Tranziţia şi eternitatea ei

Chiar dacă Blaga (nu minis­trul, ci poetul-filosof!) ne avertizase asupra raporturilor speciale ale societăţii româneşti cu eternitatea, tendinţa tranziţiei noastre de a i se substitui ne dă dureri de cap, din ce în ce mai mari. Truda, vădit sisifică, a vajnicilor reformatori cu care ne-am procopsit prin mai toate funcţiile ministeriale, prim- ministeriale şi prezidenţiale, continuă să producă reacţii adverse, severe. Pe alocuri, chiar de respingere. Zelul reformist al tuturor celor care ocupă o funcţie publică este întîmpinat, din ce în ce mai des, cu o doză de disconfort social, mai ales pentru noi, raţionaliştii limitaţi, cei care ne încăpăţînăm să credem că, pe lumea asta, tot ceea ce începe trebuie să se şi sfîrşească; de alţii cu o undă de nemulţumire, avînd vîrful de sarcină în perioadele electorale; iar pentru analiştii-comentatori ai vieţii noastre politice cu un soi de reflex pavlovian al perplexităţii.

Nu cred că trebuie să ne convertim cu toţii la neo-kantianism pentru a găsi un remediu bubei care ne doare atît de tare! Bunul simţ mă face să cred că, dacă tranziţia se eternizează, nu o face cu de la sine putere, ci pentru că este trasă de păr. Nu din cine ştie ce pornire sadică, ci pentru că cineva are de profitat de pe urma prelungirii acestui inter-regnum. Culmea este că profitorii tranziţiei nici măcar nu ţin să fie anonimi. Dimpotrivă! Se afişează peste tot şi fără limită de timp, de la emisiunile mondene ale micilor ecrane pînă la topul oficial al primelor trei sute de averi care trec de ordinul zecilor de milioane; vorbim de euro/dolari, se înţelege!

Pe scurt, tranziţia se eternizează pentru că primii ei profitori ştiu că osul încă mai are pe el carne de ros, în timp ce eşalonul doi, care doar l-a mirosit de la distanţă, abia aşteaptă să-şi înfigă colţii tineri şi flămînzi în generoasele resurse medulare ale statului şi ale incoerent-pletoricei sale administraţii publice. Medular-financiare, desigur!

Dintre toate reformele, posibile şi imposibile, despre care s-a vorbit în actualul mandat al celor care şi-au condus afacerile personale din birourile şi palatele funcţiilor publice, "Reforma clasei politice" a ţinut, de departe, afişul! Acum, că vin alegerile, candidaţii au început să scoată capul la lumină, precum ghioceii şi brînduşele inocente dintre nămeţii iernii, iar noi vedem, aproape cu groază, că noua clasă politică e tot aia veche, care vrea aceleaşi funcţii, dar cu privilegii mai mari!

Alchimia care face posibilă această reîntrupare întru putere a aceloraşi personaje se bazează, desigur, pe o piatră filozofală, în posesia căreia au intrat. Astăzi, suntem în măsură să înfăţişăm publicului larg teribilul secret.

Este vorba despre "Decalogul poruncilor întemeietoare ale lumii de tranziţie":

Vorbeşte despre reforme suficient de mult timp ca să nu mai ai timp să le şi faci;

Reformează, dacă n-ai încotro, mai ales dacă poporul sau o autoritate exterioară de care depinde poziţia ta o cere, dar niciodată ceva care ar putea schimba radical starea de fapt;

Să nu faci niciodată reformele care ar putea să-ţi pericliteze poziţia şi privilegiile;

Împiedică-i cu orice preţ pe cei care ar putea să facă reforme dăunătoare puterii tale;

Orice măsură de reformă, odată făcută, trebuie compensată cu cel puţin două de contra-reformă;

Nicio reformă nu trebuie să aibă un rezultat previzibil, alt­fel ai putea fi tras la răspundere pentru iniţierea ei;

Orice iniţiativă legislativă, administrativă sau economic-financiară, oricît de interesată sau de aberantă, poate fi prezentată ca una de reformă;

Ca să aducă rezultatul scontat, adică creşterea gradului de entropie în sistem, reformele nu trebuie să aibă legătură cu nimic din ceea ce s-a făcut sau urmează să se facă în domeniul respectiv;

Dacă o măsură de reformă, care ţi-a fost propusă, nu-ţi aduce niciun profit, nu merită să te ocupi de ea, nici măcar un minut;

"Nimeni nu moare de cîştig puţin", spune o vorbă înţeleap­tă. Cine-a spus, însă, că "Omul Tranziţei" trebuie să fie înţelept?! Lasă-i deci pe fraieri să se ocupe de cîştigul puţin; Tranziţia este făcută pentru "Tunuri", adică pentru "Reforme". Iar de reforme se ocupă "Clasa Politică"!

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!