Trei mări, trei proiecte gigantice

Ar fi bine să fie adevărat. Ar fi bine ca cele trei proiecte generate de "Iniţiativa Celor Trei Mări" să nu rămână doar pe hârtie. Dacă ele chiar se vor întâmpla, abia atunci România va fi înfiptă cum trebuie pe harta Europei şi pe harta lumii. Este vorba de canalul navigabil Gdansk - Galaţi, de cei 1700 de kilometri, un drum rutier expres, care va lega România de Polonia, precum şi de o cale ferată de 3663 kilometri, Constanţa - Gdansk. Şi totul ar urma să înceapă. Să înceapă cât de curând.

"Iniţiativa Celor Trei Mări", concepută la Washington şi livrată, bine ambalată, pe adresa României, Poloniei, Ungariei şi Slovaciei, precum şi a celorlalte nouă state din regiune care, într-un fel sau altul, participă la acest proiect, suntem informaţi că ar fi ajuns la maturitate. Şi tocmai din acest motiv, la Bucureşti, au fost prezente, într-o formă sau alta, şi marile puteri, care într-un fel devin astfel puteri garante. Statele Unite, Uniunea Europeană, Franţa, Marea Britanie.

Canalul navigabil Gdansk - Galaţi, de 4000km, care va lega Marea Baltică de Marea Neagră, a fost pentru prima dată imaginat de regele Carol I. Va costa 2,5 miliarde de euro. Va fi parte a coridorului Via Carpatia, din care mai fac parte încă două proiecte.

Al doilea proiect este o cale ferată de 3663 de kilometri, care va lega de asemenea Marea Baltică de Constanţa. În fine, cel de-al treilea mare proiect de infrastructură vizat este o autostradă de 1700 de kilometri, un canal rutier expres, care va face legătura între cele două ţări. Beneficiari ai acestui proiect vor fi şi Ungaria şi Slovacia.

La începutul acestui articol, mi-am exprimat speranţa şi totodată îndoiala că ceea ce s-a convenit la Bucureşti va fi, cu adevărat, înfăptuit, într-un timp rezonabil. Nu este foarte clar cine va suporta costurile, care în total ne vor duce către cifra de 10 miliarde de euro. Planurile naţionale de redresare şi rezilienţă, prin care o serie de state europene încearcă să acceseze bani de la Uniunea Europeană, nu au luat în calcul asemenea ţinte îndrăzneţe. Şi nici nu am auzit la Bucureşti de un angajament în acest sens din partea Comisiei Europene. Este vorba doar de nişte procente pe care Bruxelles le vehiculează. La modul declarativ. Dar fără a exista un angajament major în acest sens. Ca să nu mai vorbesc de faptul că nici statele direct interesate, România, Ungaria, Slovacia şi Polonia, nu dispun de resursele necesare pentru implementarea celor trei proiecte gigantice. Să fie vorba doar de o spectaculoasă propagandă de război? Sau există intenţii serioase de a participa la un efort comun în acest sens, un efort de care, în definitiv, va beneficia întregul continent, prin realizarea Via Carpatia, care ar putea însemna un schimb mult mai rapid şi mai ieftin de mărfuri. Pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung.