UE NU MAI POATE OPRI TRANSFORMAREA VISULUI SOCIALIST EUROPEAN ÎNTR-UN COŞMAR ISTORIC  Cine va tăia urechile taurului spaniol?

Matadorul taie urechile taurului şi le arată publicului, conform tradiţiei coridelor spaniole, după ce îi aplică lovitura de graţie. Economia Spaniei a fost taurul din Uniunea Europeană în cea mai mare parte a ultimei decade. Nimeni nu a vrut să deranjeze corida creşterii economice, arătând că taurul a fost puternic dopat cu banii ieftini "cultivaţi" de către Banca Centrală Europeană.

Ajutorul financiar acordat Irlandei ar fi trebuit să restabilească măcar o brumă de încredere pe pieţe şi să stăvilească asaltul împotriva următoarei victime. Dar nimeni nu mai crede în minuni, iar pieţele şi-au concentrat atenţia direct asupra Spaniei, deşi locul de drept în lanţul dominoului ar fi trebuit să fie al Portugaliei.

Economia Spaniei, a patra din Uniunea Europeană, este de două ori mai mare decât economiile combinate ale Irlandei, Greciei şi Portugaliei, iar datoriile totale reprezintă 366% din PIB, conform unei hărţi a datoriilor europene de pe site-ul revistei The Economist.

Punctul slab îl reprezintă, ca şi în cazul Irlandei, sectorul bancar. Excesele imobiliare fără precedent din Spania, unde se estimează că există în prezent circa 1,6 milioane de locuinţe excedentare, reprezintă "un risc semnificativ pentru sistemul bancar spaniol", conform raportului asupra stabilităţii financiare al Băncii Spaniei din martie 2010. Expunerea totală a băncilor către sectorul imobiliar şi al construcţiilor se ridica la 445 miliarde de euro la sfârşitul anului trecut.

Deşi guvernul a reuşit să reducă semnificativ ponderea datoriei publice în PIB pe timpul perioadei de creştere, datoria privată a crescut exploziv, mai ales din anul 2000 (vezi grafic 1).

Ponderea în PIB a creditului acordat gospodăriilor populaţiei a cres-cut de la 45,8% în 2000 până la 85,7% în 2009, iar a creditului acordat companiilor nefinanciare a depăşit 124% în 2009, de la 59% în 2000. În această perioadă, economia a crescut, în termeni nominali, cu 67%, în condiţiie unei creşteri cu 212% a creditului acordat gospodăriilor şi cu 249% a celui acordat companiilor nefinanciare.

Doar datele de mai sus sunt suficiente pentru a arăta că performanţele economice ale Spaniei din ultima decadă nu au fost decât un miraj. Dacă mai adăugăm şi persistenţa creşterii accelerate a creditării gos-podăriilor şi companiilor nefinanciare, avem un tablou impresionant al exceselor speculative din Spania. Din luna mai a anului 1997 până în martie 2008, rata anuală de creştere a creditului acordat gospodăriilor populaţiei nu a coborât sub 10%, media lunară din această perioadă fiind de 17% (vezi grafic 2). În aces-te condiţii, doar o stagnare a creditării este suficientă pentru "stabilizarea" economiei într-o recesiune prelungită.

Banii ieftini au schimbat puternic şi structura economică a ţării. Dacă în 2000 agricultura avea o pondere de 4% în PIB, aceasta a coborât la 2,5% în 2009, pe fondul unei creşteri a ponderii construcţiilor de la 7,5% la 10% şi a serviciilor până la 66%, de la 60% la începutul decadei. Sectorul industrial a mai contribuit cu doar 11% la formarea PIB-ului în 2009, după ce în 2000 aceeaşi contribuţie era de peste 16%.

Dezechilibrele majore ale economiei Spaniei sunt reflectate şi de creşterea dramatică a şomajului din ultimii patru ani: de la un minim de 7,95%, înregistrat în T2 2007, rata şomajului a depăşit 20% în prima parte a anului 2010. O economie care s-a "dezvoltat" în aceste condiţii nu are resurse pentru plata datoriilor uriaşe acumulate.

Piaţa imobiliară şi sectorul construcţiilor nu au fost singurele umflate peste măsură de bula spaniolă a creditării. Un studiu din martie 2009 al cercetătorilor de la Universidad Rey Juan Carlos (n.a. "Study of the effects on employment of public aid to renewable energy sources", martie 2009) arată rezultatele dezas-truoa-se ale "politicii verzi" a guvernului de la Madrid.

