URGENŢA APLICĂRII PROGRAMULUI ANTI-CRIZĂ Există soluţii, dar pericolele sunt mari

• (Interviu cu Mihai Bogza, preşedinte-director general al Bancpost)

Reporter: Domnule preşedinte, cum preconizaţi că va fi anul 2009 în contextul crizei financiare? Cât de mult va fi afectat sectorul bancar?

Mihai Bogza: Sunt mai multe scenarii posibile, iar eu cred că prudenţa cere ca noi, românii, să fim pregătiţi chiar şi pentru cel mai pesimist. Acesta pleacă de la o premisă simplă: anul trecut, România a avut un deficit al contului curent de 14% din PIB, adică în jur de 15-16 miliarde de euro. Acest lucru înseamnă ca factorii externi în diferite forme - bănci, companii care au acordat împrumuturi companiilor-fiice din România, creditele-furnizori şi alte astfel de surse de finanţare - au asigurat României o finanţare care a contribuit substanţial la creşterea economică remarcabilă din 2008.

Întrebarea este cât se va mai putea finanţa de la extern în anul 2009? Şi, ca un corolar, cât de mult va trebui să se ajusteze economia românească pentru a acoperi eventualul deficit de finanţare? Sunt întrebări foarte importante...

Ceea ce pare să fie evident este că România nu va mai putea beneficia, cu siguranţă, de o sumă comparabilă în 2009. Motivele sunt multiple, dar toate pornesc de la aversiunea mult sporită faţă de risc a investitorilor străini, alimentată de o percepţie puternic negativă asupra evoluţiilor economice recente pe plan internaţional.

Mihai Bogza: Să nu uităm că în ultimul an am asistat la dispariţia de pe piaţă a unor bănci de mare renume, adevăraţi coloşi, la "topirea" unor averi pe care noi, românii, nici măcar nu le putem imagina (cazul Merkle), la o schemă de tip FNI realizată într-unul dintre cele mai bine supravegheate sisteme financiare, cel din SUA (cazul Madoff), la instalarea recesiunii în multe ţări occidentale, ba chiar la falimentul unei ţări dintre cele mai dezvoltate (Islanda). Şi atunci această adevărată spaimă a investitorilor la nivel global este de înţeles, după cum este de aşteptat o creştere a reticenţei lor faţă de România. Să nu uităm că suntem singura ţară din UE care a primit de la două agenţii un rating sub "investment grade".

În scenariul pesimist despre care vorbeam, nu numai că finanţarea externă se reduce dramatic, dar nici băncile româneşti nu reuşesc să preia o parte din acest deficit de finanţare, ba chiar ar putea să accentueze problemele, reducând la rândul lor creditele acordate.

Reporter: De ce?

Mihai Bogza: După primele luni de criză, văd trei motive pentru care acest lucru ar putea să se întâmple.

Primul este legat de riscul de credit. Ca să dai o finanţare unui client astăzi, ai un risc de credit cu totul diferit de cel de anul trecut. Cu incertitudinile din prezent de pe piaţă, care companie poate prezenta un plan de afaceri credibil, pe care banca să îl poată analiza şi finanţa? Şi ce client persoană fizică poate garanta că va mai avea un loc de muncă peste 6 luni?

Ca să înţelegeţi mai bine cât de mult s-a modificat riscul de credit, vreau să menţionez că aşa-numitele CDS (Credit Default Swaps) la 5 ani pentru statul român au acum un preţ de peste 500 de basis points, faţă de puţin peste 100 de basis points în urmă cu circa 1 an. Asta înseamnă că potenţialii împrumutatori estimează că riscul de neplată al statului român, membru al Uniunii Europene, să nu uităm, este de 5% şi înglobează acest 5% în preţul eventualului credit, pe lângă alte costuri. Şi, dacă statul român se împrumută şi plăteşte un adaos de 5% din start, numai pentru că e perceput ca având acest grad de risc, ce spread de risc ar trebui să percepem noi, băncile, clienţilor noştri din România, companii sau persoane fizice? Unul cu mult mai mare, evident, pentru că statul este de departe cea mai solvabilă entitate. Cât de mare? Nici nu încerc să dau răspunsul...

