Trei asociaţii contestă proiectul de desfiinţare a SIIJ anunţat de ministrul Cătălin Predoiu

Trei asociaţii juridice contestă proiectul de desfiinţare a Secţiei Speciale, potrivit unei postări afişate pe pagina de Facebook a Asociaţiei Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor.

"Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi Asociaţia Iniţiativa pentru Justiţie: Noul proiect privind desfiinţarea Secţiei Speciale este un compromis inadecvat, care încalcă obligaţiile României de stat membru al Uniunii Europene şi al Consiliului Europei

Proiectul de lege publicat de Ministerul Justiţiei la data de 21 ianuarie 2022 desfiinţează Secţia Specială doar formal, de vreme ce modul în care ar urma să fie anchetate infracţiunile comise de magistraţi, respectiv prin procurori anume desemnaţi de Plenul CSM din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel (PCA), păstrează şi chiar agravează trăsăturile problematice ale SIIJ, astfel:

1. Competenţa de anchetare a tuturor infracţiunilor săvârşite de magistraţi, aşadar şi a celor de corupţie, ar urma să revină procurorilor anume desemnaţi din parchetele obişnuite, deşi faptele de corupţie trebuie anchetate de parchete specializate

Faptul că anchetarea faptelor de corupţie trebuie să se facă de procurori specializaţi a fost stabilit de Comisia de la Veneţia în Avizul nr.9/2016, în care a arătat că: "Instrumentele internaţionale care stabilesc atribuţiile procurorilor pun un accent deosebit pe investigarea infracţiunilor săvârşite de funcţionarii publici. În ultimii ani, unităţile specializate în investigarea unor astfel de infracţiuni au devenit destul de comune. Comisia de la Veneţia, în avizele sale, a susţinut înfiinţarea de unităţi specializate în anchetarea/urmărirea penală a faptelor de corupţie, care să se bucure de o anumită autonomie faţă de sistemul general de urmărire penală. Modelul pentru astfel de unităţi variază. În unele cazuri, parchetul specializat rămâne formal parte a structurii generale a parchetului dar ca unitate autonomă, astfel încât să nu primească instrucţiuni de la procurori de rang mai înalt sau de la Guvern. În alte cazuri, unitatea e complet independentă." (par. 46 şi 47)

Cu referire în mod specific la România, prin Decizia nr. 2006/928 de instituire a MCV s-a prevăzut, între obiectivele de referinţă pe care România le mai are de atins după aderarea la UE, şi "Continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste şi imparţiale cu privire la acuzaţiile de corupţie la nivel înalt."

Atingerea acestui obiectiv a fost însă periclitată sever de existenţa SIIJ, care a preluat de la DNA competenţa de soluţionare a dosarelor de corupţie privind pe magistraţi. În aceste condiţii, Rapoartele MCV au recomandat respectarea rapoartelor GRECO şi a avizelor Comisiei de la Veneţia (organisme ale Consiliului Europei), care au solicitat desfiinţarea SIIJ şi refacerea competenţei DNA. Astfel, Raportul GRECO din 23 martie 2018 a recomandat să se abandoneze crearea SIIJ (par. 35), în timp ce Comisia de la Veneţia a recomandat, în Avizul nr. 924/2018, ca pentru anchetarea faptelor de corupţie comise de magistraţi să se recurgă la procurori specializaţi (par. 88), iar în Avizul nr. 1036/2021 a salutat "intenţia autorităţilor române de a reforma sistemul judiciar şi de a restabili competenţa parchetelor specializate precum DNA şi DIICOT" (par. 68).

Ulterior, prin hotărârile pronunţate în data de 18 mai 2021 în cauzele C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 şi C-397/19, Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi alţii, şi în data de 21 decembrie 2021 în cauzele C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, Euro Box Promotion, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că România trebuie să respecte Decizia nr. 2006/928 de instituire a MCV şi recomandările din Rapoartele MCV: "În special, România nu poate adopta sau menţine în domeniile acoperite de obiectivele de referinţă măsuri care ar risca să compromită rezultatul pe care acestea îl prevăd." (par. 177).

În aceste condiţii, singura modalitate în care România se poate conforma acestor standarde şi obligaţii internaţionale este desfiinţarea SIIJ şi refacerea competenţei DNA.

