Ţonţoroiul preţurilor la acţiunile SIF miroase a manipulare

De la începutul lunii martie pe piaţa de capital s-a produs multă agitaţie şi asta mai ales datorată unor cauze externe pieţei. Scandalul Patriciu - Rompetrol - Petromidia care ţine o ţară întreagă cu sufletul la gură este un exemplu. Dar ce a pus capac la toate a fost decizia Comisiei de Buget, Finanţe, Piaţă de capital de la Camera Deputaţilor de a propune modificarea Ordonanţei 41/2004, care a schimbat pragul de deţinere la societăţile de investiţii financiare (SIF) de la 0,1 la 1%. Cum aceasta nu se poate res-pinge pur şi simplu, întrucît a produs efecte, respectiv a permis concentrarea acţiunilor pînă la pragul de 1%, printre investitori fiind şi străini, s-a încercat modificarea struţo - cămilească prin care se propunea vînzarea de către acţionarii care întîmplător sau nu au între ei anumite relaţii şi care au fost încadraţi într-o aşa zisă comunitate de interese.

Modificările propuse erau în cea mai mare parte neconstituţionale şi se pare că aceasta s-a înţeles. Acum se caută paleative, scopul principal rămînînd totuşi acela de a limita tendinţa de acaparare a deciziilor prin limitarea dreptului de vot a cîtorva investitori bine orientaţi la un moment dat şi care controlează o mare parte din voturile active la adunările generale. La ameninţările investitorilor cu contestarea măsurilor propuse privind modificarea ordonanţei, a mai apărut o problemă: SIF 3 Transilvania contestă dreptul guvernului de a fi dat ordonanţa în 2004, vezi Doamne pentru că nu ar fi avut abilitare de la Parlament. Pe lîn-gă faptul că o astfel de contes-taţie este tardivă, este şi ridicolă. Dintotdeauna, cînd Parlamentul nu lucrează, Guvernul dă ordonanţe. Limitarea apare numai în anumite domenii bine precizate în Constituţie. Dar şi în acele domenii, dacă este o problemă de urgenţă, Guvernul dă ordonanţa şi are obligaţia de a convoca Parlamentul în sesiune extraordinară, pentru a lua în discuţie ordonanţa. Or, modificarea pragului de deţinere la SIF-uri nu era şi nu este o problemă specială. Cu atît mai mult cu cît Guvernul nu a făcut decît să respecte prevederile legii speciale de transformare a fostelor FPP-uri în SIF-uri. Din păcate nu a mers pînă la capăt în reactualizarea legii speciale, care permitea un prag de deţinere de 5% pentru societăţile bancare, şi fonduri speciale de investiţii, de tipul fondurilor de pensii, de exemplu.

Acum, cea mai exactă caracterizare este: Acţiunile SIF - paradisul speculatorilor. Căci variaţiile de preţ justifică întru totul o astfel de etichetă. Pentru orice om logic, evoluţia preţurilor între 1 şi 16 martie nu mai are nici-o justificare. Dacă s-ar fi presupus că modificările se vor aproba şi deţinătorii de acţiuni în exces ar fi fost obligaţi să vîndă şi toţi investitorii s-ar fi repezit să fie printre primii, atunci normal ar fi fost ca preţul să scadă continuu. Dar constatarea pe care o fac este că preţurile ba scad ba urcă, de cele mai multe ori scăderile şi urcările alternînd. De exemplu, SIF 5 Oltenia a crescut preţul de închidere pe 13 martie cu 800 lei vechi, pe 14 a scăzut cu 1.300 lei, pe 15 a crescut cu 1.000 lei, pe 16 cu încă 900, iar pe 17 a scăzut cu 200 lei. În aceiaşi perioadă, variaţia de preţ în timpul zilei a fost de 800 lei pe 13 martie, de 1.100 lei pe 14, de 900 lei pe 15 şi 1700 lei pe 16 martie. La SIF 2 Moldova, variaţia preţului de închidere de la o zi la alta a fost între + 1300 şi - 600 lei vechi, iar diferenţa între minim şi maximul zilei a fost între 600 lei şi 1.100 lei. La SIF 4 Muntenia, între 1 martie şi 16 martie variaţia preţului de închidere de la o şedinţă la alta a fost între + 600 lei şi - 800 lei, iar diferenţa în timpul unei zile între 400 lei şi 1.000 lei. Nici la SIF 3 Transilvania situaţia nu a fost diferită, variaţia preţului de închidere a fost între + 1.100 şi - 1.100 lei, iar pe parcursul zilei, diferenţa între minim şi maxim a fost între 800 şi 1.100 lei.

Aceste date care nu pot fi contestate, mă fac să cred că este vorba mai mult de manipulare decît de o tendinţă oarecare a preţurilor. Căci aşa cum am arătat, nu avem nici o tendinţă clară de creştere nici de scădere. Asta îmi aduce aminte de un banc cu Bulă. Întrebat ce este o nenorocire, Gigel a spus că este moartea bunicii. Învăţătoarea i-a spus că nu este decît o durere. Ionel a spus că o nenorocire ar fi să ia foc casa. Învăţătoarea a spus că aceasta ar fi o mare pierdere. Bulă a spus: Doamna învăţătoare, o nenorocire ar fi moartea unui conducător de partid şi de stat. Nu este nici pierdere nici durere, este o nenorocire. Cam aşa stă treaba şi cu SIF-urile. Nu e nici creştere nici scădere, este manipulare. Din păcate în acest proces mai sînt şi victime. Celor care au scăpat nu pot să le dau decît un sfat. Feriţi-vă de manipulare şi mai ales nu renunţaţi la dividendul pe care îl luaţi dacă nu vindeţi, chiar dacă este foarte mic. Este însă o sumă care se ia, nu se dă.