TEORIA FINANŢĂRII "STATULUI PARALEL", DEMONTATĂ DE CONSILIUL EUROPEI PSD a alocat cei mai mulţi bani pentru instanţe şi parchete

Asistăm în ultimii ani la un adevărat asalt împotriva justiţiei şi a sistemului judiciar român. Politicienii din coaliţia guvernamentală PSD-ALDE, dar şi alţii, aflaţi la dreapta scenei politice din ţara noastră, critică modul în care func-ţionează justiţia şi sumele alocate de procurori pentru dosare penale şi pentru interceptarea a "milioane" de cetăţeni.

Pentru toată această stare de fapt, Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu arată cu degetul înspre PNL şi înspre cei care au condus ţara, în perioada 2008-2012 alături de Traian Băsescu, actual senator al PMP.

Realitatea cifrelor ne spune cu totul altceva. Conform unui studiu publicat în aceste zile, care cuprinde date şi informaţii până la sfârşitul anului 2016, cele mai multe fonduri au fost acordate sistemului judiciar din ţara noastră de cele două guverne conduse de Victor Ponta. Studiul, intitulat Sistemele judiciare europene - Eficacitatea şi calitatea justiţiei, a fost întocmit de Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiţiei, instituţie înfiinţată în septembrie 2002, prin decizia Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei.

Studiul cuprinde date din 47 de state ale Europei, membre ale Consiliului Europei. Ultimele date au fost furnizate în mai 2018 de 45 de ţări, printre care se numără şi România. Din analiza datelor şi informaţiilor oferite reţinem că în timpul guvernării Boc, în anul 2010, sistemul judiciar a primit de la bugetul de s-tat 525.590.308 euro. Suma a cres-cut considerabil în anul 2014, perioada guvernării USL, când şef al cabinetului era Victor Ponta, fost procuror, care a alocat justiţiei 781.410.270 de euro. Curios este că succesorul său, Dacian Cioloş şi guvernul său de tehnocraţi, adică tocmai aceia care sunt acuzaţi că au dat puteri mai mari SRI şi Parchetului General prin OG 6/2016 prin care legiferau protocoalele între cele două instituţii, au alocat un buget mult mai mic pentru sistemul judiciar din ţara noastră: 597.649.028 euro.

Din totalul bugetului alocat de guvernul Cioloş în 2016, instanţele au tăiat felia cea mai mare, adică 66%, în valoare de 392.582.194 euro. Din aceas-tă sumă, 63,4% au fost cheltuiţi pe salarii, 0,7% au fost alocaţi sistemelor informatice, 0,3% cheltuielilor judiciare, 7,7% pentru întreţinerea clădirilor în care funcţionează instanţele, 2,89% au fost alocaţi pentru construirea de noi clădiri, iar 25% reprezintă alte cheltuieli, pentru care în studiul efectuat de instituţia din cadrul Consiliului Europei nu există date şi nu ştim dacă ele au fost trimise sau nu de autorităţile române.

Din modul de cheltuire al întregii sume alocate de la bugetul de stat pentru instanţele din ţara noastră, reţinem că nu a fost alocat niciun ban - procentul trecut în studiu este 0,0% - pentru formarea profesională continuă a judecătorilor, grefierilor şi restului personalului care deserveşte instanţele de judecată din ţara noastră.

În privinţa Ministerului Public, situaţia bugetară pentru anul 2016 arată că a primit 33% din totalul de 597.649.028 euro alocat justiţiei. Adică 194.760.300 euro, cu 40 milioane de euro mai puţin decât în guvernarea Ponta.

Practic, în anul 2016, pentru funcţionarea Ministerului Public - a parchetelor şi procurorilor din ţara noastră - guvernul Cioloş a alocat o sumă sub media europeană. Astfel, în timp ce media europeană arată că majoritatea celor 47 de state membre ale Consiliului Europei cheltuiesc câte 12 euro pentru fiecare locuitor pentru Ministerul Public, în ţara noastră suma este de 9 euro.

Din totalul bugetelor instanţelor şi parchetelor, taxele judiciare reprezintă doar 15%, ceea ce arată că funcţionarea sistemului judiciar depinde în mare măsură de alocările de la bugetul de stat.

În privinţa salariilor, media salariului brut la instanţele de fond s-a situat în jurul a 28.000 de euro, în timp ce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a aflat la peste 44.000 de euro. Aceleaşi valori fiind valabile şi în cazul procurorilor de la instanţele de fond şi la cei de la Parchetul General.

• Egalitatea de şanse: raport net în favoarea femeilor

Studiul efectuat de Consiliul Europei arată că la sfârşitul anului 2016 în ţara noastră erau activi 4.638 de judecători şi 2.622 de procurori. Raportat la 100.000 de locuitori, numărul magis-traţilor situează ţara noastră aproape de media europeană.

Defalcat pe instanţe, 44% dintre judecători lucrau la instanţele de fond, 53% la cele de apel şi 3% la Înalta Curte. În cazul procurorilor, 45% erau activi pe lângă instanţele de fond, 35% pe lângă cele de apel şi 20% lucrau la Parchetul General (aici sunt incluşi şi procurorii DNA).

Cât priveşte egalitatea de şanse în domeniul angajărilor din sistemul judiciar, raportul este net în favoarea femeilor din ţara noas-tră. Astfel, din totalul celor 4628 de judecători din anul 2016, 74% erau femei şi 26% bărbaţi. În privinţa conducerii instanţelor, preşedinţi de judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte erau aleşi în proporţie de 69% femei şi doar 31% bărbaţi.

În cazul parchetelor, diferenţa între cele două sexe nu mai este atât de mare: 52% dintre procurori sunt femei şi 48% sunt bărbaţi. Proporţiile sunt asemănătoare cu privire şi la conducerea parchetelor: din totalul procurorilor şefi şi prim-procurorilor, 53% sunt femei şi 47% sunt bărbaţi.

În privinţa asistenţei procesuale, studiul menţionează că în anul 2016 ţara noastră număra 118 avocaţi la 100.000 de locuitori.

În privinţa activităţii parchetelor şi procurorilor, studiul efectuat de Consiliul Europei face referire la avizul nr. 9/17 decembrie 2014 al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni, prin care s-au stabilit normele şi principiile europene în privinţa procurorilor, aviz care conţine Charta de la Roma. Conform punctului IV al aces-tei Charte, independenţa şi autonomia Ministerului Public constituie corolarul indispensabil al puterii judecătoreşti. În consecinţă, documentul arată că trebuie încurajată întărirea independenţei şi autonomiei efective a procurorilor care trebuie să ia deciziile fără niciun amestec sau presiune din partea factorilor externi, conform principiului separării puterilor în stat şi responsabilităţii.