Un fost viceguvernator al Băncii Suediei atacă Banca Suediei

Profesorul Lars E.O. Svensson, un nume de referinţă în literatura de specialitate privind politica monetară, fost coleg cu Ben Bernanke la Princeton University şi fost viceguvernator al Băncii Suediei (Riksbank), a atacat, din nou, deciziile celei mai vechi bănci centrale din lume.

Într-un interviu recent din Dagens Industri, principalul cotidian economic din Suedia, profesorul Svensson a criticat dur atitudinea autorităţilor de politică monetară şi de supraveghere financiară (Finansinspektionen) în ceea ce priveşte piaţa imo­biliară rezidenţială.

În opinia lui Svensson, introducerea amortizării creditului ipotecar nu a fost necesară, iar gradul ridicat de îndatorare nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Conform ultimului Raport asupra stabilităţii financiare de la Riksbank, gradul de îndatorare al gospodăriilor din Suedia, care a ajuns printre cele mai ridicate din lume, reprezintă cel mai mare risc pentru economia ţării.

De ce nu contează gradul de îndatorare? Pentru că "în Suedia nu există supra-consum finanţat prin creditare", după cum a încercat să demonstreze profesorul suedez într-un studiu din decembrie 2018 cu titlul "Housing Prices, Household Debt, and Macroeconomic Risk: Problems of Macro­prudential Policy I".

Ce înseamnă amortizarea creditului ipotecar? Nimic altceva decât obligaţia debitorilor de a rambursa treptat şi principalul, după mulţi ani în care a fost suficientă doar plata dobânzii, care beneficia, în plus, de un tratament fiscal deosebit de generos. Această "practică" a condus la situaţia incredibilă în care durata medie de amortizare a unui credit ipotecar a depăşit 140 de ani (n.a. nu este greşeală), conform unor rapoarte oficiale.

În ultima lună a anului trecut, gradul de îndatorare, exprimat ca raport între nivelul datoriilor şi venitul dis­ponibil anual, a ajuns la un nou record, de peste 188% (vezi graficul 1), iar banca centrală estimează că va creşte până la 191% în 2019 şi 193% în 2020.

La nivelul gospodăriilor care au credite ipotecare, 36% dintre acestea au un raport dintre datorii şi venitul dis­ponibil anual de până la 200%, 33% între 200% şi 400%, iar 31% de peste 400% conform datelor de la banca centrală.

Aceste condiţii ultrarelaxate de acordare a creditului imobiliar au stimulat creşterea explozivă a preţului locuinţelor, mai ales după 2011, când Riksbank a trecut la scăderea agresivă a dobânzilor.

Conform indicelui preţurilor publicat lunar de Valuegard, în luna în care s-a atins valoarea maximă, august 2017, preţul locuinţelor a fost de 2,43 de ori mai mare decât în ianuarie 2005, în condiţiile în care preţul apartamentelor a fost de peste 3 ori mai mare.

Importanţa pieţei imobiliare rezidenţiale pentru Suedia a fost subliniată şi în concluziile ultimului raport de ţară de la FMI, publicate pe site-ul instituţiei la sfârşitul săptămânii trecute. Raportul caracterizează piaţa imobiliară rezidenţială drept "disfuncţională".

În decembrie 2018, Riksbank a anunţat prima creştere a dobânzii de politică monetară din ultimii şapte ani, până la 0,25%. Da, dobânda este încă negativă, dar aceasta nu l-a împiedicat pe profesorul Svensson să aprecieze că nu doar tendinţa de normalizare a dobânzilor face rău economiei, ci chiar şi creşterea de la nivelul absurd de -0,5% până la un nivel de -0,25%, aflat tot în teritoriul absurdului.

Banca centrală a Suediei a mai anunţat că va renunţa şi la intervenţia directă pe piaţa valutară, deoarece "nu mai este necesară", după cum scrie Bloomberg.

Ultimele decizii ale Riksbank au venit pe fondul unei scăderi a încrederii în perspectivele economiei Suediei, mai ales la nivelul sectorului imobiliar.

Datele de la Institutul Naţional de Studii Economice din Stockholm (NIER) arată că aşteptările din indus­tria construcţiilor sunt cele mai scăzute de la criza financiară din 2009.

De asemenea, încrederea consumatorilor a scăzut până la cel mai redus nivel din ultimii şase ani, în timp ce vânzările retail au înregistrat, la sfârşitul anului trecut, cel mai mare declin din ultimii nouă ani, pe fondul temperării semnificative a creşterii creditării gospodăriilor populaţiei.

Acesta este contextul în care analiştii băncilor au declarat, deja, că Banca Suediei va renunţa la "pilotul automat" pentru creşterea dobânzii de referinţă, conform căreia nivelul acesteia ar fi intrat în teritoriu pozitiv până la sfârşitul acestui an şi ar fi depăşit 1% în T1 2022, iar profesorul Svensson a reluat şi accentuat criticile la adresa băncii centrale.

"Nu există dovezi care să susţină ipoteza că preţurile locuinţelor şi datoriile gospodăriilor sunt desprinse de bazele lor fundamentale", scrie profesorul suedez în studiul publicat pe site-ul propriu, larseosvensson.se.

În ceea ce priveşte riscul macroeconomic al gradului ridicat de îndatorare, care se referă la scăderea masivă a consumului gospodăriilor în cazul unei crize sau recesiuni, profesorul Svensson consideră că în Suedia nu este îndeplinită o condiţie fundamen­tală pentru materializarea acestuia, res­pectiv "existenţa supraconsumului în raport cu venitul care să fie finanţat din împrumuturi garantate cu locuinţa".

În perioada când a ocupat poziţia de viceguvernator, între 2007 şi 2013, profesorul Lars Svensson a criticat un raport trimis Parlamentului de către Banca Suediei. Critica a fost însoţită inclusiv de acuzaţii de incompetenţă la adresa colegilor săi din conducerea Riksbank.

"Politica monetară este un domeniu complicat. Credit că este important ca persoanele care fac parte din comitetul de politică monetară să aibă cunoştinţe solide de macroeconomie, politică monetară şi stabilitate financiară", a declarat Svensson în 2012, după cum scrie publicaţia online The Local.

Toate criticile sale au pornit de la atitudinea prea reticentă a conducerii Riksbank de a se angaja într-o relaxare masivă şi rapidă a politicii monetare, inclusiv prin ducerea dobânzii "adânc" în teritoriul negativ.

Profesorul suedez şi-a prezentat demisia din banca centrală în 2013, înainte de încheierea mandatului său de viceguvernator, dar a continuat să lanseze critici publice la adresa Riksbank şi a Finansinspektionen.

În 2017, când mandatul de guvernator al lui Stefan Ingves a fost prelungit cu încă cinci ani, după 12 ani la conducerea băncii centrale, Svensson a declarat pentru Dagens Industri că "extinderea mandatului a fost o greşeală" şi este nevoie de o limită similară celei existente la nivelul BCE (n.a. mandatul de preşedinte al BCE este unic, cu o durată de opt ani).

"Soarele apune peste boom-ul economic al Suediei", au scris analiştii de la Svenska Handelsbanken AB la sfârşitul lunii trecute, conform unui articol Bloomberg.

Oare mai poate fi reluat acest boom tot prin dobânzi negative şi relaxarea condiţiilor de creditare şi amortizare a creditelor, aşa cum recomandă fostul viceguvernator al Riksbank?