English
Să fi devenit iliberalismul ideologia neoficială a noului "regim" politic românesc instaurat în fanfară după alegerile parlamentare din decembrie anul trecut? În fond, nu aşa s-a întâmplat în 2010 în Ungaria sau în 2015 în Polonia, ca să nu mai vorbim de modelele deja clasice, precum Rusia, mai ales după 1999, sau de Turcia, după 2003. Şi totuşi mulţi, începând chiar cu preşedintele Iohannis, se îndoiesc de acest lucru. Pentru aceştia, România nu a fost şi nici nu este o aşa zisă "democraţie iliberală". Ceea ce o caracterizase ar fi populismul, iar acesta este, în anumite proporţii, compatibil cu democraţia (liberală).
Dar ceea ce încă putea fi compatibil cu democraţia liberală, devenea incompatibil din momentul în care drepturile omului şi libertăţile civile (altfel spus tradiţia constituţională şi a statului de drept a democraţiei) erau atacate. Căci, populismul poate fi compatibil cu democraţia până când nu devine, în sensul vechii clasificări a lui Aristotel, un regim degenerat. La Aristotel, regimurile politice degenerau dacă nu mai urmăreau interesul public, ci pe cel privat sau de grup. Aşa "degenera" monarhia în dictatură ori republica în democraţie. Cum populismul nu este compatibil cu democraţia liberală, iar naţionalismul, redundant şi puţin prăfuit, nu este un vehicul suficient, iliberalismul a apărut ca o justificare ideologică suficientă pentru a legitima noile regimuri de mână forte.
Dacă tendinţele iliberale, adică cele opuse deschis principiilor şi practicilor drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti, nu sunt atât de noi în România, ceea ce le lipsise fusese o orientare ideologică. Căci populismul care le caracterizase se pliase fie pe forma comodă, la noi ca la sârbi, a naţional-comunismului care a caracterizat mandatele prezidenţiale din anii 90 ale lui Ion Iliescu, fie forma bonapartismului antiparlamentar, inspirat din carlism şi antonescianism, a preşedinţiei lui Traian Băsescu. Ori, după 2015, într-un climat regional şi mondial favorabil, s-au creat condiţiile pentru falsificarea dezbaterii publice româneşti astfel încât aceasta să o ia pe panta iliberalismului.
Introducerea persuasivă a tematicilor iliberale (dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii aşa cum vor, folosind corecţia fizică moderată, adus de "scandalul familiei Botnariu", acoperea condamnarea drepturilor copiilor, descrise ca un abuz al liberalilor vestici şi deschidea dezbaterea privind definirea familiei, deci interzicerea căsătoriei civile, nu religioase, între persoane de acelaşi sex, urmând acum, într-o ţară în care zeci de mii de femei au murit în urma întreruperii sarcinii în perioada ceauşismului, să se treacă la faza superioară, respectiv la începerea campaniilor pentru viaţă, adică pentru interzicerea avortului şi a dreptului femeii de a alege) a creat condiţiile pentru trecerea la iliberalismul politic.
A fost oarecum natural ca populismul din Europa de Est să ia o turnură iliberală şi nu una deschis fascistă. Pe de o parte, recursul la democraţie rămânea încă obligatoriu din diverse motive, de la adeziunea la Uniunea Europeană cu criteriile sale de la Amsterdam, până la afirmarea suveranităţii populare prin vot "democratic", pe de altă parte, liberalismul cu exigenţele sale morale şi individualismul său nu se putea în niciun fel asocia cu populismul invitabil pe care liderii ambiţioşi (Vladimir Putin, Rcep Erdogan, Viktor Orban, Jaros³aw Kaczyñski ) îl practicau pentru a putea să se menţină pe o perioadă nedeterminată la putere. Populismul s-a adaptat tradiţiilor istorice ale fiecărei societăţi şi a făcut joncţiunea cu iliberalismul care îi dă un sens universal. La noi, naţional-comunismul ceauşist, de a cărui existenţă a profitat din plin şi Ion Iliescu în anii 90 (după ce îl condamnase ca activist de partid în anii 70), era un vehicul uşor de convertit în naţional-populism, căruia i s-a adăugat în ultimul timp o tendinţă creştin-populistă moştenită de la legionarism şi alimentată prin extremismul ortodoxist practicat (cu voie de la Moscova?) de unele mănăstiri de la muntele Atos. Dacă cele trei caracteristici esenţiale ale populismului, aşa cum este astăzi, preexistau - o încercare de mobilizare a claselor populare contra elitei, un recurs la spaţiul public ca spaţiu natural de dezvoltare al "poporului" şi lupta împotriva corupţiei clasei de sus (oamenii lui Soros şi multinaţionalele) - mai era nevoie de un liant ideologic, iar acesta a fost iliberalismul încă nerevendicat, dar aplicat.
