Tablouri, bijuterii sau cărţi

Dacă ianuarie este încă o lună de vacanţă, februarie devine momentul de turare a motoarelor, de accelerare, de mobilizare. Oricum, la sfârşitul acestei luni foarte scurte ne aşteaptă o nouă lună a cadourilor, dar numai pentru femei. Ideal ar fi ca arta să devină subiect de cadouri, în această lună specială de primăvară. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la Sfântul Valentin Day, cel de pe 14 februarie, nu Dragobetele din 24. Nu îl văd prea bine, inclusiv ca tendinţă de abandonare, ca fiind prea cu inimioare, şi concentrare pe tradiţionala lună martie.

Alis a ţinut deja o vânzare în ianuarie. La categoria atât de expresivă "Artişti în viaţă" s-a vândut o singură ofertă din cele 13, număr cu ghinion. S-a dat, cu 1,5 mii de lei, o pânză de dimensiuni medii de Rareş Pantea. Au rămas neadjudecate piese bune, cu semnături demne de încredere. Fiindcă licitaţia se ţine duminică dimineaţa, posibilii cumpărători erau, probabil, pe pârtie sau deja în trafic. Amândouă sunt preocupări cronofage specifice începutului de an, la clima temperată, chiar armonioasă. Din acelaşi motiv, nici la Pictură-Grafică nu au fost rezultate entuziasmante, deşi aici acţionează cumpărători care preferă licitaţiile de duminică dimineaţa, ştiind să aprecieze o ocazie pe care s-ar putea să o aştepţi de mult şi nu ştii când şi dacă o mai prinzi.

Cu 65 de mii de lei, 13 mii de euro adică, s-a dat o primăvară ninsă de cireşi japonezi în floare, de Samuel Mutzner. Tot cu litere mari semna şi Ignat Bednarik, celebru pentru acuarelele sale ample, cu personaje şi scene de gen. De această dată s-a vândut, cu 5,5 mii de lei, un buchet de bujori în glastră, totul în movuri de acuarelă.

O imagine cu multe cruci de răscruce, de Rudolf Schweitzer Cumpăna, a primit 12 mii de lei. Înaintea ei, o "Şatră" de Eustaţia Stoenescu a primit 6,5 mii de lei. O scenă cu mesteceni, de mare modernitate, realizată de Alexandru Moser Padina, nu ştim când, a primit 9 mii de euro. Poziţia imediat următoare a fost un Sava Henţia. Nu un portret de boier sau boieroaică, ci o scenă mult mai umilă, un copil în cămaşă, care a primit acelaşi preţ, de 9 mii de lei. Un superb nud, "După baie", de M. H. Georgescu, piesă de artă picturală, a plecat la 5 mii. Mai văd o siluetă armonioasă, dar nu este feminină. Este o scenă cu un violoncel sprijinit de un scaun, în faţa unui suport de partitură, de Ion Panteli Stanciu. A fost vândut cu 1,8 mii de lei. Neaşteptat, un coş cu maci de Elena Muller Stăncescu s-a vândut cu 3,2 mii de lei.

O gravură cu două personaje drapate, de inegalabilul Marcel Chirnoagă, a plecat la 2,4 mii de lei, chiar la începutul licitaţiei din cadrul secţiunii respective, cea mai bogată, căutată şi renumită. Iar un peisaj în guaşă de Sălişteanu, foarte bun, în culori metalice, a luat 1,3 mii de lei. Sunt mici nestemate care dau bine într-o colecţie de artă.

Din alte vremuri, din alte timpuri şi gusturi, avem un ulei pe pânză de Victor Schivert, cu un personaj feminin cântând la un instrument cu coarde şi un gât foarte lung. Am putea să îi spunem cobză sau alăută, turcii baglama. Peste tot, fiul pictorului sas Albert Gustav Schivert, pictor şi el, apare ca pictor român. S-a născut la Iaşi, la 8 octombrie 1863, şi putem constată uşor că în 2023 se împlinesc 160 de ani de la acest eveniment. Unii cred că a murit, nu se ştie unde, în 1826, alţii spun sigur că s-a prăpădit la 20 iunie 1929, la Munchen. Cert este că a studiat acolo şi a lucrat mult. A făcut portrete, nuduri foarte bune, dar care nu sar de 2,5 mii de euro, a făcut ilustraţie, plină de talent. Vorba cântecului "Ora de germană" aka "Profa de germană", a trupei Voltaj. În alte părţi apar mai des lucrările lui Victor Schivert, la noi, nu. Cum nici nu cred că vom mai auzi de el în alte locuri decât în licitaţiile de artă, şi nu se va face nimic de aniversarea naşterii sale.

De la început, în urmă cu trei decenii, licitaţiile Alis au mai multe secţiuni, chiar diverse, dar întotdeauna discuţia despre pictură a avut prioritate, din cauza preţurilor atinse pentru aceste loturi. Rareori câte o bijuterie sălta, strălucitoare, peste pragurile atinse de picturi. Nu a fost cazul în această licitaţie. Cea mai scumpă bijuterie, la 4 mii de lei, a fost un set cu un colier şi un inel, din aur de 14K şi argint, cu diverse pietre preţioase. Un colier de aur galben îmbârligat cu aur alb, cu un diamant tăiat în mod briliant, colier olandez, a fost vândut cu 2,3 mii de lei. Şi mai este medalia jubiliară "Ardealul Nostru", cu portretele a doi regi şi un voievod, Mihai Viteazul, Ferdinand Întregitorul şi Mihai I. Sub efigia lor apar trei date, de Unire: 1601, 1918 şi 1944. Moneda a fost pusă în circulaţie la 15 ianuarie 1945, în un milion de exemplare, are un diametru de 21 cm şi o greutate de 6,55 grame. A, şi este din aur de 22K!

Moneda omagială "Ardealul nostru" s-a dat cu 2 mii de lei. Cu 1,8 mii de lei s-a dat o monedă franţuzească de aur de 22K, cea de 20 de franci, din 1877. Tirajul era altul, 12,7 milioane de exemplare, că doar era de circulaţie. Jumătate din acest preţ, adică 900 de lei, s-a licitat pentru un inel de aur, nu cu o piatră la mijloc, cum cânta Fărămiţă Lambru, ci cu 9 diamante. Mici, dar adunate dau 0,18 carate. Mai sunt doar 7, că două dintre diamante lipsesc. Cerceii mai costă 600, suplimentar. Sunt simpli, că dacă erau anturaj, costau 900. Deşi erau din argint, dar aveau 52 de diamante. Mici de tot, dar multe.

Cea mai scumpă carte a costat 230 de lei. Era "Le role des Armeniens dans la civilisation mondiale", de V.Totomiantz, apărută la Belgrad, în 1938. Cu 1,8 mii de lei s-a dat traducerea lui Charles Baudelaire din "Aventures d'Arthur Gordon Pym", de Charles Baudelaire, apărută la Paris, în 1890. Dacă era deja vacanţa, venită cu trenul din Franţa, nu mai costa nici atât. Sau chiar mai mult.