Al doilea element este legat de riscul de lichiditate. În perioada anterioară, în condiţii de creştere economică, băncile se preocupau mai puţin de riscul de lichiditate. Majoritatea acestora dădeau credite în valută, unde aveau surse pe termene lungi, de obicei de la băncile mamă. În lei se acordau destul de puţine credite, cu excepţia termenelor foarte scurte, pentru că dintotdeauna pe piaţa românească sursele în lei pe termen lung au fost absente.

În prezent, băncile nu mai ştiu în ce monedă să dea credite. În valută a devenit foarte periculos din cauza oscilaţiilor tot mai ample ale cursului valutar, ca să nu mai vorbim că resursele de la băncile-mamă s-au împuţinat substanţial. Iar în lei avem în continuare aproape exclusiv resurse sub forma depozitelor la 1-3 luni. Dacă pe baza acestor resurse pe termen foarte scurt încerci să acorzi credite cu scadenţe de 1-2 ani, nu mai zic de 5-10 ani, mai ales în condiţiile volatilităţii actuale, trebuie să incluzi din nou în preţ un spread substanţial, care să te protejeze de eventualele salturi ale dobânzii - şi în ultimele 4 luni astfel de salturi au fost frecvente.

Şi, în fine, a crescut mult costul resurselor. Acum toate băncile româneşti plătesc un cost al resurselor externe care ţine seama de riscul de ţară şi care include practic acea marjă despre care am vorbit mai sus, de circa 5%. Acest cost trebuie să îl treacă asupra clienţilor. Iar pe plan intern costul resurselor a crescut şi mai mult. Priviţi costul depozitelor, care la lei a crescut cu peste 7-8% în ultimul an. Anul trecut, pe vremea asta, băncile remunerau depozitele cu 6-7%, iar acum dobânzile au urcat şi la 14-15%.

Ei bine, dacă pe baza celor trei elemente de mai sus încercăm să determinăm cât ar trebui să fie costul creditului în condiţiile actuale, ajungem la niveluri ale dobânzilor pe care este evident că există extrem de puţini clienţi care şi-ar putea permite să le plătească, mai ales în condiţiile actuale. Şi atunci este de mirare că în lunile octombrie şi noiembrie am asistat la reduceri ale creditului bancar în termeni reali? Şi eram încă la începutul crizei...

Reporter: Şi care este impactul reducerii creditului asupra economiei?

Mihai Bogza: Adăugată reducerii finanţarii externe nebancare, aceasta are toate şansele să transforme declinul creşterii economice într-o recesiune de amploare şi de lungă durată. Fără resurse financiare, nici măcar companiile viabile, care au cerere la intern sau extern, nu pot rezista multă vreme. Iar băncile, la rândul lor, dacă menţin creditarea la niveluri negative, vor înregistra pierderi, pentru că nu-şi vor mai putea susţine investiţiile masive deja efectuate în ultimii ani. Pe termen lung, sectorul bancar nu poate supravieţui fără clienţi - oricum, nu la dimensiunile actuale.

Cu alte cuvinte, dacă lucrurile rămân aşa cum sunt acum, s-ar materializa acel scenariu pesimist despre care vorbeam la început.

Reporter: Poate fi evitat acest scenariu, pe care nu l-aş mai numi pesimist, ci de-a dreptul catastrofic?

Mihai Bogza: Ca toate problemele, şi aceasta trebuie să aibă o soluţie. În acest caz, soluţia ar trebui să vină sub forma unui program economic complex de sprijin al economiei. Iar pentru ca băncile să reia creditarea, ar trebui ca în mod obligatoriu acest program să adreseze de o manieră eficientă cele trei elemente enumerate mai sus.

Reporter: Eu cred că atât persoanele fizice, cât şi companiile dispun încă de lichidităţi, însă sunt prudenţi din cauza crizei.

