Un Vuitton contrafăcut de la BCE pentru Tiffany's

Conglomeratul LVMH, cel mai important producător al bunurilor de lux la nivel mondial, a anunţat, în noiembrie 2019, că a ajuns la un acord pentru cumpărarea Tiffany's, un nume deosebit din retailul de lux american.

Valoarea tranzacţiei a fost de circa 14,7 miliarde de euro, iar o parte importantă a fost finanţată prin emisiuni de obligaţiuni la un cost deosebit de redus, având în vedere că LVMH se află pe primul loc din punct de vedere al capitalizării bursiere atât în Franţa cât şi zona euro.

Dobânzile pentru unele emisiuni de obligaţiuni LVMH au fost chiar negative, graţie "generozităţii" de care dă dovadă Banca Centrală Europeană, care le-a cumpărat, prin tipărire, de pe piaţa secundară.

Tasos Vossos, analist de credit la Bloomberg Markets, a scris pe contul său de Twitter că BCE a cumpărat obligaţiuni din toate cele 5 emisiuni, prin care au fost împrumutaţi 7,5 miliarde de euro pentru achiziţionarea Tiffany's.

Datele de la Bloomberg mai arată că 40% din această sumă, respectiv 3 miliarde de euro, a fost împrumutată la randamente negative.

Într-adevăr, datele de la BCE arată 11 obligaţiuni LVMH în cadrul programului CSPP, cu rate ale cuponului între zero şi 3,75% şi maturităţi din luna mai 2020 până în februarie 2031.

"A ajuta o companie de lux să cumpere un distribuitor de bijuterii reprezintă cu adevărat rezolvarea problemei de finanţare a unei infrastructuri critice, de care vor beneficia largi părţi ale societăţii", a scris ironic un cititor pe marginea informaţiilor oferite de Tasos Vossos.

După anunţarea achiziţiei Tiffany's de către LVMH, patru europarlamentari din Italia au trimis o scrisoare preşedintelui BCE, în care cer o serie de explicaţii şi informaţii, respectiv valoarea obligaţiunilor LVMH deţinute de BCE şi dacă vor fi "cumpărate" şi obligaţiunile emise pentru finalizarea acestei tranzacţii. De asemenea, europarlamentarii italieni au întrebat dacă "achiziţia obligaţiunilor LVMH de către BCE nu oferă sentimentul că tranzacţia a fost finanţată cu ajutorul banilor publici".

Scrisoarea de răspuns a venit în 23 ianuarie 2020. După ce a evidenţiat importanţa programului CSPP pentru îmbunătăţirea condiţiilor de finanţare ale companiilor din zona euro, preşedintele BCE, Christine Lagarde, a precizat că BCE deţine obligaţiuni LVMH din 6 emisiuni, dar nu poate oferi mai multe detalii, deoarece "ar fi subminat obiectivul BCE de minimizare a impactului CSPP asupra funcţionării pieţei europene a obligaţiunilor corporate". De asemenea, "publicarea unor astfel de informaţii ar compromite, în ultimă instanţă, eficienţa politicii monetare şi ar constitui o piedică în urmărirea obiectivului principal, respectiv stabilitatea preţurilor", după cum se mai arată în scrisoare semnată de Christine Lagarde.

Oare noul preşedinte al BCE a luat în considerare impactul trimiterii scrisorii de răspuns, probabil atât în format electronic cât şi fizic asupra mediului, mai ales când nu a oferit nicio informaţie concretă?

Iar dacă dezvăluirea valorii obligaţiunilor LVMH deţinute de BCE reprezintă o ameninţare la adresa politicii monetare, care a fost motivul pentru care doamna Lagarde nu şi-a exprimat opinia despre finanţarea achiziţiei Tiffany's cu bani publici?

Ultima întrebare a europarlamentarilor italieni, referitoare la posibilitatea achiziţionării de către BCE şi a noilor obligaţiuni emise de LVMH, a primit răspuns odată cu actualizarea portofoliului de obligaţiuni corporate deţinute de Banca Centrală Europeană, unde sunt listate cele 11 emisiuni LVMH, cu cinci mai multe decât cele deţinute la sfârşitul anului trecut.

