VOCI Ardeleanul şi girafa

Circula un banc, cum că un ardelean, văzând o girafă cu gâtul său lung de câţiva metri, ar fi zis: "aşa ceva nu se poate". Acum ardeleanul, care ar afla ce s-a întâmplat la AGA de la SIF5 Oltenia, ar fi avut aceeaşi reacţie: "aşa ceva nu se poate". Dar, cineva a hotărât: "ba se poate".

Ce a fost se ştie. SIF5 a propus cel mai mare dividend dintre toate cele cinci SIF-uri, anume 16 bani pe acţiune, în condiţiile în care SIF1 şi SIF4, conduse de către acelaşi om, Dragoş Bîlteanu, nu au dat dividend. SIF2 Moldova, care anul trecut a dat cel mai mare dividend, a repartizat de peste trei ori mai puţin, iar SIF3 Transilvania a majorat capitalul de două ori. Cel mai normal era ca toţi acţionarii SIF Oltenia să fie foarte mulţumiţi si să voteze 100%. Domnul Gheorghe Iaciu, care a tras tunul vieţii sale la SIF4, după ce şi-a vândut (cui oare ?), cu preţ dublu acţiunile şi a încasat de două ori într-un an dividende de la Gabriel Filimon, a crezut că mai dă o lovitură la SIF5 Oltenia. Îndemnat probabil din spate de către cineva, cu promisiuni de susţinere, a cerut în termen legal înscrierea pe ordinea de zi a repartizării unui dividend de 21 bani pe acţiune. A căzut în plasă şi s-a ales cu nimic. Pentru asta, toată lumea trebuie să mulţumească (sau să înjure) ASF. Astfel, a fost posibil ca SIF1 Banat Crişana să devină acţionar majoritar la SAI Muntenia şi să administreze astfel două SIF-uri. Apoi, ASF a permis cumpărarea încrucişată de acţiuni între SIF-uri. Această derogare permite o coalizare a capilor celor cinci SIF-uri să facă o singură politică. Dar mai permite ceva. Punerea la colţ a celui care nu se aliniază. Şi SIF5 nu s-a aliniat. În primul rând, nu a menţinut un imperiu de vasali, adică sute de societăţi comerciale în portofoliu, foste întreprinderi de stat pe care să le controleze şi să le oblige să deţină acţiuni ale SIF-ului patron şi prin care să controleze votul (vezi cazul Biofarm). În al doilea rând, nu a vândut BCR, fapt care a stârnit mânia BCR-Erste şi a lui Florin Pogonaru. În al treilea rând, şi-a constituit un portofoliu super valoros, pe care ceilalţi ori nu-l au, ori au mult prea puţin. În ultimul rând, nu a început să vândă acţiuni din portofoliul de valoare şi nu a folosit profitul pentru a cumpăra câte 5% la celelalte SIF-uri, pentru a intra în cartel. Totodată, împotriva legii şi a evidenţei, ASF a refuzat concertarea unui grup de acţionari grupaţi în jurul lui Florin Pogonaru. Toate acestea au permis celor care au regizat situaţia să împiedice votarea uneia sau a alteia dintre propunerile de dividend, astfel că niciuna dintre propuneri nu a fost aprobată, în condiţia unui cvorum de puţin peste 34% şi cu un control de cel puţin 20%. Spectacolul este departe de a se fi încheiat.

În plus, împotriva uzanţelor, ASF a dispus ca în 60 de zile să se convoace o adunare generală pentru alegeri pe locurile provizorii, deşi legea prevede ca validarea administratorilor cooptaţi sau alegerea altora, cu caracter definitiv să se facă la următoarea adunare generală ordinară, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată şi la toate SIF-urile.

Zvonurile sunt că AGA va fi un prilej bun de a se cere demiterea întregului consiliu de administraţie şi alegerea altuia nou care să cunoască dansul după melodia preferată. Şi oare aceasta nu vine cumva de la Bucureşti? O altă întrebare va fi ce se va propune pentru repartizarea profitului, pentru care nu există nicio decizie. Se va propune din nou un dividend sau se va propune trecerea profitului în fondul de investiţii (ghici de care?) Un lucru este cert. S-ar putea ca interesul acţionarilor de bună credinţă să dispară şi piaţa acţiunilor SIF să devină o piaţă pentru grupuri restrânse. Sau poate, investitrorii străini să strângă rândurile şi să preia controlul, instaurând cu adevărat un mod de administrare corporatistă.