SUPLIMENT EDUCAŢIA - NU PREDAI FĂRĂ SĂ ÎNVEŢI Reformă şi normalitate

Învăţământul autohton a făcut un prim pas pe calea revenirii la normalitate. Elevii şi profesorii şi-au dat întâlnire în unităţile de învăţământ, lăsând în urmă online-ul pandemiei, şi există speranţe că vor face acest lucru până la finalul anului şcolar. Aceasta ar fi principala veste bună a acestei toamne, în rest, din nefericire, încă avem parte de multe ştiri neplăcute şi de discuţii sterile. Toaletele din curtea şcolii au revenit în atenţie cu o intensitate greu de închipuit, în condiţiile în care subiectul este tocit de ani buni. Ministrul Educaţiei, premierul, politicieni de frunte, profesori respectaţi au întors problemele pe toate feţele şi au ajuns la aceeaşi concluzie: trebuie făcut ceva. Ce? Vom vedea. Nici salarizarea profesorilor nu a fost scutită de discuţii aprinse. Sindicaliştii arată cu degetul spre autorităţi, lansează ameninţări discrete şi speră că poate se va face ceva şi că, decât deloc, e bine şi mai târziu. Lipsa personalului calificat este un alt subiect fierbinte. Faptul că se spune din această zonă că nu există niciun motiv de mulţumire este foarte trist.

Legile educaţiei au produs la rândul lor o mare agitaţie. Mii de propuneri şi amendamente au fost făcute din toate zonele. Sindicatele au cerut modificarea sistemului de finanţare şi trecere la finanţare per clasă, în loc de preşcolar/elev, deoarece la ora actuală nicio unitate de învăţământ nu se poate încadra în buget. Au vorbit de necesitatea unor psihologi în şcoli, de resursă umană specializată care să lucreze cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale, de bază materială adusă la zi. De asemenea, s-a susţinut că degeaba vom avea o lege foarte bună, dacă nu va fi respectată, un argument fiind acela că legea actuală prevede că învăţământul trebuie să primească 6% din PIB şi nu s-a alocat niciodată acest procent.

Cu toate acestea, ministrul Cîmpeanu, premierul Ciucă, preşedintele Iohannis susţin că reforma din educaţie este inevitabilă, iar autorităţile îşi vor da tot concursul ca ea să aibă loc. Teoretic, vestea este bună, practic, rămâne de văzut, şcoala românească este zguduită de 30 de ani de tot felul de reforme, iar efectele sunt vizibile pentru absolut toată lumea. Altfel, un lucru nu trebuie uitat - învăţământul autohton, încă, are profesionişti adevăraţi, oameni dedicaţi, care reuşesc, în pătrăţica lor, să mişte lucrurile în direcţia corectă.