Iată un exemplu revelator! Chiar dacă odiseea celebrelor OUG 13 şi 14 pare să se fi încheiat, periplul parlamentar al prevederilor acestora este abia la început. În dezbaterea publică românească s-a insistat doar asupra problemei corupţiei, dar în articolele din Codul Penal ce urmau a fi modificate, au fost câteva revederi evident iliberale. Astfel, propunerile de modificare a articolului 297 privind abuzul în serviciu, la alineatul 2 stipulau "(2) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amenda". Ori, în textul de acum al Codului penal aceste fapte, care privesc îngrădirea unor drepturi ale omului, se pedepseau "cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică". Ba mai mult, pentru a justifica o astfel de politică discriminatorie, se introducea un nou aliniat, (3), care exonera decidenţii de orice responsabilitate: "Dispoziţiile alin. (1) si (2) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative." La fel şi la articolul 269 din acelaşi Cod penal, care se referă la Favorizarea făptuitorului se adăuga acelaşi un nou alineat, care prevedea că : "(4) Dispoziţiile alin. (1) (privind deci favorizarea infractorului s.n.) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative". În final, ceea ce pare că se urmărea era degrevarea autorităţilor publice investite cu competenţe normative (parlament, guvern, organe administrative locale) de orice responsabilitate penală în cazul în care vor comite discriminări făţişe. Tot atâtea voluptăţi iliberale la care unii dintre aleşii naţionali sau locali aspiră în egală măsură cu diminuarea presiunii statului de drept în privinţa corupţiei. Ori, toate acestea nu sunt paşii clari spre desăvârşirea "democraţiei" iliberale şi la noi? Şi ce îi va putea opri, când revendică supremaţia absolută a suveranităţii populare manifestate prin vot, să-şi atingă ţelurile?
Cum populismul nu este compatibil cu democraţia liberală, iar naţionalismul, redundant şi puţin prăfuit, nu este un vehicul suficient, iliberalismul a apărut ca o justificare ideologică suficientă pentru a legitima noile regimuri de mână forte.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de Cristi C în data de 27.02.2017, 03:40)
Citesc și nu îmi vine să cred voluptatea pe care autorul o are când pronunță două cuvinte: Iliberal și penal. Mai ales când le pune în același context.
De exemplu, la finalul articolului, găsește el o potrivire între o pornire iliberală de a da legi care ar încalca libertățile civile și pedeapsa penală pentru cei care au inițiat astfel de legi. Din câte știu, legile anticonstituționale se verifică la CCR, nu la DNA și nici în închisoare.
Să îi dăm cazul lui Trump care printr-un executive order (ordonanță de urgență), a plasat o interdicție temporară de 90 de zile de a intra în SUA cetățenilor din câteva state, unele frământate de terorism, altul (Iranul) fiind doar o oportunitate politică (pe care o stabilește guvernul, după cum spunea fostul ministru Iordache).
Ordonanța respectivă din America nu avea norme clare stabilite și cetățenii care aveau deja viză valabilă au fost opriți pentru verificări în aeroporturi. DHS (departamentul de siguranță internă) spunea că îi interoghează câteva ore și le permite accesul. Ordonanța enumera câteva tipuri de vize, dar nu faimoasele green card sau H1-B.
" I hereby suspend entry into the United States, as immigrants and nonimmigrants, of such persons for 90 days from the date of this order (excluding those foreign nationals traveling on diplomatic visas, North Atlantic Treaty Organization visas, C-2 visas for travel to the United Nations, and G-1, G-2, G-3, and G-4 visas)"
Ordonanța a fost atacată în justiție iar un judecător a decis că dacă o viză a fost acordată, cetățeanului respectiv nu i se mai poate interzice intrarea. S-a trezit DNA-ul american să vină după membrii cabinetului american pentru că au dat o lege discriminatorie? Încă nu am auzit acest lucru. Și sunt destul de sigur că nu va fi una. Iar dacă ar fi, Obama ar trebui să ajungă în închisoare pentru uciderea nediscriminată a civililor folosind dronele.
Să vedem cu ce se ocupă stânga liberală din America, cea care îi plătește pe cei ca dl Pârvulescu.
Exista un guvernator în Texas, Rick Perry, de la Republicani. Foarte popular pe la el pe acolo. Liberalii de acolo i-au deschis proces penal, aprobat și instrumentat de procurorii liberali, pentru abuz în serviciu. Care a fost povestea?
