorim, căci avem o singură planetă şi impactul negativ sau pozitiv al fiecăruia se resimte. Ca la vot. Întrebaţi-vă în fiecare seară ce aţi făcut bine pentru ca ziua de mâine să fie puţin mai bună, cu puţin mai mult sens. Aveţi un impact pozitiv asupra societăţii în care trăiţi? Şi acţionaţi, în orice fel, fie că vorbim de utilizarea responsabilă a resurselor, reciclare sau diminuarea deşeurilor, de sădirea unor idei, sau chiar dacă vorbim de un zâmbet sau de o încurajare, sigur ele nu vor ajuta ecosis­temul în prima fază, dar vor crea oameni cu impact pozitiv, oameni motivaţi care vor vrea să schimbe lumea în care trăiesc.

Reporter: Vă mulţumesc!