Pentru fiecare loc de muncă "verde" s-au desfiinţat, în medie, 2,2 locuri de muncă în alte sectoare economice, iar creşterea preţurilor energiei electrice a afectat costurile de producţie din metalurgie până în industria alimentară, conform rezultatelor studiului.

"Preţurile minime garantate au generat surplusuri care sunt greu de administrat", mai arată autorii, şi care au determinat "risipirea unui volum mare de capital, care ar fi fost altfel alocat către alte sectoare, cu o mai mare eficienţă economică". Concluziile acestui studiu independent au fost confirmate recent şi de o analiză internă a guvernului Zapatero şi ar trebui să reprezinte un avertisment serios pentru toate guvernele care cred că pot anula legile economice prin subvenţii.

Subvenţionarea preţurilor pentru energia solară a constituit un factor suplimentar de creştere a datoriei publice şi a deficitului bugetar, necesarul de finanţare al Spaniei fiind de circa 333 de miliarde de euro până în 2013, conform datelor de la OECD.

Creşterea masivă a creditării din ultima decadă a dus activele totale ale sistemului bancar până la 3,65 de trilioane de euro, ceea ce reprezintă 346% din PIB, în condiţiile unui capital agregat de 285,7 miliarde euro şi a unei datorii publice de circa 530 de miliarde. De unde vor veni resursele financiare pentru recapitalizarea băncilor?

Într-un articol din New York Times, referitor la "salvarea" Irlandei, Paul Krugman scrie că "pedepsirea populaţiei pentru păcatele bancherilor este mai mult decât o crimă; este o greşeală". Este gata Spania să facă aceeaşi greşeală?

Foarte probabil, mai ales în ceea ce priveşte băncile de economii (n.a. renumitele "cajas"). Guvernul a declanşat un proces de restructurare masivă a acestor bănci, prin care se urmăreşte reducerea numărului lor cu aproape 70%, în condiţiile în care doar necesarul de refinanţare al aces-tui sector se ridică la circa 30 de miliarde de euro în 2011. Băncile de economii trebuie să concedieze circa 24.000 de angajaţi şi să închidă 6.000 de sucursale pentru a primi ajutor guvernamental, conform presei locale preluate de Bloomberg.

Ultimele decizii ale Băncii Spaniei, privind accelerarea procesului de recunoaştere a pierderilor imobiliare la nivelul sistemului bancar, va muta anul viitor, probabil, momentul adevărului pentru băncile spaniole. Acestea trebuie să-şi refinanţeze datorii de circa 85 de miliarde de euro doar în 2011, pe fondul creşterii cos-turilor de finanţare, care se reflectă deja şi la nivelul dobânzilor acordate pentru depozitele populaţiei. Datele de la Banca Spaniei mai arată că "expunerile cu probleme" faţă de sectorul construcţiilor şi imobiliar ale băncilor spaniole se ridică la un total de 181 de miliarde de euro.

Guvernul de la Madrid a constituit, în iunie 2009, un fond pentru restructurarea ordonată a sistemului bancar în valoare de 99 miliarde de euro, dar acesta are o finanţare efectivă de numai 12 miliarde până în prezent, iar 11 miliarde de euro au fost deja alocaţi. Acelaşi guvern încearcă să convingă fondurile de pensii să-i cumpere obligaţiunile şi nu va mai trece, probabil, mult timp până la "rechiziţionarea" lor, în conformitate cu noua modă europeană.

Într-o intervenţie recentă în cadrul Parlamentului European, Nigel Farage, liderul grupului de europarlamentari ai UK Independence Party, a atacat puternic politica de susţinere cu orice preţ a unor state falimentare declarând că "bailoutul pentru Spania va fi de şapte ori mai mare decât al Irlandei, iar în acel moment toţii banii se vor termina".

Modul în care autorităţile europene au impus Irlandei o datorie uriaşă reprezintă pentru Farage o problemă gravă, care depăşeşte cu mult cadrul economic: "Dacă le jefuieşti oamenilor identitatea şi democraţia, tot ce mai rămâne este naţionalismul şi violenţa". "Mă rog şi sper ca proiectul euro să fie distrus de către pieţe înainte ca aceasta să se întâmple", a declarat în finalul discursului său europarlamentarul britanic.

Poate fi impusă şi Spaniei o creştere ameţitoare a datoriei publice, în numele salvării unor bănci care au devenit prea mari pentru a fi lăsate să se prăbuşească? Este greu de crezut acest lucru, mai ales pe fondul manifestării unor tendinţe centrifuge puternice la nivelul regiunilor istorice ale ţării.

Acum taurul spaniol este aproape de lovitura de graţie, iar recunoaşterea falimentului Portugaliei va grăbi sfârşitul coridei.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.