"Perry was indicted in August 2014 on charges of abuse of official power and coercion of a public servant. He is accused of publicly threatening — then making good on — the veto of $7.5 million in state funding for a public corruption division within the office of Travis County District Attorney Rosemary Lehmberg. That came after Lehmberg, a Democrat whose county includes Austin, rebuffed Perry's calls to resign following a conviction and jail time for drunken driving."
Un procuror șef al unei secții teritoriale a DNA-ului numit de Democrați (să îi zicem așa că se ocupă de corupția funcționarilor publici), din Texas, a fost prins băut la volan și a fost condamnat și a stat și în închisoare. Și la noi este o condamnare penală. Guvernatorul, să îi zicem Iohannisul texanilor, cu justiția și populismul de partea lui, a spus "dă-ți demisia; DEMISIA PENALILOR". A amenințat că nu va mai transfera fondurile necesare funcționării instituției dacă penalul Lehmberg, un democrat (de stânga, liberal, numit de opoziție), nu va părăsi instituția. Perry avea la îndemână un mecanism legal de veto privind alocarea de fonduri și l-a folosit.
ONG-iștii de stânga, cu cei ca Pârvulescu în frunte, care luptă pentru marihuana, avort, sex, prostituție, drepturi ale omului, au considerat că băutul la volan este .... nimic. Și că Perry a făcut un abuz în serviciu.
"A grand jury in Austin — a liberal enclave in otherwise largely conservative Texas — indicted Perry. If convicted, the former governor faces a maximum 109 years in prison. Perry calls the matter a political witch hunt and says he would issue the veto again if given the chance. When he was booked and fingerprinted, Perry smirked in his mug shot — then tweeted about going for ice cream."
Un tribunal, pe fond, l-a condamnat pe Perry. Se spune în comentariu că era din Austin, un oraș mult prea liberal față de restul statului Texas. Perry a susținut mereu că este o vânătoare politică (așa cum le place celor ca Pârvulescu) în timp ce i se luau amprentele.
Ajungem cu povestea noastră ILIBERALĂ în 2016, 24 feb. CNN, mama și tata liberalismului.
"Charges against Rick Perry dismissed in abuse of power case"
"Washington (CNN)The Texas Court of Criminal Appeals on Wednesday dismissed charges against Rick Perry that alleged the former Texas governor abused his power while in office.
"The court's decision today proves that this indictment was nothing less than a baseless political attack, and an assault on constitutional powers," he said.
Perry went on to claim the indictment was used to push a political agenda.
"I think the people of this state do not want rogue prosecutors to use the court to get done what they can't get done at the ballot box," he said.
The dismissal supported this claim, stating, "public servants have a First Amendment right to engage in expression, even threats, regarding their official duties.""
Lucruri foarte importante s-au spus acolo, la curtea de apel din Texas care a aruncat la coș acuzele liberalilor.
Perry susține că nu a fost nimic altceva decât un atac politic al opoziției folosind procurorii. "Cred că locuitorii acestui stat nu vor procurori rebeli care folosesc Curtea Penală pentru a obține ceea ce nu pot obține folosind urna de vot".... He He, grele cuvinte. CNN continuă apoi spunând că decizia Curții a afirmat că "funcționarii publici au dreptul la liberă exprimare, chiar și amenințări, în legătură cu obligațiile lor oficiale".
Curioasă schimbare a liberalilor. Pe aici aplaudă anchetele abuzive ale DNA... "DNA să vină să vă ia". Pe acolo, strigă tot așa "DNA să vină să vă ia", dar acolo DNA-ul este băut, drogat și obosit după o noapte de prostituție și avorturi, și vine să îl ridice și ancheteze pe cel care le cere demisia și moralitatea. Care este achitat după aceea deși s-a retras din cursa electorală.
Nu cumva sub masca demagogică de iliberalism și alte artificii, se ascunde o stupidă și banală luptă politică? Veche de când lumea? Doar mecanismele de minciună făcută împotriva publicului se schimbă pentru a fi în pas cu vremurile. Acum este despre iliberalism. Când de fapt forțele politice (stânga, dreapta) folosesc toate armele, inclusiv procuratura și codul penal pentru a elimina adversarii politici. Ori asta, ori America este deja la fel de sau mai iliberală ca România și nu are niciun complex de inferioritate față de elita liberală a globalismului. Caz în care nu mai îmi este rușine cu "Românica asta" (citat din procurorul Negulescu "Portocală").