Mihai Bogza: Într-o măsură acest lucru este adevărat. Dar şi dacă este aşa, într-o anumită perioadă, aceste resurse de lichiditate se vor epuiza. Aşa că, dacă economia nu se relansează rapid şi nu se redeschide accesul la finanţare, chiar şi companiile foarte lichide vor avea probleme, fie şi prin efectul de contaminare. Dacă o companie lichidă produce şi livrează, dar companiile beneficiare nu au resurse să plătească ceea ce au primit, urmarea este uşor de anticipat.

La fel pot sta lucrurile pentru persoanele fizice. Dacă ne vom confrunta cu pierderi masive de locuri de muncă, chiar şi cei care au astăzi economii vor ajunge în timp să le epuizeze.

Reporter: Ce ar trebui deci să conţină programul economic din punctul de vedere al băncilor?

Mihai Bogza: Mai întâi ar trebui să apară foarte rapid, altfel riscăm să fim penalizaţi şi mai mult de agenţiile de rating, ceea ce ar accentua creşterea riscului de ţară, cu costurile pe care le-am menţionat mai sus. Apoi ar trebui să fie cuprinzător şi credibil, pentru a putea să fie finanţat - fie de UE, fie de FMI. Şi în sfârşit, ar trebui să fie implementat urgent, până când problemele care deja se manifestă în economie nu se adâncesc, făcând rezolvarea şi mai dificilă. Ştiţi, vorba românească, "boală lungă, moarte sigură".

Reporter: Mai concret?

Mihai Bogza: Mi-ar lua prea mult să formulez un set complet de soluţii, şi oricum nu aş putea să o fac pentru întreaga economie, aşa că aş da doar câteva exemple. Astfel, ar trebui ca noi, băncile, să putem identifica un număr de sectoare despre care să avem certitudinea că vor rămâne viabile. Şi atunci măcar elementul de risc de credit ar putea fi redus din preţul creditului.

Care ar fi aceste sectoare? Ar putea fi vorba de exemplu de sectoare pentru care ştim că există o cerere mare, neafectată de conjunctura externă. Este notorie infrastructura încă foarte slabă a României - toată lumea ştie că suntem în coada Europei ca număr de kilometri de autostrăzi. Un alt criteriu ar fi focalizarea pe sectoare unde sursele de finanţare din ţară pot fi suplimentate cu bani europeni. E mai sigur un proiect finanţat parţial cu bani nerambursabili, riscul de credit se reduce.

Astăzi însă, criterii ca cele de mai sus nu pot fi aplicate mecanic. Să luăm de exemplu sectorul farmaceutic. Acesta ar părea sigur pentru că cererea internă este relativ inelastică şi ca atare criza internaţională nu ar afecta-o. În realitate, din cauza modului în care autorităţile fixează preţul final prin intermediul unui curs de schimb supraapreciat sectorul este extrem de nesigur din punctul de vedere al finanţării bancare şi, ca atare, riscul de credit este foarte ridicat. Şi această situaţie nu este una singulară...

Ori, atâta vreme cât sectoare economice aparent viabile sunt împinse în dificultate prin măsuri administrative, noi cum mai ştim ce să finanţăm? De aceea spun că băncile au nevoie de semnale clare din partea autorităţilor privind şansele viitoare ale sectoarelor economice. Dacă 4-5 sectoare mari sunt revitalizate, acestea pot acţiona ca o locomotivă pentru restul economiei.

La fel, în absenţa unui program economic clar nu ştim, de exemplu, care activităţi ar putea face obiectul unor reduceri de personal sau de salarii în sectorul public, şi atunci avem reţineri în a finanţa personal din acest sector. Desigur, în faza actuală, e mai bine să finanţezi oferta decât cererea, din pricina riscului ca, în pofida evoluţiei cursului valutar, această cerere să adâncească deficitul de cont curent. Dar şi limitarea excesivă a creditării către persoanele fizice este dăunătoare pe termen lung, pentru ca inhibă oferta.

În ceea ce priveşte riscul de lichiditate, prioritatea o constituie asigurarea resurselor pe termen lung, mai ales în lei, dar nu numai.

Reporter: Şi cum s-ar putea rezolva această problemă?