În aceste condiţii este evident că intervenţia BCE pe piaţa obligaţiunilor corporate şi dobânzile negative "preferenţiale" distorsionează grav mediul concurenţial din zona euro, indiferent de opiniile exprimate de "economiştii" care participă la sondajele agenţiilor de presă.

Ultimele date de la BCE arată că valoarea nominală a obligaţiunilor corporate achiziţionate prin tipărire în cadrul programului CSPP a ajuns la 194,14 miliarde de euro în 21 februarie 2020, în condiţiile în care valoarea obligaţiunilor guvernamentale din programul PSPP a fost de 2,13 trilioane de euro, iar valoarea obligaţiunilor garantate din programul CBPP3 a fost de circa 270 de miliarde de euro (vezi graficul).

Un studiu relativ recent publicat pe site-ul National Bureau of Economic Research (NBER), cu titlul "Low Interest Rates, Market Power, and Productivity Growth", este relevant pentru achiziţia Tiffany's de către LVMH.

Aici se arată că "dobânzile scăzute încurajează concentrarea pieţelor", iar acest fenomen este asociat cu "reducerea dinamismului şi a productivităţii muncii".

Chiar dacă "reducerea dinamismului" nu ar fi foarte relevantă pentru industria bunurilor de lux, natura sectorului ar fi trebuit să determine evitarea cu orice preţ apelarea la finanţările cu dobânzi negative.

Oare nu doar sărăntocii şi ariviştii apelează la tot felul de "imitaţii" pentru a-şi etala "valoarea"? Oare nu ar fi trebuit ca LVMH să plătească din resursele proprii achiziţia Tiffany's, în loc să apeleze la împrumuturi subvenţionate masiv? De ce s-a limitat la un "Vuitton" contrafăcut compania care se laudă că este liderul mondial al bunurilor de lux?

Un sondaj recent de la Reuters arată că 30 dintre cei 41 de economişti participanţi consideră că "dobânzile negative nu au un efect dăunător asupra economiei zonei euro", însă "acestea nu vor reuşi să aducă inflaţia către ţintă".

Au fost, totuşi, 11 economişti care au afirmat că "politica dobânzilor negative are mai mult un efect dăunător asupra economiei decât unul de stimulare", în condiţiile în care "distorsiunile introduse în economie sunt masive".

Din păcate, niciunul dintre economiştii participanţi la sondajul Reuters nu a subliniat că însăşi noţiunea de dobândă negativă este absurdă, având în vedere natura economică a dobânzilor şi legătura lor deosebit de strânsă cu preferinţele de timp ale agenţilor economici.

Rezultatul sondajului Reuters l-a determinat pe profesorul finlandez Tuomas Malinen, de la Universitatea din Helsinki, să-şi exprime compasiunea pentru "colegii economişti", pe care i-a îndemnat să studieze mai mult.

După ce a scris că unul dintre efectele cele mai vizibile ale dobânzilor negative este înmulţirea continuă a companiilor zombi, care nu doar că distorsionează concurenţa de pe piaţă, dar şi afectează grav stabilitatea băncilor care le acordă credite, profesorul Malinen subliniază că "toate acestea se întâmplă deoarece băncile centrale, în special BCE, nu sunt capabile să recunoască eşecul experimentului monetar pe care l-au făcut".

"Dacă bancherii centrali nu pot să-şi recunoască eşecurile şi să-şi asume responsabilitatea, atunci poate că a venit vremea ca aceştia să plece", este concluzia profesorului Tuomas Malinen.

Aşa ceva nu se va întâmpla prea curând, deoarece eşecul trebuie să ajungă la dimensiuni care să fie înţelese pe scară largă la nivelul societăţii.

Acum sunt alte priorităţi: LVMH trebuie să găsească o cale prin care să "tipărească" şi o creştere a cererii, grav afectată de epidemia de coronavirus, un fenomen care poate reseta fundamental priorităţile consumatorilor.