Trişti, dar optimişti

În faţa Europei românii par împietriţi. Cel puţin aşa sugerează al 65-lea Eurobarometru dat publicităţii la mijlocul săptămânii trecute. Un optimism moderat care traversează anii şi exprimă pe deplin un paradox românesc: optimiştii nu sunt niciodată mulţumiţi. Pentru ei fericirea se conjugă doar la viitor. Iar viitorul rămâ-ne incert. Ca stare de spirit românii şi europenii trăiesc în lumi diferite. Distanţa dintre noi şi ei priveşte mai puţin trecutul, mai mult prezentul, dar mai ales viitorul. Căci dacă pentru toţi prezentul e mai bun decât trecutul (35% răspund astfel în România, faţă de 34% în Noile State Membre şi 36% în cele 15 state UE de până în 2004), în privinţa prezentului situaţia se schimbă (doar pentru 43% dintre români prezentul e mai bun, faţă de 70% dintre respondenţii din cele 10 noi state şi 83% în UE 15). În vreme ce restul Europei pare rezervat în privinţa viitorului (40% în noile state şi 39% în UE 15 cred că viitorul va fi mai bun), românii, cel puţin cei ce au răspuns la chestionar, sunt optimişti: 52% se aşteaptă ca viitorul să fie mai bun. Văzând datele mi-am adus aminte formula unui umorist francez din secolul trecut, Tristan Bernard, care credea că "şi optimiştii şi pesimiştii au un mare defect comun: le este frică de adevăr."

Dacă pentru UE Eurobarometrul 65 exprimă speranţa relansării, după neliniştea ce s-a instalat după ultima extindere şi care a culminat cu res-pingerea Constituţiei europene de către francezi şi olandezi, opinia românilor faţă de Europa nu cunoaşte mari fluctuaţii. Încrederea în UE rămâ-ne relativ constantă, crescând chiar cu 4% faţă de precedentul Eurobaromatru. Dar cu 68% încredere în UE am pierdut privilegiul de a fi cei mai euro-optimişti dintre toţi europenii, trecând pe locul doi după Ungaria care ne depăşeşte cu două procente. Dintre noile venite în 2004 doar Letonia etalează o atitudine anti-europeană cu un nivel redus al încrederii în UE de 43%, intrând astfel în zona statelor circumspecte (Austria 43%, Germania 42%, Franţa 41%, Finlanda 41%, Suedia 39% şi Marea Britanie 31%). Alături de Finlanda şi Suedia, Letonia s-a repliat pe tradiţionala poziţie euro-sceptică a balticilor, făcând însă notă discordantă faţă de Lituania 57%) şi Estonia (56%), dar şi în raport cu Danemarca (55%).

Referitor la România, şi din Eurobaromentru, ca şi în sondajele naţionale se degajă o atmosferă apăsătoare. Nemulţumirea faţă de nivelul de viaţă din prezent dă tonul, iar restul răspunsurilor sunt glose pe aceeaşi temă. În vreme ce celelalte ţări, inclusiv vestice, au depăşit momentele de îndoială, românii par nesiguri. Speranţa lor nu este rezultatul unei mai bune cunoaşteri a UE (ca şi anul trecut doar 28% ştiu cum se alege Parlamentul European), ci al decepţiei. Ca un reflex condiţionat ca stare de fapt percepută în România instituţiile internaţionale, nu doar UE, ci şi ONU, beneficiază de un credit mai mare decât cele naţionale Şi dacă aceeaşi situaţie există şi în Bulgaria, Cehia, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia sau Bulgaria, există oarecare variaţii. Parlamentul naţional este privit cu neîncredere (21% în România, 17% în Bulgaria, 22% în Cehia, 21% în Lituania, 21% în Letonia, 13 % în Polonia, şi 27% în Slovacia) iar Guvernul beneficiază de ceva mai multă credibilitate (32% la noi, doar 24% la vecinii noştri de la sud, 34% în Cehia, 21% în Lituania, 25% în Letonia, 22 % în Polonia şi 21% în Slovacia). Faptul că împărtăşim aceeaşi experienţă comunistă cu aceste state nu este o explicaţie suficientă căci Ungaria şi Estonia fac notă discordantă. Şi chiar dacă există similitudini, te-merile şi speranţele românilor sunt decalate de cele ale mai noilor sau mai vechilor europeni.

Incredibilul optimism românesc relevat de Eurobaromentru rămâne o particularitate naţională. Doar Portugalia, din alte motive şi la ceva distanţă, se mai apropie de situaţia noastră. Urmează apoi Ungaria, dar cetăţenii săi nu par nemulţumiţi, ci din contră. Rămaşi singuri, mândri de tradiţia noastă mioritică, aşteptăm Europa.