SUPLIMENT OIL TERMINAL / ANALIZA Radiografia financiară a companiei
Valentin M. Ionescu
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 3 decembrie 2018
Oil Terminal SA Constanţa a fost corporatizată în 1990 prin HG nr.1200/ 1990. Este singurul operator din portul Constanţa pentru primirea, încărcarea, descărcarea produselor petroliere, petrochimice, chimice, pentru import, export şi tranzit cu asemenea mărfuri. Secundar, compania asigură depozitarea şi condiţionarea ţiţeiului, produselor petroliere, petrochimice, chimice, activităţi de servicii anexe transporturilor pe apă, testări şi analize tehnice, transport de marfă pe calea ferată, transporturi rutiere de mărfuri, alte activităţi anexe transporturilor, transportul energiei electrice, distribuţia energiei electrice, comercializarea energiei electrice.
Statul detine 59,62% din totalul acţiunilor cu drept de vot, iar restul - de persoane fizice şi juridice de drept privat.
Oil Terminal SA Constanţa este conectat cu Conpet S.A, operatorul care deţine monopolul exploatării conductelor transport petrol, şi indirect cu rafinăriile din ţară.
Activitatea principală a companiei are ca suport juridic Acordului petrolier de concesiune a activităţii de exploatare a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi produselor petroliere, a instalaţiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, încheiat cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale pentru o perioadă de 30 ani, aprobat prin HG nr. 886/2002.
Veniturile companiei provin din furnizarea serviciilor principale, pentru care statul a fixat un sistem de tarifare (în vigoare Ordinul ANRM nr. 156/2018, anterior ordinul 251/2016). Pe cale de consecinţă, veniturile sunt influenţate de sistemul de tarifare fixat de stat, nu doar de cerere, precum şi de autorizarea companiei ca antrepozit fiscal care permite furnizarea serviciului de depozitare. În decembrie 2017 autorizaţia de antrepozit fiscal a fost revocată de ANAF (Decizia nr. 2/21.12.2017), pe motiv că Oil Terminal nu a făcut dovada utilizării unui sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor. Dar compania a reuşit în instanţă suspendarea deciziei ANAF până la pronunţarea unei decizii pe fondul cauzei. O problemă similară s-a înregistrat şi în 2011 (diferenţe între stocurile faptice şi stocurile scriptice).
Potrivit raportului anual al companiei pentru anul 2017, clientela Oil Terminal este formată din 8 operatori, dintre care Petrotel Lukoil S.A. Ploieşti deţine o pondere de 25,8% din total la livrările de ţiţei, benzină şi gaz petrolier, OMV Petrom S.A. Bucureşti are o cotă de 16,0% la furnizarea de combustibil lichid, gazolină, motorină, ţiţei şi produse chimice, urmate de Vitol S.A. Geneva cu 13,6% pentru furnizarea de produse petroliere şi păcură, Oscar Downstream cu 10,6% şi Mol România cu 6,7% la furnizarea de servicii petroliere. Alţi clienţi au ponderi mai mici: Litasco (5,4% furnizarea de servicii petroliere), Euronova Energies (3,6% pentru furnizarea de petrol şi benzină), Maddox SA Geneva (2,9% serviciile petroliere), Rompetrol Rafinare (2,2% pentru furnizarea de produse petroliere, benzină, produse chimice, dacă nu funcţionează terminalul offshore). Competitorii Oil Terminal sunt Midia Marine Terminal (la ţiţei) controlată de Rompetrol (KMG International) întrucât exploatează portul Midia şi terminalul offshore situat la 8,6 km în largul Marii Negre, iar în viitor Archer Daniels Midland (ADM) care prin Minmetal SA Constanţa (fuziune cu North Star Shipping) intenţionează să construiască un terminal petrolier (valoare investiţie 350 milioane US$). Însă, investiţia americană este momentan blocată de autorităţile române care invocă lipsa unui aviz de la Oil Terminal. De asemenea, terminalele de la Dunăre (Galaţi, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin) sunt exploatate direct de OMV Petrom, Lukoil şi Mol.
Firma deţine 3 platforme unde se află amplasate 3 depozite (capacitate 1.432.000 mc), instalaţii de încărcare-descărcare, instalaţii de încărcare motorină în autocisterne, conducte de transport pentru transvazări în cadrul depozitelor, laboratoare acreditate. De asemenea, firma exploatează un terminal petrolier cu 7 dane.
În anul 2001, prin OUG nr.15/2001 capitalul înregistrat (capital social) al companiei a fost redus ca urmare a faptului că rezervoarele, conductele de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora au fost declarate bunuri proprietate publică, deşi conform anexei la Legea 213/1998 pct.17 numai conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale fac parte din domeniul public al statului. Totuşi, aceste bunuri se află în concesiunea companiei şi sunt exploatate comercial.
