Ţările baltice taie curentul de la ruşi

Ciclicitatea crizelor financiare devine un argument insuficient pentru ce se întâmplă astăzi pe harta lumii. De la o concordie globală, în care adversarii istorici puneau diplomaţia mai presus de concurenţă, ne apropiem cu viteză de zidul discordiei izolaţioniste. Unii numesc asta suveranism. Economic vorbind, suveranismul pare a fi imaginea unui pacient nevoit să reînveţe vorbirea pe silabe, după ce creierul lui "a rupt sinapsele" care îl ajutau să vorbească în mai multe limbi.

"Ruperea sinapselor" energetice vechi, care legau ţările una de alta şi asigurau acea diplomaţie pacifistă, este urmată aproape instantaneu de construirea altor legături, cu alţi parteneri şi cu o altă viziune diplomatică în cancelariile Occidentale. Eliminarea linkurilor cu Rusia pare a fi "operaţia pe creierul financiar" preferată de majoritatea statelor europene. Mâine, pe 8 februarie, cele trei state baltice (Estonia, Letonia şi Lituania) se vor deconecta de la reţeaua electrică a enclavei ruse Kaliningrad, care făcea la rândul ei legătura cu Belarus şi Rusia. În ziua următoare, adică pe 9 februarie, cele trei ţări se vor cupla la reţeaua Europei continentale UCTE (din care face parte şi România), care include majoritatea ţărilor europene, din Sudul Danemarcei până în Africa de Nord şi din Vestul Portugaliei până în Estul Turciei.

Pentru ţările baltice, această mişcare cunoscută sub numele de "sincronizarea baltică", este un moment istoric, comparat cu momentul când trupele sovietice au părăsit ţara, în 1990. Valoarea simbolică este chiar mai mare decât cea economică, din moment ce Moscova nu mai are nicio influenţă în controlarea surselor de energie electrică din ţările baltice. Acestea au semnat pentru actuala realizare încă din 2007, dar s-a întâmplat după ce şi-au construit o infrastructură energetică nouă, cu bani europeni. Cuplarea sistemelor energetice dintre Lituania şi Polonia va asigura echilibrarea sistemelor electrice, în timp ce legăturile existente deja (cu Suedia şi Finlanda) asigură importul şi exportul de energie.

• Legăturile s-au tăiat, enclavele rămân

În acest moment, reţeaua electrică a Rusiei (sistemul de alimentare unificat IPS/UPS) se opreşte în Belarus. Dacă ne referim la energia electrică, putem spune că Europa a reuşit resetarea legăturilor (care sunt şi ele tot electrice, iată!) cu Rusia. Mai sunt cele din subteran, mult mai greu de tăiat: conductele de gaz şi petrol odată ce şi-au săpat galerii pe sub pământ, sunt la fel de greu de scos precum trupele ruseşti din enclavele strategice. Enclava de care s-au despărţit balticii acum este modul prin care pacientul rus rămâne în viaţă, chiar şi când funcţiile vitale sunt grav afectate.

Institutul Naval al Statelor Unite aminteşte pe site-ul lui că enclava Kaliningrad este fostul oraş german Konigsberg din care ruşii nu au mai ieşit după al doilea Război Mondial. Oraşul de unde i-au gonit pe germani şi pe care l-au populat cu ruşi este atât de nemţesc încât este locul de naştere al celui mai mare gânditor german din toate timpurile: Immanuel Kant. Pentru ruşi, filosofia teoretică nu crede în lacrimi decât dacă este practicată în exil, iar enclava a devenit unul dintre bastioanele militare ale Rusiei în Europa, aşa cum este Crimeea, Transnistria şi Peninsula Kola, completează americanii de la Institutul Naval.

• Transnistria visează pe întuneric la curentul ieftin

În Transnistria, o enclavă militarizată a Rusiei, se poartă un adevărat război psihologic pe tema acestor legături pe care unii vor să le rupă, iar alţii vor să le păstreze. 13 sate moldoveneşti din dreapta Nistrului, aflate sub jurisdicţia Chişinăului pro-european, refuză să se cupleze la reţeaua electrică a Republicii Moldova. Motivul refuzului este că aşteaptă ca gazul rusesc să curgă iarăşi spre Centrala electrică de la Cuciurgan (din stânga Nistrului), iar ei să primească energie ieftină de acolo, nu de pe piaţa europeană. De fapt, refuzul este întreţinut de pro-ruşii din Republica Moldova, care doresc păstrarea dependenţei de Rusia a enclavei separatiste de peste Nistru. De la începutul anului, gazul rusesc nu mai curge prin Ucraina, iar centrala electrică din Transnistria nu mai are ce arde. Consecinţa este că unii preferă să stea în frig şi pe întuneric, iar alţii sunt forţaţi de pro-ruşi să o facă, chiar dacă privirea lor este spre Vest.

• Cablurile se rup mai uşor decât conductele

Povestea ruperii relaţiilor economice, moştenite istoric, nu poate fi completă fără avalanşa de incidente din Marea Baltică, în care cablurile optice de comunicaţii au fost rupte prin acte de sabotaj care arătau cu degetul tot spre Rusia. Ultimul cablu rupt (în ianuarie 2025) între Suedia şi Lituania nu a mai primit ştampila de sabotaj, ci a fost găsit vinovat un Dorel, un fel de "tipul de la cablu" aflat pe un vas bulgăresc...

Din fericire, pe această hartă a intereselor divergente, America, Europa şi China sunt separate de oceane, cea mai importantă barieră în calea agresiunii directe. Problema este că Europa are un adevărat cordon ombilical care o leagă de Rusia: de la Berlin, prin Viena şi Budapesta, până la Moscova. Firele electrice dintre Rusia şi Europa au fost tăiate. Dar şampania nu poate fi deschisă! Conductele de gaz, petrol, rutele maritime şi comerţul vor rămâne şi vor decide harta lumii în continuare.