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.02.2017, 08:51)
Ce vrajeala lunga . In manualul rus de propaganda scrie clar , trebuie sa fi mai succint ca sa fi eficient. Cine crezi tu ca sta sa citeasca toata vrajeala asta si cu citate in engleza ca sa para mai profesionist.
Iliberalismul asta, imbratisat de unul sau de altul care au tendinte dictatoriale sau care sunt chiar dictatori pe fata, inseamna de fapt coruptie. Pentru ei iliberalismul asta este extraordinar cat timp se afla ei la putere si se pot ei infrupta din banul public.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.02.2017, 09:06)
Cine sta sa citeasca articolul de fata cu vrajelile acestea penibile?
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.02.2017, 10:15)
Pacat ca poporul rus nu l-a citit pe profesorul Pirvulescu. Masele flaminde de votanti ar fi inteles mai clar ce-i asteapta ! Nu e bine cand o tara intreaga misca dupa "inteligenta" si capriciul unui singur om. Si nici macar nu e un om echilibrat ci unul care a adunat grave frustari in copilarie si adolescenta.
Este atat de capricios si de imprevizibil incat pana si oligarhii au inceput sa fie ingroziti de el. Sub pretextul propagandistic ca-i salveaza pe rusi a distrus milioane de rusi din Donbas. Oamenii aia nu mai nici un viitor acolo.
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 27.02.2017, 15:04)
Dacă prin "singur om" te referi la Putin și la faptul că oligarhii sunt îngroziți, da, ai mare dreptate. Putin a făcut din asta obiectivul principal al strategiei de securitate internă. Și a reușit. Bravo lui. Așa se apără interesele naționale de securitate. Nu cu oligarhie coruptă de concurența din afară. Principiul lui Putin este că oligarhia (coruptă sau nu) trebuie să sprijine statul, nu să îl domine. Lucru foarte corect.
La noi este pe invers. Oligarhia (OMV, bănci) stabilește prioritățile guvernului și agenda internă. Iar oligarhia este exclusiv externă, din nucleul UE. România este o simplă colonie, in donor de organe și trupuri către UE.
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.02.2017, 16:15)
Interesul national este sa asiguri prosperitatea poporului tau, nu sa furi cu doua maini tu si cu o gasca de prieteni.
Cristi C. , putem discuta mult despre cat de rau a ajuns Rusia lui rasputin , dar nu stiu daca are rost. Lucrurile sunt prea evidente pana si pt troli , dar n-au ce sa faca saracii , sunt bine platiti si trebuie sa scrie toate vrajelile astea cu citate in engleza.
Politica haotica si imprevizibila a tarului va facut sa va pierdeti toti prietenii . Pana si Bielerus s-a plictisit de Putin. Relatia disperata cu China seamana mai mult cu o relatie de vasalitate.
Poporul rus a obosit si el dupa atatea socuri propagandistice. Poporul vrea sa traisca in liniste, dar nu se poate " Toata lumea va vrea raul dar voi sunteti cei mai buni , cei mai tari si veti invinge". Comandourile cecene umbla prin Moscova sa va omoare eroii dizidenti.
Cristi C. , este trist ce se intampla la voi si sunt tare curios cum o sa se termine "epoca de glorie geostrategica " a lui rasputin.
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 27.02.2017, 17:58)
Dle/dna, la mine în țară problemele sunt cele care arată că DNA și-a depășit competențele investigând OUG13, potrivit deciziei de azi a CCR. Ai auzit d-ta ceva mai grav întâmplat după 1989? Da, mineriadele. Acelea au fost mai grave. Investigația DNA de luna trecută, stigmatizată de decizia CCR de azi, vine pe locul 2.
Limbajul CCR ne arată că în fapt, toată sceneta post OUG 13 a fost o lovitură de stat dată de cineva (să fie Iohauschix sau cineva mai puternic) cu ajutorul DNA.
Sincer să fiu, nu mi-aș face griji pentru poporul rus. El știe ce este aia propagandă. Știe cum să citească știrile rusești. Știe muuult mai bine ca tinerii frumoși și liberi de pe feisbuc.
Dacă spui despre prosperitatea rușilor, da, dar vezi tu, elementul de comparație pe care rușii îl văd este perioada Elțîn. Comparând așa, perioada Putin este una foarte reușită.
Să îți dau un exemplu despre informațiile care nu ajung la tine dar ajung la ruși. Tu spui că este propaganda lui Putin. Atunci să o citim direct de la CNN, cel mai putinist post media din America.
CNN, 15 apr 2013, "Why the war in Iraq was fought for Big Oil"
"Yes, the Iraq War was a war for oil, and it was a war with winners: Big Oil.
