Uniunea pieţelor de capital: progrese lente

Libera circulaţie a capitalurilor este un obiectiv esenţial de lungă durată al Uniunii Europene. Alături de libera circulaţie a persoanelor, a bunurilor şi a serviciilor, aceasta este unul dintre pilonii pieţei unice. Potrivit unui raport prezentat astăzi de Curtea de Conturi Europeană, în pofida eforturilor depuse de Comisie pentru atingerea obiectivului ambiţios de a construi o uniune a pieţelor de capital (UPC), rezultatele încă nu s-au concretizat, transmite un comunicat de presă trimis redacţiei.

În UE, întreprinderile se bazează în mare măsură şi în mod tradiţional pe bănci pentru finanţarea activităţilor lor. Pentru a oferi o sursă alternativă de finanţare întreprinderilor nou-înfiinţate şi întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) şi pentru a mobiliza capital privat, Comisia depune eforturi din 2015 pentru a completa uniunea bancară cu o uniune a pieţelor de capital. UPC este de asemenea menită să elimine la un nivel mai general barierele transfrontaliere în calea investiţiilor din cadrul UE.

"Uniunea pieţelor de capital este un proiect nefinalizat şi rămân încă multe de făcut", a declarat domnul Rimantas ©ad¾ius, membrul Curţii de Conturi Europene responsabil de acest raport. "Măsurile luate de Comisie în vederea diversificării opţiunilor de finanţare ale IMM-urilor şi eforturile de dezvoltare a pieţelor de capital locale în cadrul UPC nu au avut niciun efect catalizator până în prezent. În opinia Curţii, creşterea rolului partajării riscurilor cu sectorul privat prin intermediul pieţelor de capital rămâne o prioritate ambiţioasă şi urgentă. Acest lucru ar conduce nu doar la un sistem financiar al UE mai stabil şi mai rezistent la crize, ci şi la unul care este mai bine echipat pentru a stimula creşterea, în special atunci când finanţarea bancară tradiţională nu este uşor accesibilă sau când aceasta eşuează."

Curtea a constatat că, deşi s-au înregistrat unele progrese, aşteptările care fuseseră create erau prea mari şi nu puteau fi satisfăcute în mod realist prin măsurile introduse în legătură cu UPC. Până în prezent, majoritatea actelor legislative referitoare la UPC fie nu au fost încă puse în aplicare, fie au fost puse în aplicare abia recent. În special, multe dintre acţiunile-cheie incluse în planul de acţiune al Comisiei privind UPC care nu au fost încă iniţiate pot fi întreprinse doar de statele membre însele sau cu sprijinul lor deplin. Multe dintre măsurile pe care Comisia a fost în măsură să le ia în limitele domeniului său de competenţă nu erau obligatorii sau aveau o sferă de aplicare restrânsă. Aceste măsuri nu au reuşit să conducă la progrese substanţiale în realizarea UPC.

Potrivit Curţii, măsurile de diversificare a surselor de finanţare pentru întreprinderi erau prea slabe pentru a stimula şi a cataliza o reorientare structurală către o finanţare sporită de pe piaţă în UE. De exemplu, Curtea observă că, până în prezent, accesul IMM-urilor la pieţele de valori nu a fost îmbunătăţit în mod semnificativ şi nici nu a devenit mai puţin costisitor. Ea observă de asemenea că Comisia ar fi putut face mai mult pentru a promova alfabetizarea financiară în rândul IMM-urilor şi al investitorilor potenţiali. În plus, legislaţia privind securitizarea - care ar fi putut funcţiona ca un instrument de finanţare indirectă pentru IMM-uri - a fost un pas pozitiv, dar nu a avut încă impactul aşteptat în privinţa facilitării finanţării şi nici nu a ajutat băncile în sensul sporirii capacităţii lor de creditare.

Există discrepanţe geografice clare între statele membre în ceea ce priveşte capitalizarea, lichiditatea şi profunzimea pieţelor de capital locale ale acestora. Statele membre din vest şi din nord tind să aibă pieţe de capital mai profunde şi centre de capital autosuficiente, în timp ce statele membre din est şi din sud rămân în urmă. Curtea a constatat că Comisia nu dezvoltase o strategie cuprinzătoare şi clară a UE pentru a depăşi aceste diferenţe. Ea a constatat că Comisia şi-a folosit rolul de coordonare în cadrul semestrului european pentru a promova dezvoltarea şi integrarea pieţelor de capital locale şi a oferit sprijin unora dintre statele membre. Comisia nu a recomandat însă tuturor statelor membre cu pieţe de capital mai puţin dezvoltate să implementeze reforme structurale relevante.

Curtea a constatat de asemenea că Planul de acţiune privind UPC nu a dus la un progres semnificativ în ceea ce priveşte eliminarea principalelor bariere care împiedică fluxurile transfrontaliere de capital. Aceste bariere provin adesea din legislaţiile naţionale, cum este cazul celor din domeniul insolvenţei şi din cel al reţinerii la sursă a impozitelor, sau din lipsa educaţiei financiare. Progresele privind eliminarea barierelor au fost limitate, parţial din cauza lipsei de sprijin din partea statelor membre.

O altă problemă legată de Planul de acţiune privind UPC a fost că obiectivele erau vag formulate. Priorităţile au fost stabilite doar într-un stadiu avansat al procesului, iar acolo unde ţintele existau, ele tindeau să nu fie măsurabile. Curtea a observat, de asemenea, că progresul nu fusese urmărit în mod regulat şi consecvent. Ea a recomandat Comisiei să consolideze în mod substanţial cadrul de monitorizare.

Curtea adresează Comisiei o serie de alte recomandări pentru a îmbunătăţi eficacitatea proiectului privind UPC; acestea includ întreprinderea de acţiuni bine direcţionate pentru a facilita şi mai mult accesul IMM-urilor la pieţele de capital şi măsuri de eliminare a fragmentării şi a principalelor bariere transfrontaliere în calea investiţiilor. Curtea invită de asemenea Consiliul să analizeze modul în care poate fi dezvoltată propunerea Comisiei privind tratamentul fiscal asimetric al capitalurilor proprii şi al datoriilor, tratament care este în detrimentul dezvoltării UPC.