VOCI Reforma în energie = Bursa energiei

Intervenţia din 11 august 2005 a preşedintelui României este un îndemn la o restructurare de fond a economiei naţionale. Ce trebuie făcut? Un prim pas ar fi renunţarea la "fabricarea de legi şi ordonanţe pentru o anume clientelă". Un al doilea pas ar fi: "să facem legi pentru toată comunitatea de afaceri, să facem legi pentru îmbunătăţirea întregului mediu de afaceri, să facem legi care să servească economiei româneşti în ansamblul ei şi nu cîte unui protejat, preluat sau întărit". Selectarea argumentelor din domeniul sănătăţii, energiei şi al vămilor justifică pe deplin acest demers al preşedintelui.

Ca reacţie, Guvernul şi Parlamentul pot acţiona în vederea remedierii parţiale a efectelor sau pot acţiona asupra cauzelor de fond.

Criza din domeniul sănătăţii nu se poate rezolva doar printr-o nouă lege care să asigure îmbunătăţirea managementului spitalelor. Soluţia ar fi introducerea unui nou sistem care să faciliteze o competiţie reală, în favoarea cetăţeanului, atît la nivelul furnizorilor de medicamente, cît şi al prestatorilor de servicii, publici şi privaţi. Introducerea sistemului de licitaţii electronice, în domeniul achiziţiilor publice de medicamente (şi nu numai), este un exemplu de aplicare proastă a unui concept tehnic bun. La lansarea lui am prezentat în ziarul "BURSA" o analiză critică a punctelor slabe şi am făcut propuneri pentru îmbunătăţirea lui. Selecţia bazată pe cel mai mic preţ (un lucru lăudabil, de altfel) fără un control riguros asupra calităţii şi provenienţei mărfii sau a participanţilor din piaţă (conform mecanismelor bursiere) a degenerat în livrarea unor mărfuri de proastă calitate, manipularea preţurilor, corupţie etc. Deşi efectele negative ale aplicării erau vizibile sau previzibile, s-a preferat favorizarea unor interese de moment (promovarea unui proiect spectaculos pentru a masca, probabil, promovarea unor interese) şi nu crearea unei competiţii reale. O competiţie reală trebuie să asigure protejarea tuturor participanţilor din piaţa respectivă şi nu numai a clientelei politice aflată la guvernare.

Similar, se pare, se va întîmpla şi cu piaţa energiei electrice. Liberalizarea prematură a pieţei poate avea ca efect negativ mutarea monopolului din domeniul public în cel privat, la nivelul cîtorva agenţi economici favorizaţi în urma "jocurilor" politice şi nu a competiţiei. În cartea "Tranziţia şi pieţele competitive reglementate", publicată de Editura Economică în 2001, am propus un model pentru piaţa energiei (capitolul 8 paragraful 2), bazat pe selectarea celor mai bune practici, ţinînd cont şi de contextul real din România.

Dacă analizăm cu atenţie "Planul de acţiune al ANRE în perioada 2005-2008 armonizat cu cerinţele programului de guvernare" (de pe site-ul ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei) şi materialul "Strategie şi dezvoltare" (de pe site-ul OPCOM), constatăm că avem o strategie şi un plan de acţiune pentru un model care nu este definit clar. Ar fi mult mai corect dacă înainte de liberalizarea pieţei s-ar realiza generalizarea pieţei cu amănuntul, o piaţă care asigură înlocuirea politicilor de monopol cu o competiţie reală. Prin generalizarea utilizării pieţei cu amănuntul se permite unui consumator final să-şi aleagă producătorul în mod direct, fără intermediari. Furnizorii de energie (care cumpără pentru a revinde) nu ar mai putea deţine o poziţie de monopol şi nu ar fi cei mai importanţi beneficiari (profitori) al modului de organizare şi funcţionare a pieţei. Pînă la finalizarea punerii la punct a infrastructurii necesare funcţionării pieţei s-ar putea îmbunătăţi reglementarea contractelor bilaterale în sensul afişării publice a preţurilor şi al limitării lor (exemplu: diferenţa dintre preţul de achiziţie şi cel de revînzare să nu poată fi mai mare de 20%, sau o altă cifră stabilită de participanţii din piaţă). Atît timp cît marea majoritate a producătorilor de energie electrică sînt de stat, aceste condiţii sînt plauzibile. O politică similară se poate dezvolta şi pentru preţul solicitat de prestatorii de servicii din piaţă (limitarea lui la un anumit procent din preţul de vînzare a energiei). Într-o piaţă competitivă reglementată, preţul mărfii sau serviciului este dat de jocul liber al cererii şi ofertei, iar comisioanele sau preţurile practicate de intermediarii din piaţă sau de către prestatorii de servicii auxiliare sau conexe trebuie să poată fi controlate de participanţii din piaţă (pentru a nu se distorsiona preţul real).

Prin punerea la punct a infrastructurii pieţei energiei se înţelege finalizarea procesului privind reglementarea şi funcţionarea bursei energiei. În acest moment, realizarea sistemului de tranzacţionare electronică pentru piaţa spot şi financiară (futures) a energiei electrice este destul de avansată. Reglementarea funcţionării şi supravegherii pieţei este încă în fază incipientă. Atît organizatorul pieţei (OPCOM), cît şi autoritatea de reglementare şi supraveghere (ANRE) sînt sub controlul unui singur minister. Trecerea ANRE-ului sub controlul Parlamentului ar fi o primă îmbunătăţire (măsură trecută şi în planul ANRE cu termen de finalizare în luna mai 2005!). Trecerea OPCOM-ului sub controlul participanţilor din piaţă (exemplu: vînzarea controlată de acţiuni astfel încît fiecare acţionar să nu depăşească 5%, conform legii burselor de mărfuri) ar putea fi o altă îmbunătăţire. Participanţii privaţi din piaţă, conform reglementărilor actuale, nu sînt implicaţi activ în org-anizarea, reglementarea şi supravegherea pieţei din care fac parte. Ei nu pot să-şi promoveze şi să-şi protejeze interesele în mod legal şi transparent. Soluţia, propusă şi detaliată în cartea amintită anterior, stă în crearea şi dezvoltarea organismelor cu autoreglementare, atît la nivelul pieţei energiei, cît şi al celorlalte pieţe competitive de interes naţional. Pînă cînd nu se vor crea şi pune în funcţiune aceste organisme, interesele în pieţele aşa-zise competitive vor fi gestionate numai de politicieni. Dacă nu se finalizează o reformă reală în economie, lupta împotriva corupţiei şi reforma justiţiei nu vor avea efectul dorit. Ştim cu toţii aces-te lucruri. Ne rămîne speranţa că, la iniţiativa Preşedintelui, clasa politică va reacţiona pozitiv, de această dată.