Mihai Bogza: O soluţie imediată ar fi repunerea în circuitul bancar al lichidităţilor deţinute de bănci sub forma rezervelor minime obligatorii. Nu va fi uşor, pentru că acest lucru ar putea intra în conflict cu obiectivele de politică monetară ale BNR, atât în ce priveşte apărarea stabilităţii cursului de schimb, cât şi atingerea obiectivelor de inflaţie. Pe de altă parte, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor este din ce în ce mai prezent în piaţă ca împrumutat, cred că se pot găsi mecanisme care într-un mod sau altul să asigure transferul lichidităţii băncilor din zona rezervelor minime de la BNR către titluri de stat. Încă o dată, nu e neapărat uşor, dar noi, băncile, avem nevoie să ştim cât mai rapid pe ce resurse de lichiditate putem conta şi când.

De asemenea, tot pe linia lichidităţii, este important ca investitorii să primească rapid semnale că economia României se stabilizează. În acest fel, accesul la finanţare atât al statului român, cât şi al băncilor, ar fi mai uşor, mai cert dar şi mai ieftin - apropo şi de costul asociat riscului de credit.

Reporter: Dar un program economic credibil trebuie şi finanţat...

Mihai Bogza: Probabil că în aceste momente un sprijin extern din partea FMI sau UE ar fi binevenit. Dar aici nu vreau să dau sfaturi autorităţilor române. Mie mi se pare evident că, indiferent de cum am acţiona, o ajustare de 14% din PIB nu se poate face într-un singur an. Ar fi un dezastru şi economia s-ar duce prea rău în jos.

Este evident că, printre altele, acest program anti-criză ar trebui să stabilească pasul de reducere a deficitului contului curent şi modul cum se va face finanţarea deficitului pe acest an. Cum spuneam, anul trecut, am avut 15-16 miliarde de euro finanţare din afară. Chiar dacă în acest an ne propunem să ducem deficitul la, să zicem, jumătate, adică la 7%, tot trebuie să găsim resurse externe de 7-8 miliarde euro, la care s-ar adăuga eventual o parte din deficitul de finanţare bancară locală.

Cam de aceste lucruri am avea nevoie noi, băncile, ca să înţelegem că situaţia se îmbunătăţeşte şi, în consecinţă, să putem relua creditarea. Astfel de programe există în prezent în toate ţările dezvoltate din Uniunea Europeană. În România încă nu există. Şi chiar şi în ţările unde se derulează aceste programe, creditarea nu s-a reluat în ritmul anterior crizei. Se vede că bancilor le trebuie ceva mai mult timp pentru a internaliza noul climat economic.

Şi o spun încă o dată, băncile sunt primele interesate să se revină la o activitate cât de cât normală. Pentru că, pe termen lung, nici noi, băncile, nu putem avea o activitate pur pasivă - colectăm creditele vechi şi nu mai dăm altele noi. Ca la orice agent economic, o activitate în regim de "avarie" nu este sustenabilă pe termen lung.

Reporter: Cât poate o bancă să acţioneze aşa?

Mihai Bogza: Depinde, de la bancă la bancă. Depinde de resursele de lichiditate, resursele de capital, suportul acţionarilor etc. Dar este cert că o activitate limitată este preferabilă uneia pe scară mai largă, atâta timp cât incertitudinea se menţine. Nu poţi să arunci banii acţionarilor şi deponenţilor într-o economie nesigură - şi reţineţi că noi, băncile, am fost criticate multă vreme pentru agresivitate.

Reporter: Până acum băncile se luptau pentru cota de piaţă.

Mihai Bogza: Pare atât de mult de atunci... Şi nu au trecut decât câteva luni.

Reporter: Cum va fi sistemul bancar în 2009?

Mihai Bogza: Aşa cum spuneam, cred că va exista o extremă prudenţă în creditare până când vom vedea măcar primele măsuri de relansare a economiei.

Reporter: Vom asista la închideri ale sucursalelor băncilor?

Mihai Bogza: Poate, deoarece majoritatea acestora s-au deschis într-o perioadă în care chiriile erau la un nivel foarte ridicat. În condiţiile actuale de reducere a activităţii nu ştiu dacă băncile îşi vor mai putea permite să plătească aceste chirii. Există chirii de peste o sută de euro/metru pătrat în centrul Bucureştiului. Dacă proprietarii spaţiilor nu vor fi de acord să renegocieze chiriile, unele sucursale ar putea fi închise sau relocate.

