Ţara primarilor

Fostul primar Traian Băsescu, acum preşedinte, l-a propus pe primarul Liviu Negoiţă să formeze viitorul Guvern, în dauna primarului Klaus Iohannis, dar până la urmă vom rămâne tot cu fostul primar Boc, acum prim-ministru demis.

Măcar până la alegeri.

Primarii noştri sunt la mare căutare în această perioadă, dar n-avem Guvern. Nu mai poţi să fii prim-ministru în România, dacă nu eşti primar în funcţie.

Nici măcar nu trebuie să-ţi închei mandatul, că eşti chemat brusc, ba de o coaliţie, ba de preşedinte să guvernezi întreaga ţară. Nu contează că nu avem minis-tru de externe şi cine să facă bugetul de stat. Avem primari şi încă unii foarte buni. La Bucureşti, riscăm să rămâ-nem pentru a treia oară consecutiv fără primar, căci şi Sorin Oprescu visează la Palatul Cotroceni, după ce a circulat cu Bucureştiul un an pe o autostradă suspendată şi l-a parcat sub Pasajul Basarab, proiectat de Traian Băsescu.

Tot mai des în ultimele zile se aude întrebarea dacă Liviu Negoiţă este un primar mai bun decât Johannis. De parcă asta era problema noastră.

Nu de competiţia dintre primarul Negoiţă şi primarul Johannis duceam lipsă noi, ci de un Guvern. Şi de bani. De dragul primarilor, în plină criză ne lipsim de banii FMI. Ce ne mai trebuie bani, când avem o aşa competiţie între primari pentru postul de prim-ministru.

Chiar grija pentru banii FMI a fost argumentul preşedintelui pentru a-l nominaliza pe Lucian Croitoru, datorită expertizei sale în relaţia cu organismele financiare. Argumentul a părut sănătos la acel moment, dar a fost aruncat la coş, doar după două săptămâni. De parcă defectele sau calităţile de economist, fost reprezentant la FMI, ale domnului Croitoru l-ar fi costat invalidarea ca prim-ministru, iar nu jocurile politice.

Ce îi împiedică pe liderii noştri politici să ne dea un Guvern?

Constituţia?

Legea societăţilor comerciale?

Regulamentele CNVM?

Nu capacitatea de negociere şi arta compromisului defineau până acum omul politic? Unde este negocierea? Dar compromisul?

Recent, preşedintele declara că Johannis a fost impus de coaliţia Grivco şi că , deunăzi, aflase că o astfel de întâlnire "conspirativă" avusese loc şi în cealaltă tabără, a PD-L, în casa lui Silvian Ionescu, fost ofiţer de securitate.

Întrebat cum ar comenta faptul că liderii PD-L s-au întâlnit acasă la Silvian Ionescu, preşedintele a spus: "Şi eu am primit această informaţie şi nu am fost deloc fericit. Am mulţumit lui Dumnezeu că nu au luat decizii politice acolo. Bine că nu a fost folosit ca loc de luat decizii".

Preşedintele îl propune acum prim-ministru pe Liviu Negoiţă, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Silvian Ionescu, care, de altfel, este şi şeful organizaţiei PD-L sector 3, adică în sectorul unde primar este proaspătul premier desemnat.

Cei doi, Silvian Ionescu şi Liviu Negoiţă, au fost şi asociaţi într-o firmă înainte ca ultimul să devină primar.

Nu-i deloc rău să ai prieteni în politică, dar ce ne poate împiedica să suspectăm acum faptul că Liviu Negoiţă a fost soluţia PD-L aleasă la întâlnirea "conspirativă" din casa lui Silvian Ionescu, pe modelul "Coaliţiei Grivco"? Şi că, de fapt, Lucian Croitoru a fost împins în faţă ca pion de sacrificiu pentru Negoiţă, pe principiul că a doua nominalizare are mai mari şanse să treacă de Parlament?

Interesele de partid şi, mai în profunzime, cele de grup au devenit atât de evidente, că nicio "casă conspirativă" nu le mai poate ascunde.

În fapt, fiecare tabără se teme că, dacă va pierde acum postul de prim-ministru, atunci riscă să-l piardă pentru încă vreo trei ani de acum înainte.

Precedentul Tăriceanu a arătat că preşedintele nu poate scăpa lesne de un premier, dar şi că premierul poate da afară din Guvern pe aliaţii iniţiali, dacă reuşeşte să negocieze bine cu grupurile din Parlament. Să-i ademenească fie cu un buget mai mare pentru colegiile din care fac parte, fie cu nişte contracte publice, fie cu o privatizare cu dedicaţie.

Putem să ne întrebăm: dacă Johannis şi Negoiţă sunt atât de buni primari,atunci de ce nu-i lăsăm să-şi facă treaba în continuare? Nu de alta, dar am rămâne cu doi primari buni şi ne-am alege şi cu un Guvern. Nu mai există niciun politician sau independent în România care să nu fie primar?

Chiar nu mai există nicio clădire în România suficient de mare, încât cele două tabere să nu se mai întâlnească separat, prin sedii şi locuinţe?

Următoarea casă conspirativă n-ar putea fi clădirea Parlamentului ?

Ce cusur are? E prea mare? Are ecou? E cu bulină?