Vladimir Putin a căzut din nou în capcană

Momeala a prins. A fost o singură lovitură. Destul de precisă. Care a distrus parţial cel mai lung pod din Europa. Cel de peste Strâmtoare Kerci. "Podul lui Putin". Şi, mai repede decât îşi imagina cineva, liderul de la Kremlin a muşcat. A făcut şi face practic jocul adversarului. Extrem de convenabil pentru coaliţia celor 40 de state care apără Ucraina.

Am intuit corect. Cum putea să reacţioneze Putin, după lovitura devastatoare aplicată podului şi când brusc a intrat sub presiunea infernală a yesmenilor din jurul său, care cereau răzbunare? A generalilor. A politrucilor. Dar şi a unei părţi a populaţiei. Nervii marelui şahist au cedat. A găsit de cuviinţă să-i aplicate imediat Ucrainei o pedeapsă exemplară. Odesa este de necucerit. Şi atunci a optat pentru ce presupuneam că va opta. A declanşat bombardamente alandala cu rachete, distrugând obiective civile. A procedat ca un individ beat, care a răsturnat din greşeală stupul de albine. A intrat pur şi simplu în jocul adversarului. La timpul potrivit. Astăzi, în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, urmează să se dezbată o rezoluţie, prin care să fie masiv condamnată Federaţia Rusă pentru comportamentul ei din Ucraina. Probabil vor adopta această rezoluţie circa 140 de state. Se vor abţine câteva. Şi se vor opune mai puţine state decât câte degete am eu la cele două mâini. Apă de ploaie? Unii ar fi tentaţi să spună acest lucru. Pentru că, în definitiv, ce putere are Adunarea Generală a ONU? Care este forţa de impact a unei rezoluţii? Este ea de natură să-l pună pe Vladimir Putin cu spatele la zid? E şi nu e aşa. Contează extrem de mult simbolismul. În politica internaţională, nu te poţi juca cu faptul că majoritatea statelor membre ale celei mai mari organizaţii din lume se pronunţă împotriva ta. O asemenea rezoluţie va da apă la moară statelor NATO să-şi upgradeze susţinerea militară, financiară şi propagandistică pentru Ucraina şi regimul, aşa cum este el, al lui Volodimir Zelenski. Coaliţia celor 40 de state care susţine efectiv Ucraina şi care este numeric cel puţin superioară organizaţiei NATO, va avea şi ea motive în plus să reacţioneze. Când? Într-un moment în care, obosite la propriu şi la figurat de acest război, populaţiile statelor membre dădeau semne de defensivă. Iar guvernele ce să facă? Urmau să se conformeze. Estimând că este mai importantă bunăstarea proprilor cetăţeni, decât salvarea Ucrainei de sub tăvălugul rusesc. Sunt momente de răscruce. Când, dincolo de aparenţe, de oraşele incendiate pe care le vedem la televizor, forţele armate ale Ucrainei, întărite de statele NATO, se află într-o contraofensivă viguroasă, deschizându-se perspectiva de a recuceri cele patru regiuni de curând anexate.

Bombardamentele alandala ordonate de Putin nu descurajează, nu dezorientează şi nu demobilizează armata şi populaţia Ucrainei. Dimpotrivă. Le îndârjesc. Şi să ne gândim la costuri.

Analizând cât se poate de cinic situaţia, din perspectiva costurilor materiale, ce constatăm? Forţele ucrainene au aplicat o singură lovitură, remarcabil de precisă, şi au distrus în mare parte nu numai un pod-simbol, realizat în patru ani de Federaţia Rusă, ci şi o cale de aprovizionare pentru armatele sale din sudul statului ucrainean. Paguba este imensă. Dar ruşii cum au replicat? Au trimis sute de rachete extrem de scumpe la sute de kilometri distanţă, pentru a lovi imprecis, la trosneală, oraşe ale Ucrainei şi obiective civile, în special din Kiev. Au reuşit în acest fel să enerveze şi ambasadele, care s-au aflat şi se află în continuare în pericol.

E ca şi când Putin şi-a fi administrat singur un picior în fund. Reacţia lui este departe de a fi suita de mutări pe tabla de şah pe care am aştepta-o de la un mare jucător.

Opinia Cititorului ( 7 )

