Vie, moartă, struţo-cămila merge mai departe. Din poartă-n poartă.

Probabil că nu mai este nimic de făcut. Pentru viitorii câţiva ani, aşa cum se prezintă astăzi lucrurile, soarta românilor pare pecetluită. Vom avea parte, din nou, de o colaborare PSD-PNL extrem de fructoasă pentru capitalul străin şi extrem de comodă pentru aliaţii la cheremul cărora struţo-cămila PSD-PNL s-a pus. Zarurile par a fi aruncate. Iar rubiconul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale este aproape.

Dreapta unită nu va exista. Elena Lasconi declară sus şi tare că se aruncă singură cu partidul muribund USR în vâltoarea alegerilor. Celelalte formaţiuni autointitulate de "dreapta", ca de altfel şi USR, se pare că au căzut prin knock-out tehnic la podea şi în prezent sunt numărate, în timp ce prosopul alb pluteşte deasupra lor. Cât despre suveranişti, ce să mai spunem. Nu au reuşit să se unească. Cozmin Guşă a fost scos în afara terenului de joc. În schimb a intrat în forţă Cristian Terheş. Acesta are toate şansele să obţină la ciuguleală un 5% din voturile patrioţilor români. Tot cam pe acolo se va plasa, dacă va face suficientă gălăgie, şi Diana Şoşoacă. Celelalte voturi nu vor fi exercitate sau se vor duce într-o proporţie insuficientă către George Simion. În cele din urmă, acesta nu a reuşit să unească în jurul său formaţiunile suveraniste. Pleacă la lupta pentru Cotroceni cu o zestre de sub 10% la alegerile locale. Insuficient pentru a intra în turul doi. Ambasadorul globalismului, Mircea Geoană, în ciuda eforturilor pe care le face, transpirând abundent şi storcând conturile susţinătorilor săi, nu a reuşit să-şi adjudece un vehicul electoral şi, cu un partid de doar 10 membri, nerecunoscut de parlament, nu are nici cea mai mică şansă de a contoriza şi controla măcar acele voturi pe care le-ar putea obţine.

Trăgând aşadar linie, cu tristeţe, profund îndoliaţi, ne întoarcem la struţo-cămila PSD-PNL, pentru a vedea în ce măsură muribunda creatură va putea fi resuscitată. PSD are cel mai mare bazin electoral şi are deci şi de unde să mai piardă în condiţiile în care, rând pe rând, prin gafele pe care le face, Marcel Ciolacu îi îndepărtează ba pe pensionari, ba pe militari, ba pe crescătorii de ovine, ba oamenii din sistemul sanitar, ba pe profesori, ba pe lucrătorii din minerit. Şi oricât va pierde, dacă nu se întâmplă vreo minune sau vreun cataclism, tot intră în al doilea tur al prezidenţialelor. Mai cu o promisiune, mai cu o declaraţie, mai cu o susţinere din partea aşa-ziselor institute de cercetare de piaţă, arondate de PSD, ba cu un uşor impuls al instituţiilor de forţă, ba cu niţica susţinere externă, are toate şansele să ocupe prima poziţie la capătul întâii runde de alegeri. După care, uriaşul aparat de partid va face heirup pentru a distruge pentru următorii zece ani mitul incapacităţii PSD de a da un preşedinte.

Generalul cu patru stele Nicolae Ciucă îşi lansează în fine cartea cea mai finanţată din întreaga istorie a României şi, probabil, din lumea întreagă, cu circa 4 milioane de euro, bani plătiţi nu din propriul buzunar, ci de partidul al cărui preşedinte este şi aleargă şi el voios, pe cai albi, către al doilea tur al scrutinului prezidenţial.

Vom avea aşadar cu o mare probabilitate alegeri fără niciun fel de suspans şi fără nicio istorie, poate cu excepţia giumbuşlucurilor pe care le vor executa cei aproximativ 20 de candidaţi minori care şi-au anunţat candidatura dar nu se prea ştie dacă vor fi şi capabili să strângă fiecare câte 200.000 de semnături, care ar putea sau nu să fie validate de Biroul Electoral Central.

Avem aşadar parte de o falsă competiţie, într-o falsă democraţie, dar şi de miracolul unei învieri. Ridicată din morţi, struţo-cămila PSD-PNL ar putea din nou să călărească România.