Reporter: Vor fi disponibilizări în sistemul bancar?

Mihai Bogza: De ce nu? Dacă acel scenariu pesimist se materializează...

Reporter: Cum veţi atrage depozite în acest an?

Mihai Bogza: Hai să punem problema în context. În noiembrie, sectorul bancar românesc avea 52 miliarde euro credite şi 40 miliarde depozite, deci un deficit de 12 miliarde, acoperit, în cea mai mare măsură, de băncile-mamă. Însă acest deficit era în realitate mult mai mare, pentru că aveam şi rezervele minime obligatorii de circa 12-14 miliarde în plus. Deci ne bizuiam foarte mult pe sursele de la băncile-mamă. Aceste resurse nu vor fi retrase în 2009, dar pentru creditele noi este clar că nu ne putem bizui decât pe ceea ce atragem prin forţe proprii. În momentul de faţă, "Bancpost" are o poziţie privilegiată în cadrul sistemului bancar - depozitele noastre sunt mai mari decât creditele. Problema este însă că noi finanţăm cu aceste depozite şi rezerva minimă obligatorie care este destul de mare, câteva sute de milioane de euro echivalent. Aşa că atragerea de depozite constituie o prioritate pentru noi şi va rămâne atâta vreme cât rezerva minimă obligatorie se va menţine şi ea. În plus, într-o economie de criză ai nevoie oricum de un surplus de lichiditate care să te asigure că, dacă se întâmplă un eveniment neaşteptat, poţi să îi faci faţă.

Reporter: Ce alte priorităţi mai aveţi pentru anul acesta?

Mihai Bogza: Prioritatea principală o constituie menţinerea calităţii activelor. În condiţii de criză este evident că orice ar face băncile şi autorităţile, calitatea portofoliului de credite se deteriorează. Şi atunci o strategie pentru a face faţă unui astfel de fenomen este absolut necesară.

Acesta este contextul în care am decis reducerea creditării, până înţelegem mai bine ce se întâmplă cu economia. Şi mai important însă este managementul portofoliului existent.

Reporter: Vor exista cu siguranţă restanţieri la credite. Sunt pregătite băncile pentru aşa ceva?

Mihai Bogza: În cadrul Bancpost, urmărim fenomenul foarte atent. La sfârşitul anului trecut am anunţat un pachet de măsuri, în vigoare şi astăzi, prin care am încercat să venim în întâmpinarea unor clienţi cu dificultăţi temporare de plată. Acolo unde vedem bunăvoinţă din partea clienţilor facem şi noi un pas pentru a-i ajuta. Dacă vedem însă rea-voinţă, acţionăm în consecinţă pentru că răspundem de banii deponenţilor şi în faţa acţionarilor.

Reporter: În ce măsură deprecierea leului din ultimul timp va afecta capacitatea de rambursare a clienţilor care au luat credite în valută?

Mihai Bogza: Noi sperăm că o depreciere atât de abruptă a leului nu va continua şi pe viitor. Adică, poate va fi depreciere, dar ritmul va fi mai moderat.

Ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost până la urmă o corecţie, adică am avut o depreciere de circa 10% a leului faţă de euro în condiţiile în care am avut o inflaţie de 6-7%. Euro s-a apreciat cu puţin peste nivelul inflaţiei.

Ceea ce s-a întâmplat la începutul acestui an este însă o evoluţie destul de periculoasă pentru că leul a pierdut aproape cât în întreg anul trecut în numai 10 zile. O astfel de tendinţă sperăm cu toţii să nu mai continue, pentru că, dacă va continua, cu siguranţă unii clienţi vor avea dificultăţi majore în rambursare.

Reporter: Până la urmă, sunteţi optimist sau pesimist în ce priveşte evoluţia economiei în acest an?

Mihai Bogza: Cred că, dacă autorităţile se vor implica rapid şi eficient, acest an care a început sub auspicii mai degrabă nefavorabile s-ar putea termina în cele din urmă cu bine.

Reporter: Vă mulţumesc!