Udemerita

În peisajul bolilor politice din România a apărut o nouă maladie: udemerita. Tabloul clinic al udemeritei prezintă note specifice: iniţial au apărut diferenţele ireconciliabile de opţiune politică şi parapolitică care au tulburat unitatea politică a maghiarimii transilvane, pentru ca mai apoi să se manifeste tendinţa de sciziune, iar ulterior să apară chiar un nou organism politic concurent. Până de curând, boala a putut fi ţinută sub control prin paliative, dar după eşecul reconcilierii dintre gruparea condusă de László Tõkés şi UDMR, situaţia a ieşit de sub control. Pentru prima dată, UDMR riscă să cadă la alegeri sub pragul de 5%. Şi dacă alegerile europene nu au efecte devastatoare imediate asupra scenei politice, mai ales a celei parlamentare, totuşi apropierea alegerilor locale şi legislative poate amplifica criza reprezentării politice a maghiarilor.

Deşi pentru moment atenţia opiniei publice e la alte maladii la modă, deteriorarea situaţiei politice a maghiarimii poate provoca, prin consecinţele sale, un episod viral cu repercusiuni nebănuite. Nu doar Markó Béla sau Attila Verestóy, ori apropiaţii lor, cum lasă să se înţeleagă unii comentatori, ci întreaga formaţiune maghiară este afectată de acest puseu al unei viroze politice ce a mai afectat, în alte variante, alte partide româneşti. Dacă pentru majoritatea populaţiei româneşti boala pare să aibă doar un caracter etnic, ea poate afecta prin efectele-i perverse întreaga societate. Nereprezentarea maghiarilor în Parlamentul de la Bucureşti va accentua tendinţele radicale, iar limitarea accesului la resurse naţionale va genera frustrări greu de controlat în rândul noii clase mijlocii maghiare. Din acest punct de vedere, tratamentul udemeritei nu este doar în interesul comunităţii maghiare, ci al întregii naţiuni. Câtă vreme boala e doar un puseu acut, cu accente endemice, mai poată fi tratată. Dar tratamentul nu mai poate fi improvizat, ca până acum.

În ultimul barometru INSOMAR se poate observa foarte bine dinamica scăzătoare a UDMR. Într-un an, din septembrie 2006 în septembrie 2007, UDMR a scăzut trei procente, de la 6,9% la 4%. Şi, dacă, având în vedere concentrarea populaţiei maghiare în anumite regiuni, situaţia s-a mai înregistrat şi în alte sondaje, e pentru prima dată când există posibilitatea unei confruntări maghiaro-maghiare fără menajamente. Scenariile pe termen scurt sunt limitate: nici UDMR, nici László Tõkés nu vor intra în Parlamentul european; UDMR va reuşi, dar episcopul reformat va eşua; Tõkés va reuşi, iar UDMR nu; sau ambele tabere vor fi reprezentate la Strasburg. În oricare din variantele în care episcopul Tõkés va eşua, cariera sa politică va fi definitiv compromisă, iar UDMR va supravieţui fără însă a putea să mai întârzie prea mult reforma. Dacă însă episcopul reformat va reuşi să fie ales ca independent în Parlamentul european, va dicta condiţiile, iar UDMR nu va avea prea multe soluţii.

Corpul electoral maghiar din România fiind relativ redus, iar prezenţa la vot la ultimele scrutine naţionale plafonându-se la aproximativ 600.000, nimeni - nici Tõkés, nici UDMR - nu poate avea certitudini. Pentru episcop sunt necesare, în funcţie de prezenţa la vot, între 150.000 şi 200.000 de voturi. Şi cum a strâns deja 150.000 de semnături pentru depunerea candidaturii, ar putea abţine voturile. Pentru UDMR, pragul de 5% presupune cel puţin 320.000 de voturi în cazul unei prezenţe la urne de 35%. Orice creştere a prezenţei la vot, de exemplu datorită referendumului pentru votul uninominal cu care a ameninţat preşedintele Băsescu, va însemna însă revizuirea în sus a cifrelor prezentate mai sus.

Câtă vreme soluţia rezonabilă pentru ambele părţi - refacerea consensului - a fost abandonată, tratarea maladiei devine o urgenţă. Recurgând doar la tratamentul electoral, maghiarii riscă să producă un şoc terapeutic cu urmări greu de evaluat. Odată ce formula coabitării între grupări în interiorul unui UDMR reformat este compromisă, victoria aripii identitar-etniciste ar putea întări şi la nivel politic abordarea multiculturală prezentă deja în unele dezbateri civice. Şi astfel comunicarea dintre comunităţile maghiare şi cele româneşti din Transilvania va fi şi mai dificilă. Iar fără comunicare, orice este posibil.