It has been 10 years since Operation Iraqi Freedom's bombs first landed in Baghdad. And while most of the U.S.-led coalition forces have long since gone, Western oil companies are only getting started.
Before the 2003 invasion, Iraq's domestic oil industry was fully nationalized and closed to Western oil companies. A decade of war later, it is largely privatized and utterly dominated by foreign firms.
From ExxonMobil and Chevron to BP and Shell, the West's largest oil companies have set up shop in Iraq. So have a slew of American oil service companies, including Halliburton, the Texas-based firm Dick Cheney ran before becoming George W. Bush's running mate in 2000.
The war is the one and only reason for this long sought and newly acquired access.
Oil was not the only goal of the Iraq War, but it was certainly the central one, as top U.S. military and political figures have attested to in the years following the invasion.
"Of course it's about oil; we can't really deny that," said Gen. John Abizaid, former head of U.S. Central Command and Military Operations in Iraq, in 2007. Former Federal Reserve Chairman Alan Greenspan agreed, writing in his memoir, "I am saddened that it is politically inconvenient to acknowledge what everyone knows: the Iraq war is largely about oil." Then-Sen. and now Defense Secretary Chuck Hagel said the same in 2007: "People say we're not fighting for oil. Of course we are.""
CNN spune că războiul din Irak a fost legat de petrol. Industria petrolului fusese naționalizată înainte de 2003. Personaje de vârf din America au afirmat că motivul central al războiului din Irak a fost petrolul. Gen. John Abizaid, fostul șef al Centrului de Comandă a Operațiunilor Militare din Irak "evident că este despre petrol, nu putem nega acest lucru". Alan Greenspan, fostul bancher central al SUA "sunt întristat că este neconvenabil politic să recunoaștem ceea ce toată lumea știe: războiul din Irak a fost despre petrol". Secretarul apărării Chuck Hagel a spus la fel în 2007, "Lumea spune că nu luptăm pentru petrol. Bineînțeles că pentru asta luptăm".
Îți dai seama că astfel de mărturii, aliniate cu alte acțiuni ale europenilor în Libia (cea mai mare parte a petrolului libian a mers către companiile europene după schimbarea de regim de acolo), Siria, nu au nevoie să fie deformate pentru a fi prezentate poporului rus. Putin spune că planurile în timpul lui Elțîn au fost ca industria extractivă rusească să fie privatizată companiilor externe, lăsând Rusia fără imensa ei resursă economică. România a făcut asta fără niciun război. Alte țări au fost distruse total. Ei bine, nu este greu de înțeles de ce rușii acceptă regimul lui Putin, o formă autocratică, dar nu dictatorială sau tiranică. Ei înțeleg că Putin rezolvă multe interese naționale:
- păstrează resursele Rusiei pentru Rusia
- ține sub control oligarhia (lucru care era complet invers în perioada Elțîn)
Sigur că rușii știu că anturajul lui Putin iese câștigat din această afacere. Doar nu sunt proști. Știu că se ciupește din cașcaval. Dar ei înțeleg că alternativa era semnificativ mai proastă. O Rusie distrusă, dezmembrată, fără levierul reprezentat de resursele materiale, doar dintr-o prostie care ține de a urma procesul de democratizare sub tutela Vestului, foarte dornic să pună mâna pe resursele ei. Este foarte simplu. Lipsită de resursele naturale dacă ar fi fost concesionate occidentalilor, statele afiliate în Federația Rusă ar fi început să se frământe, încurajate de Vest (care are ca interes să dezmembreze un inamic, agitând naționalismul, deși naționalismul este rău când se manifestă de către statele UE contra UE). Iar Rusia s-ar fi spulberat. Rușii înțeleg aceste lucruri. Voi, propagandiștii occidentali sunteți niște ticăloși.
Rusia este forțată acum să țină în loc procesul de democratizare internă până când sferele de influență nu se vor stabiliza. Acum Rusia este în defensivă și se pregătește de câțiva ani pentru apărarea finală contra NATO și a jihadiștilor pe care Vestul îi folosește când are ocazia, începând din Afganistan. Dacă America și Vestul vor înțelege acest lucru, vom scăpa de război mondial. Dacă nu, puneți mâna și strângeți conserve.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.02.2017, 13:48)
Amice , cauta pe unul mai destept sa te invete sa scrii:
Rcep Erdogan- corect Recep Erdogan
muntele Atos-corect muntele Athos
Dacă cele trei caracteristici esenţiale ale populismului, aşa cum este astăzi, preexistau – cacofonie (daca cele),etc.