VIDEOCONFERINŢA BURSA "TELECOMUNICAŢIE & EDUCAŢIE" / VARUJAN PAMBUCCIAN, DEPUTAT: "E-learningul trebuie mai întâi să devină learning"

Pe platformele de învăţare nu există şcoală, există pdf-uri ce pot fi o bibliotecă utilă sau animaţii foarte reuşite, dar care nu se înscriu în procesul de învăţare, care este un proces social, susţine deputatul Varujan Pambuccian, membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor.

Varujan Pambuccian a precizat: "După foarte mult timp în care şcoala şi-a găsit un anumit fel de a se structura, cât de cât util pentru elevi, în loc să încercăm să adaptăm tehnologiile la modul în care se face şcoala, încercăm să forţăm o adaptare a acestui mod cu tehnologiile pe care le avem. Lucrurile ies prost din cauza asta. În procesul social de învăţare care are loc într-o clasă reală, fizică sau virtuală, primul lucru esenţial despre care vorbim ţine de interacţiune. Cu sistemele de videoconferinţă putem avea interacţiune în văz şi auz, dar nu putem avea interacţiune la nivel de scris-citit cum este în sala de clasă. Şi asta este o problemă care rămâne încă departe de a fi rezolvată. Sigur că poţi, la un moment dat, ca profesor să prezinţi o animaţie care să fie utilă procesului de învăţare, poze, filme, dar nu poţi să rezumi procesul de învăţare doar la atât. Şi aici trebuie să înţelegem un lucru. Pe lângă faptul că cea mai mare criză prin care trece omenirea de la a doua revoluţie industrială încoace este cea din zona de educaţie, adăugăm la criza asta şi o încercare de a dimensiona procesul de învăţare pe cât putem noi oferi prin tehnologiile pe care le avem astăzi. Este o problemă de colaborare reală. Toată lumea spune că are sisteme colaborative. Foarte puţini au şi foarte puţine sunt utile în procesul de învăţământ. Trebuie să fim realişti. Nu se rezumă totul la a avea o conexiune - lucrul ăsta ar trebui să fie unul de la sine înţeles - şi a deţine un hardware pe care să poţi rula programe. Problema este ce rulezi peste, cum gândeşti sistemul prin care faci chestia asta colaborativă socială care se numeşte învăţare".

Domnia sa a afirmat că sistemul educaţional trece printr-o criză foarte mare şi că în acest moment nu putem să îl adaptăm la cerinţele impuse de noile tehnologii.

"Vorbim despre e-learnig. E-learningul trebuie să devină mai întâi learning. El trebuie să adauge capacitatea de a prelungi starea de învăţare ca proces social dincolo de un spaţiu fizic determinat. Lucrul acesta, din păcate, foarte puţini l-au atins şi în niciun caz cei care pot livra la nivel mare sistemele pe care le au. Nu e cum zice UE, nu e cum zice nu ştiu cine cu check-out, check-box-uri pe tot felul de criterii ca să apari mai bine sau mai rău în tot felul de statistici. Este vorba despre oameni şi despre cum învăţăm lucruri care să ne fie de folos în realitatea în care trăim", a spus Varujan Pambuccian.

Deputatul s-a declarat nemulţumit că avem în continuare o curriculă unică, "pe care o creează un număr mai mare sau mai mic de oameni, care pot fi geniali, dar care pot greşi, şi atunci o generaţie, două, trei sau zece sunt ratate".

Domnul Pambuccian arată că, din cauza curriculei impusă de interoperabilitatea cu sistemul Bologna, "am ajuns să avem sorbonici în loc de universităţi. Sorbonici, nu Sorbone". Deputatul afirmă că nu interoperabilitatea de acest gen este cheia, ci diversitatea care dă - aşa cum spunea Charles Darwin - oamenilor posibilitatea să evolueze.

Referitor la curriculă, deputatul Varujan Pambuccian susţine că nimeni nu poate spune nevoile pe care un copil care intră la şcoală şi o va termina după 17 ani le va avea în următorii patru-cinci ani după terminarea procesului educaţional.

"Cine şi-ar fi închipuit în urmă cu 20 de ani că va dispărea în totalitate clasa muncitoare, aia industrială? Cine îşi închipuie că peste 10 ani o să dispară meseriile bazate pe reguli într-o proporţie mare? De exemplu, cele de programator, contabil, etc.. Dacă negândim să pregătim copiii pentru meserii specifice, trebuie să avem în vedere un orizont de 4-5 ani, nu mai mult. Dacă ne gândim să pregătim copiii ca ei să se poată adapta în viaţa pe care urmează să o aibă, trebuie să începem să îi învăţăm alte lucruri: cum să aibă o gândire disjunctivă, cum se poate crea un lucru nou care să aibă valoare, adică să fie cineva dispus să tranzacţioneze acel lucru", afirmă Varujan Pambuccian.

Domnia sa consideră că, dacă nu vom face lucrurile acestea, dacă nu încercăm să le transmitem prin orice mijloace, ca un proces social, nu vom face nimic benefic pentru generaţiile viitoare.