Oil Terminal nu este implicată în proiecte de infrastructură de importanţă regională sau naţională (de ex. terminale de gaz lichefiat). Cheltuielile de investiţii ale firmei se concentrează pe activele proprii, dintre care unele fac parte din domeniul public (pondere în investiţii: 40,46%).
• Rezultate financiare în perioada ianuarie - septembrie 2018
În perioada ianuarie - septembrie 2018, firma a înregistrat o cifră de afaceri de 104.514.779 68 lei, în scădere cu 13,54% faţă de primele nouă luni ale anului trecut (120.895.051 milioane lei). Evoluţia veniturilor din exploatare a fost influenţată de taxare, elasticitatea preţurilor internaţionale, la care se adaugă sistemul de tarifare impus de stat firmei. În structura vânzărilor totale, a crescut ponderea Petrotel Lukoil de la 25,88% la 36%, Oscar Downstream (de la 10,28% la 13%) şi Rompetrol Rafinare (de la 1,59% la 2,24%), în schimb a scăzut OMV Petrom SA (de la 16,50% la 13%), Mol România Petroleum (de la 7,3 la 5,7%).
Cheltuielile de exploatare au fost, în lunile analizate, de 101.973.451 lei, faţă de 118.138.107 lei în perioada similară a anului precedent, ceea ce înseamnă o scădere 13,68%. Cheltuielile de personal au o pondere foarte ridicată în total (56,6% din totalul cheltuielilor de exploatare) şi în creştere faţă de intervalul ianuarie /septembrie 2017 cu aproximativ 25%. De asemenea, cote mari în structura cheltuielilor de exploatare o au cheltuielile cu servicii executate de terţi, în structura cărora se găsesc comisioanele şi onorariile, protocol, reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferări, alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi. Rezultatul din exploatare este pe plus faţă de sfârşitul semestrului întâi 2018, dar cu 68% mai scăzut comparativ cu perioada ianuarie - septembrie 2017. Profitul înainte de impozitare este de 3.208.913 lei (-74% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2017) şi marja netă a profitului de 2,08%, faţă de 8,75% în intervalul similar al anului trecut.
Rentabilitatea capitalului angajat (ROCE) este la o valoare modestă de 0,84%, iar eficienţa capitalului (Return on equity) la 9 luni din 2018 este de 0,49%, comparativ cu 2,54%, de la an la an.
Gradul de îndatorare se ridică la 15,41%, solvabilitatea globală - la 6,48 şi rata de levier se cifrează la 0,18, fiind la aproximativ acelaşi nivel precum valorile înregistrate anul trecut în aceeaşi perioadă. Pârghia financiară este de 1,18, iar rata lichidităţii curente/testul acid a scăzut de la 1,30 la 1,19.
• NOTĂ:
Date financiare din perioada 2014 - 2017 extrase/calculate din situaţii financiare publicate de companie şi întocmite conform IFRS.
• Guvernare corporativă
Guvernarea corporativă este structurată pe sistemul unitar, potrivit clauzei 18 din actul constitutiv. Nu există o separare între management şi control, din moment ce directorul general poate fi numit dintre administratori. Potrivit clauzei 18 alin. (2) din actul constitutiv, directorii cu contract de mandat pot fi numiţi fie din rândul membrilor Consiliului de Administraţie, fie din afara acestuia. Este o clauză confuză care permite o suprapunere între diferite nivele de conducere. După rezultatele financiare ale companiei, mai cu seamă pe latura cheltuielilor şi a evidenţei stocurilor, apreciem că monitorizarea, controlul şi evaluarea managementului executiv nu funcţionează. Firma este condusă efectiv de directorul general şi alţi directori executivi. Consiliul de Administraţie este supradimensionat, în raport cu mărimea firmei şi problemele comerciale şi financiare cu care se confruntă. Numirile/revocările în consiliu sunt frecvente, situaţie care nu poate contribui la o guvernare efectivă, mai cu seamă la monitorizarea activităţii şi performanţei directorilor executivi. În relaţia agent - principal, costurile de monitorizare sunt în mare parte cunoscute (indemnizaţia lunară a administratorilor, fără avantaje non-pecuniare: 584.093 lei în 2017). Salariile directorilor executivi au fost în 2017 de 726.230 lei, adică în medie aproximativ 12.000 lei brut/lună de persoană, calculat la 5 directori, deşi mai mult de jumătate de an au fost 3 directori executivi, ceea ce înseamnă că salariul individual este mai mare.