Atunci când interesele politice (sau economice, după caz) o cer, cea mai elementară aritmetică cade în derizoriu. Mai mult, aritmetica este contrapusă cu cinism deciziilor organismelor abilitate cu verificarea corectitudinii textelor de lege şi a concordanţei acestora cu prevederile Constituţiei.
Este exact situaţia petrecută marţi, 20 iunie, la Camera Deputaţilor cu prilejul votului final asupra proiectului Legii Camerelor de Comerţ şi Industrie. Avizul emis de Consiliul Legis-lativ cu nr.228 din 18 martie 2006 este imperios când declară că "prin obiectul de reglementare, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice", ceea ce are ca urmare faptul că pentru adoptare în Camera Deputaţilor este nevoie de votul a 2/3 din numărul deputaţilor, în mod explicit cel puţin 172 voturi favorabile. Ei bine, nu! În dispreţul respectării literei şi spiritului Constituţiei, conducerea Camerei inferioare a Parlamentului Româ-niei a declarat adoptat proiectul Legii în discuţie chiar dacă voturile favorabile au fost, mari şi late, numai 137. 99 au fost împotrivă, 11 abţineri iar 11 deputaţi nu s-au exprimat. Tentativa de a considera proiectul Legii Camerelor de Comerţ şi Industrie drept lege ordinară şi nu organică naşte, între altele, o întrebare: la ce foloseşte Consiliul Legislativ, instituţie exis-tentă în România din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza?
Dincolo de multitudinea de aspecte contestabile ale proiectului de lege: elemente de neconstituţionalitate, derivate din desconsiderarea dreptului la liberă asociere, tratament discrimatoriu al membrilor componenţi ai sistemului cameral, excluderea de la actul decizional a unor membri fondatori şi nu sunt singurele, votul Camerei Deputaţilor de la 21 iunie a produs o mini-revoluţie politică. Alianţa D.A. s-a transformat în alianţa dintre PNL, UDMR şi ...PRM. Partidul Social Democrat s-a prezentat total scindat (31 deputaţi au votat pentru proiectul de Lege iar 48, împotrivă), iar PD s-a declarat ferm împotriva pro-iectului de Lege! Ambiguitatea arit-meticii politice româneşti este din nou confirmată dar dis-preţul faţă de Constituţie şi mentalitatea că "legea suntem noi" nu trebuie să rămână nea-mendate.