1. Eu cred ca tactica e bună
(mesaj trimis de Neamțul53 în data de 11.10.2022, 11:22)
Nu cred că pe Putin interesează ca a fost condamnat la ONU in capitalism brânză e pe bani numai banii contează sunt multe țări care condamnă Rusia la ONU dar fac comerț in continuare cu el e vorba chiar de țări din occident dar prostimea trebuie manipulată și trebuiesc făcute aceste condamnări tactica de a distruge infrastructura din Ucraina este cea mai buna pe moment avand in vedere ca folosirea armelor atomice este foarte riscantă, distrugând infrastructura creezi haos și un val de refugiați uriaș in Occident care va crea nemulțumire in randul populației de acolo mai vine iarna proteste pentru preturile mari la gaze plus in America vor câștiga republicanii la alegerile parțiale,plus occidentul nu prea mai are armament in stoc deci aparent acum ucrainienii sunt in avantaj dar in câteva luni vor fi in mare rahat,asta desigur dacă putin nu va fi eliminat de generalii sai cu o lovitură de stat
1. 1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 11.10.2022, 11:39)
  ai dat cu oistea in gard cand ai spus ca occidentul nu mai are arme in stoc, spre deosebire de rusnaci care produc armament care sar ridica la standardele anilor 70,astia produc poate mai putin dar mult mai calitativ si mai eficient,este de ajuns o racheta de a lor la zece rusesti,care uneori nu iau foc sau explodeaza pe rampa de lansare asa ca nui mai proslaviti atata pe ghiolbani astia de rusi
  1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 11.10.2022, 12:18)
  Barbaria ruseasca incepe sa rivalizeze cu cea a ISIS, raspunsul pentru astfel de criminali, indiferent de justificarea pe care si-o asuma, e intodeauna respingerea si infrangerea lor cu orice pret. Lumea a avut destui din astia si niciodata nu au adus nimic bun.
2. Titlu
(mesaj trimis de Protaru în data de 11.10.2022, 11:24)
Exista mereu tendinta de a personifica razboaiele. Cu sau fara Putin, Federatia Rusa se afla in situatia de a fi demantelata si subordonata americanilor via Nato. Suportul Nato si UE in Ucraina nu este gratuit, prin inlaturarea lui Putin si instaurarea unui regim marioneta la Moscova, occidentalii stiu foarte bine ca eforturile actuale "se merita".
1. 2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 11.10.2022, 11:52)
  ar fi cea mai perfecta situatie pentru restul natiunilor de pe glob, noi din zona asta a terei am trait de cand neam nascut cu teama de rusi,si sub jugul lor,care nu a adus nimic bun pentru romania cel putin ,dar mai mult ca sigur pentru nici o tara din fostul bloc de est,poate sunt unii nostalgici care se gandesc cu drag la fostul stapan din est ,dar sunt foarte putini ,asa ca cei mai multi sar bucura enorm daca rusia nar mai reprezenta o vesnica amenintare pentru restul globului,deci democratizarea rusiei in orice conditi este mai mult decat bine venita
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.10.2022, 14:05)
"Nervii marelui şahist au cedat."
Mda, dacă și ăsta e mare șahist...
Kasparov, Karpov, Spasski, Korcinoi, Tal și atâția alții ce să mai zică?
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.10.2022, 14:11)
O vânătoare clasică are trei participanți: victimele, gonașii și vânătorii. Victimele sunt gonite și vânate, gonașii cu trompete și dobe gonesc victimele spre vânători și primesc apoi recompensă, vânătorii trag în victime și distribuie trofeile și carnea. Armele pot fi letale cu ucidere imediată și directă, armele pot fi neletale ca trompeta și doba cu ucidere indirectă și întârziată. Cei care ucid se tratează kantian între ei, iar cei uciși sunt tratați stric utilitarist de către cei dintâi
Cine posedă capacitatea emprismului intuitiv realizează că scena poate fi extinsă de la nivelul micro-politic la nivelul macro-politic. După cel de al doilea război mondial, lumea era bipolară: blocul capitalismului mixt și blocul capitalismului de stat cu campionii de rigoare. Când un mixt kantian, în calitate de vânător înărmat cu arme letale avea nevoie carne și trofee din motive întemeiate sau nu, chema în ajutor un gonaș etatist kantian cu goarne și dobe. Aceeași procedură funcționa practic identic, dar în sens invers. Vitimele-utilitariste puteau fi îndată transformate în carne și trofee, dar puteau fi gonite mai încet pentru ca să se mai înmulțească sau să mai prindă greutate și putere în funcție de scopurile planificatorilor kantieni. După cei treizeci de ani glorioși echilibrul între vânători-gonași, gonași-vânători s-a rupt. Reclama Apple din 1980 spune totul, iar pe de altă etatiștii au priceput că posedă posibilități imense de deschidere pentru a deveni proprietari privați sau în cel mai rău caz parte din proprietăți în orice spațiu disponibil. În așa fel kantianul etatist s-a dizolvat în kantianismul mixt-privat și și-a pierdut sensul existențial adică dintr-un întreg s-a transformat în parte a unui întreg deci a fost alienat, deposedat de deținerea obiectului adorării și a cadrului de referință atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți. La nivel factic kantianul etatist ca ființă și ființare a fost decăzut din statutul de vânător-gonaș-gonaș-vână tor pentru a coborî la statutul de ființă și ființare de victimă utilitaristă cu mari rezerve de carne și trofee doborârea căreia va cere kantienilor resurse pe măsură, evenimentele 2+0 2+2 24 o dovedesc cu prisosință. Pe de altă parte fiecare cădere este o șansă de revenire căci toate posibilitățile rămân deschise pentru cineva cu amintiri din viitor.