Infracţiunile de corupţie săvârşite de magistraţi sunt specializate şi pot fi mai bine anchetate şi urmărite penal de un personal specializat. În plus, anchetarea unor astfel de infracţiuni necesită adesea atât persoane cu experienţă specializată în anumite domenii, cât şi mijloace tehnice suficiente, ceea ce nu se poate asigura în sistemul propus de proiectul publicat la 21 ianuarie 2022 de Ministerul Justiţiei, proiect care nu oferă posibililor procurori cu experienţă anterioară în cauze de corupţie nici autonomie faţă de sistemul general de urmărire penală.

2. Se menţine regula de funcţionare a SIIJ, potrivit căreia, dacă alături de magistraţi, sunt anchetate şi alte persoane pentru care, potrivit legii, competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, operează transferarea dosarelor de corupţie de la Direcţia Naţională Anticorupţie la noii procurori anume desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Această regulă a fost criticată constant în rapoartele internaţionale întrucât permite ca, prin formularea unei plângeri fictive împotriva unui magistrat, dosarul să fie scos din competenţa DNA şi transferat la SIIJ - raportul GRECO din 23 martie 2018 (par. 34), Avizul Comisiei de la Veneţia nr. 924/2018 (par. 82), raportul MCV din 22 octombrie 2019.

Proiectul de desfiinţare a SIIJ a preluat totuşi regula transferării dosarelor de corupţie de la DNA la procurorii anume desemnaţi, dacă în dosar este cercetat şi un magistrat.

3. Se menţine regula potrivit căreia desemnarea procurorilor care vor ancheta magistraţi se face de Plenul CSM

Această competenţă a Plenului CSM a fost criticată de Comisia de la Veneţia în Avizul nr. 950/2019 pentru motivul că ignoră simetria care ar trebui să existe între atribuţiile Secţiei de judecători şi cele ale Secţiei de procurori, dat fiind că judecătorii din CSM domină un proces decizional care priveşte cariera procurorilor (par. 36). Comisia de la Veneţia a solicitat acordarea unui rol cheie şi proactiv Secţiei de procurori în procesul de numire procurorilor.

4. Regulile de desemnare şi de revocare a procurorilor anume desemnaţi sunt lipsite de previzibilitate şi pun în pericol independenţa magistraţilor

SIIJ a fost constant criticată pentru faptul că numărul redus de procurori (15) nu îi permite să soluţioneze cauzele din competenţa sa - raportul GRECO din 21 iunie 2019 (par. 29), Avizul Comisiei de la Veneţia nr. 950/2019 (par. 39).

Proiectul propus la 21 ianuarie 2022 prevede că infracţiunile de competenţa SIIJ vor fi anchetate în viitor de maxim 12 procurori din cadrul PÎCCJ şi de maxim 2 procurori din cadrul fiecărui PCA (maxim 30 la acest nivel), astfel că lasă la latitudinea Plenului CSM numărul de procurori pe care îi va desemna în fapt, fără să stabilească criterii în acest sens. Proiectul prevede şi că o dată la 6 luni se va evalua necesarul de procurori desemnaţi şi se vor face propuneri de modificare, fără să stabilească şi cine face evaluarea; în orice caz, nici această prevedere nu impune Plenului CSM să desemneze numărul maxim de procurori prevăzut de lege.

Selecţia procurorilor care vor fi desemnaţi - pentru un mandat a cărui durată nu e stabilită în proiect - se face fără o competiţie şi fără criterii meritocratice. Astfel, proiectul prevede că procurorii generali ai PÎCCJ şi PCA întocmesc o listă cu procurorii pe care îi apreciază eligibili faţă de criteriile stabilite de lege, criterii ce permit aprecieri pur subiective ("conduită morală ireproşabilă"), fără ca procurorii selectaţi să fi fost chestionaţi asupra motivaţiei şi fără ca procurorilor care nu au fost selectaţi să li se dea posibilitatea să conteste neincluderea în listă. De pe această listă, procurorii generali ai PÎCCJ şi PCA indică una sau mai multe persoane pe care le consideră adecvate, însă Plenul CSM nu este ţinut de aceste propuneri şi nici nu este obligat să organizeze un interviu public cu candidaţii.

