Testul de rezistenţă

La două săptămâni de la Convenţia Naţională a PDL, opoziţia parlamentară, încarnată de un USL în căutarea celei mai largi susţineri publice, şi-a prezentat public programul său economic pentru 2012. Cu siguranţă data nu a fost aleasă întâmplător, căci pe fondul dezbinărilor de după 15 mai 2011 şi a confuziei din PDL privind viitorul de prim ministru al lui Emil Boc, USL ar dori să-şi ajusteze imaginea şi să se prezinte ca un pol realismului şi responsabilităţii şi nu doar ca un critic al guvernării şi al lui Traian Băsescu. Întregul experiment va fi însă supus, odată programul publicat, la primul şi cel mai important test, cel al rezistenţei la contactul cu opinia publică, dar mai ales la critica formatorilor de opinie publică. Iar dacă testul de rezistenţă nu va fi bine trecut, ori dacă subiectul va fi surclasat de scandalurile mondene şi trecut în periferia dezbaterii publice, USL va fi ratat o bună ocazie să se prezinte ca o alternativă de guvernare nu doar vocală, ci şi credibilă.

O coincidenţă a făcut ca la o zi de la lansarea proiectului economic "Creştere, dezvoltare, locuri de muncă" al USL, Partidul Socialist Francez să-şi lanseze, cu ocazia unei convenţii a convenţiilor locale şi regionale în care proiectul de program a fost dezbătut cu militanţii, programul "30 de propuneri pentru schimbare". Aşa că o comparaţie, sumară şi la primă vedere, se poate realiza între cele două programe. Căci ambele proiecte - chiar dacă USL este teoretic, ceva mai la dreapta decât PS francez - sunt produse de formaţiuni politice de opoziţie, care sunt favoritele opiniei publice şi aspiră la guvernare.

Viziunea economică a USL este prezentată opiniei publice sub forma unui document Power Point, în care primele 27 de pagini, sub titlul "Situaţia economică reală", sunt dedicate unui diagnostic al situaţiei sociale şi economice actuale, după care urmează cele 20 de pagini care prezintă efectiv proiectul economic "Creştere, dezvoltare, locuri de muncă" al alianţei. Insuficienţele unei prezentări Power Point, care nu permite dezvoltarea ideilor directoare, afectează dintru început, datorită caracterului lapidar al sentinţelor, logica programului USL. Firesc ar fi fost ca în afara prezentării Power Point într-o conferinţă de presă USL să se ofere şi un document mai larg, tipărit, în care mijloacele efective de realizare a programului economic să fie detaliate.

Oricum, dincolo de contextul intern, specific fiecărei ţări, ambele formaţiuni politice ar trebui să se raporteze critic şi la un context european şi internaţional, care influenţează direct şi dramatic situaţia internă. Oricum, spre deosebire de programul socialist francez, în documentul românesc, contextul european nu este deloc analizat, toate referirile la criza economică şi financiară fiind realizate doar dintr-o perspectivă internă. Spre deosebire de USL, PSF, chiar la primul obiectiv al programului francez, numit ambiţios "Un nou model de dezvoltare economică, socială şi ecologică pentru redresarea Franţei" există un punct clar care prevede asigurarea capacităţii Europei "să se bată cu arme egale în contextul globalizării". Şi tot din titlul primului obiectiv al programului francez, realizăm că în programul românesc este mai puţin ambiţios şi nu îşi propune nici construcţia unui nou model de dezvoltare, nici referinţa strategică la ecologie, ca mijloc prioritar de dezvoltare.

Doar la simpla analiză superficială a celor două programe iese în evidenţă o diferenţă între filozofia celor două formaţiuni politice: USL rămâne încă în zona abordărilor clasice ale societăţii industriale, tratând criza ca pe o disfuncţie de etapă, pe câtă vreme PS încercă, fără a reuşi întotdeauna, să răspundă unei crize mondiale din perspectiva noilor sfidări ale societăţii postmoderne.

Programul economic al USL abia a fost adus în dezbaterea opiniei publice, iar testul de rezistenţă este abia la început, dar dacă alianţa social-liberală nu va reuşi să comunice clar şi logic programul său economic şi nu îl va integra contextului european şi mondial, exerciţiul va fi fost doar unul, mai mult sau mai puţin reuşit, de retorică politică şi nu de promovare a unei viziunii economice şi sociale alternative.