VOCI Liberi de Rusalii

Rusaliile noastre par un miraculos amalgam al celor trei "substanţe" din care izbucneşte poporul român: fondul nostru geto-dacic, gena latină şi credinţa creştină.

Unii identifică Rusaliile cu Ielele (într-o variantă, numele de "Iele" nu reprezintă decât pronunţia populară a pronumelui feminin "ele") - fiicele lui Rusalim Împărat, înzestrate cu puteri magice, de seducţie, sălăşluind în munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor şi cascadelor. La lumina lunii, Rusaliile se scaldă goale în izvoare sau dansează cu sânii goi în cerc, având părul despletit, clopoţei la glezne, purtând voaluri transparente; Ielele iau minţile celor care le spionează.

Jocurile Ielelor poartă o puternică similitudine cu orgiile tracice- locul de naştere al zeului Dyonisos adoptat de grecii antici (Bachus, pentru romani, cel însoţit de bacante, nimfe, fauni şi satiri).

Identificarea Ielelor cu Rusaliile pare să fi avut loc sub presiunea "Rosaliei" - sărbătoarea trandafirilor la romani, o zi închinată cultului morţilor, în care li se aduceau drept ofrande alimente şi trandafiri ca să le îmblânzească sufletele.

Unele surse susţin că Rusaliile se sărbătoreau la începutul verii, stabilind o coincidenţă cu sărbătoarea creştină a cincizecimii - cele cincizeci de zile trecute de la înălţarea lui Cristos, duminica în care a coborât Duhul Sfint, prilejuind convertirea la creştinism a 3000 de oameni din cele mai diverse neamuri, moment socotit drept sărbătoare a întemeierii Bisericii Creştine.

În unele zone ale ţării noastre, Sărbătoarea Rusaliilor ţine opt zile, în altele şapte sau trei. De anul acesta, autorităţile au considerat Rusaliile drept o sărbătoare prea importantă să mai fie ignorată oficial, aşa că au stabilit să-i aloce o zi la nivel naţional.