Tragedii personale, exploatate politic de preşedintele SUA

Discursul lui Donald Trump despre Starea Naţiunii a reprezentat şi un exerciţiu cinic de manipulare emoţională, în care tragediile individuale au fost folosite ca arme retorice de preşedintele SUA pentru a justifica măsuri brutale luate împotriva imigranţilor şi ale transgenderilor. Într-o manieră caracteristică, Trump a transformat tragediile victimelor în unelte politice, sacrificând adevărul în favoarea unui narativ de frică şi ură.

Preşedintele american a invocat crima comisă de imigranţii ilegali asupra cetăţeanului american Laken Riley, răpirea, violarea, şi uciderea lui Jocelyn Nungaray, o fată de 12 ani, de către imigranţi, uciderea unui ofiţer de poliţie, Jonathan Diller, de către un criminal ce fusese reţinut anterior de 21 de ori, dar şi dramele prin care au trecut mai multe eleve la colegiile la care studiau, din cauza promovării de instituţiile rrespective a doctrinei privind LGBTQ+.

Donald Trump nu a avut nicio mustrare de conştiinţă când s-a folosit în timpul discursului de imaginea unui copil, DJ Daniel, în vârstă de 13 ani, care şi-a dorit mereu să devină poliţist. DJ era îmbrăcat într-o uniformă de poliţie şi a fost ridicat de tatăl său în aplauzele congresmenilor americani. În anul 2018, DJ Daniel a fost diagnosticat cu cancer la creier. Medicii i-au dat cel mult cinci luni de trăit, dar el a supravieţuit şi trăieşte şi în prezent. De atunci, DJ şi tatăl său au încercat să-şi împlinească visul, iar DJ a depus jurământul ca ofiţer onorific de aplicare a legii. Exploatând emoţia provocată de cazul lui DJ Daniel, Donald Trump i-a cerut noului director al Secret Service, Sean Curran, să îl facă oficial agent al Serviciului Secret al Statelor Unite, iar acesta din urmă a executat ordinul preşedintelui american oferindu-i copilului o legitimaţie oficială pe numele său.

Ceea ce a făcut Donald Trump prin prezentarea publică, în cazul discursului din Congres, a cazurilor respective, reprezintă un tipar periculos. Folosirea unor cazuri individuale tragice pentru a justifica politici dure nu este doar lipsită de etică, ci şi extrem de periculoasă. În loc să se bazeze pe date şi analize, Trump preferă să declanşeze reacţii emoţionale puternice, de teamă şi furie, pentru a-şi impune agenda. El ignoră deliberat faptul că majoritatea imigranţilor vin în SUA pentru a munci, pentru a scăpa de violenţă şi pentru a-şi construi un viitor mai bun. Acest tip de discurs nu face decât să divizeze şi mai mult societatea americană, să alimenteze ura şi să justifice măsuri extreme care pot duce la abuzuri de putere şi încălcări ale drepturilor omului. În loc să ofere soluţii concrete pentru îmbunătăţirea securităţii naţionale, Trump îşi construieşte argumentele pe poveşti tragice, transformând victimele în simple unelte politice.

În final, cea mai mare tragedie nu este doar exploatarea suferinţei umane în scopuri politice, ci şi faptul că o astfel de strategie continuă să aibă succes.

Citeşte Donald Trump se laudă că e mai tare decât George Washington