La fel de discreţionară este revocarea de Plenul CSM a procurorilor desemnaţi. Revocarea se poate dispune pentru "ineficienţă profesională", care se apreciază "în funcţie de eficienţa şi de calitatea activităţii", fără însă să se stabilească şi criterii obiective de apreciere, astfel că "ineficienţa" poate fi invocată şi în legătură cu procurorii care obţin rezultate, dar sunt consideraţi în mod arbitrar "ineficienţi"; proiectul nu stabileşte nici procedura de contestare a revocării. Aceste norme par a fi neclare şi imprevizibile, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României (a se vedea şi Decizia nr.384/2020 a Curţii Constituţionale).

Revocarea se poate dispune şi pentru imposibilitatea procurorului desemnat de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de 3 luni; această imposibilitate este şi motiv de preluare a dosarelor de către procurorul-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul PÎCCJ, respectiv de procurorii generali ai PCA, însă proiectul nu prevede criteriul în baza căruia să se opteze între aceste două posibilităţi. În orice caz, trebuie remarcat faptul că sursa de inspiraţie a posibilităţii preluării dosarului de la procurorul aflat în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile o reprezintă probabil Normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie ale Inspecţiei Judiciare.

În fine, proiectul prevede că procurorul-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul PÎCCJ, respectiv procurorii generali ai PCA, preiau spre soluţionare dosarele şi în situaţia în care în cadrul parchetului nu există un alt procuror desemnat, situaţie ce se va produce în chiar prima zi de la intrarea în vigoare a legii şi va dura până la desemnarea de către Plenul CSM a procurorilor (desemnare care se va face după o procedură lipsită de previzibilitate în privinţa numărului procurorilor ce vor fi desemnaţi). Această situaţie este deosebit de problematică date fiind blocajele recurente din activitatea CSM, care pot întârzia sine die desemnarea procurorilor, şi, pe de altă parte, faptul că procurorul-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul PÎCCJ este numit în funcţie la propunerea Ministrului Justiţiei.

Anchetarea magistraţilor pentru săvârşirea faptelor de corupţie s-a conturat, urmare a modificărilor aduse legilor justitiei, într-o competenţă personală, dar alocată instituţional; or, asistăm la disiparea şi atribuirea în mod nelegal a acestei competenţe unor procurori ca entităţi fizice, eludând competenţa instituţională, prin utilizarea instituţiei "desemnării".

Faţă de cele expuse este evident că asemănarea proiectului de desfiinţare a SIIJ cu Parchetul European (EPPO), sugerată în expunerea de motive a proiectului, este în mod evident forţată.

5. Nu se oferă soluţii pentru problemele care au fost invocate pentru înfiinţarea SIIJ

În expunerea de motive a proiectului se invocă Decizia CCR nr. 33/2018, potrivit căreia SIIJ este menită să asigure "protecţia magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare" (par. 141). În aceste condiţii, şi Comisia de la Veneţia a recomandat în Avizul nr. 1036/2021 să se abordeze problema plângerilor vexatorii introduse împotriva magistraţilor (par. 67).

Se observă însă cu uşurinţă faptul că proiectul nu oferă nicio soluţie cu privire la plângerile vexatorii (mult mai multe decât în perioada când DNA era criticată pe motiv că ar avea pe rol prea multe astfel de plângeri) introduse de persoane private împotriva judecătorilor şi procurorilor, care în fapt blochează anchetele de corupţie, cum s-a reţinut în Avizul nr. 1036/2021 al Comisiei de la Veneţia: "(...) în cel mai bun caz, SIIJ a sub-performat din cauza lipsei de personal şi a faptului că este centralizată, fără birouri pe teritoriul României - ceea ce face imposibile anchetele rapide şi eficiente. Iar în cel mai rău caz ea a contribuit la corupţie prin neinvestigarea cazurilor - ceea ce s-ar putea datora şi numărului total de dosare pe care le-a avut (în jur de 6.000), combinat cu lipsa personalului care să le soluţioneze." (para. 32).

În concluzie, noul proiect privind desfiinţarea Secţiei Speciale reprezintă un compromis inadecvat, de natură a încălca Decizia MCV şi Avizele Comisiei de la Veneţia, în concret obligaţiile României de stat membru al Uniunii Europene şi al Consiliului Europei.

Soluţia firească rămâne desfiinţarea necondiţionată a Secţiei Speciale şi restabilirea competenţelor parchetelor specializate, precum DNA şi DIICOT, aşa cum au propus organismele europene relevante." se arată în postarea AMASP.