Votul alternativ

Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului, în Marea Britanie, este pe cale să se întâmple. Mă refer la referendumul de joi, 5 mai, cu privire la "votul alternativ". Analiştii cu cartelă de partid de pe ecranele noastre l-au trecut cu vederea, în favoarea luptelor în noroi dintre vedetele locale. Haideţi să vedem despre ce e vorba.

Mai întâi, simpla convocare a unui referendum naţional este, în Marea Britanie, un fapt notabil. Regatul Unit are un regim al supremaţiei parlamentare, unul în care referendumul popular nu are, în principiu, un loc stabilit în ordinea constituţională. Un singur asemenea referendum a fost organizat vreodată, în 1975, când electoratul a fost chemat să confirme sau să infirme aderarea la Uniunea Europeană. Atunci, rezultatul a fost de 67% "pentru" apartenenţa la UE. Acum, rezultatele ar fi, probabil, foarte diferite, judecând după sondajele de opinie.

În al doilea rând, este de remarcat atmosfera civilizată în care s-a des-făşurat campania. Partidul Opoziţiei, al laburiştilor, nu a avut o poziţie oficială cu privire la chestiunea sis-temului de "vot alternativ". Cele două tabere care s-au înfruntat sunt din coaliţia de guvernare. Conservatorii sunt, oficial, împotrivă, în vreme ce liberal-democraţii sunt în favoarea unui nou sistem electoral. Pe alte meleaguri, probabil că o asemenea divergenţă, fundamentală, ar fi dus la ruperea unei coaliţii de guvernare. În Marea Britanie, alianţa dintre conservatori şi liberal-democraţi va supravieţui, indiferent de rezultat. Este de notat că unii parlamentari conservatori şi laburişti au făcut, separat, campanie, în funcţie de convingerile personale, pro sau contra.

În al treilea rând, şi în principal: miza. Reforma propusă alegătorilor este una majoră. Marea Britanie foloseşte, în prezent, un sistem numit FPTP (First Pass the Post, ori "uninominal majoritar într-un tur"). Este cel mai simplu sis-tem imaginabil. Colegiul este câştigat de candidatul care ia cele mai multe voturi, indiferent dacă acesta are sau nu o majoritate absolută.

Acest sistem are unele virtuţi. Este folosit şi de alte mari democraţii, precum Statele Unite sau Canada. Dar are şi vicii, pe care le-am semnalat cu alte ocazii. La noi este folosit acum pentru alegerea preşedinţilor de Consilii Judeţene, iar unii politicieni l-ar dori introdus la alegerile parlamentare. În Marea Britanie este susţinut de conservatori şi, într-o măsură mai mică, de laburişti. Explicabil, pentru că favorizează primele două partide, în ordinea mărimii.

Este meritul politicienilor britanici că nu au aruncat şi copilul odată cu apa din copaie, aşa cum alţii au făcut-o ori au încercat să o facă. Altfel spus, nu au susţinut trecerea la un sis-tem proporţional. Sistemele proporţionale au două vicii fundamentale: adesea conferă unei minorităţi puterea de a şantaja o coaliţie majoritară şi tind să ia alegătorilor puterea de a stabili ei înşişi, la urne, câştigătorul alegerilor. Proporţionalismul este visul sufletelor mici, pentru care democraţia nu este un sistem bazat pe voinţa majorităţii, ci un sistem al alianţelor de minorităţi.

Sistemul "votului alternativ" este un sistem majoritar. Atunci, unde ar fi schimbarea?

Pentru a înţelege dilema alegătorului britanic, să examinăm sistemul "votului alternativ". Este ceea ce în Australia se numeşte IRV (Instant Runoff Voting). Am prezentat şi am susţinut acest sistem în repetate rânduri. Este un sistem inteligent, care dă mai multă putere alegătorilor pentru că este un sistem preferenţial. Cu alte cuvinte, alegătorii îi listează pe candidaţii de pe buletinul de vot în ordinea preferinţelor. De regulă, acest lucru se face indicând această ordine, cu cifre, în dreptul numelor: Georgescu 1, Vasilescu 2 etc.

Numărătoarea voturilor se face destul de simplu. Se numără prima opţiune de pe toate buletinele de vot. Dacă unul dintre candidaţi are o majoritate absolută, este declarat câştigător. Dacă nu, este eliminat ultimul şi voturile de pe acele buletine sunt redistribuite, în ordinea preferinţelor. Dacă acum există un candidat cu o majoritate absolută, este declarat câştigător. Dacă nu, procesul merge înainte până ce un candidat adună o majoritate absolută.

Spre deosebire de FPTP, alegătorii nu trebuie să mai voteze tactic, pentru că votul lor nu va fi irosit dacă nu este dat câştigătorului. Alt avantaj este că scade nevoia de a recurge la campanii negative. IRV/AV este sistemul folosit, între altele, la acordarea premiilor Oscar pentru cel mai bun film, precum şi în alegerile prezidenţiale din Irlanda.

Morala este evidentă şi în ceea ce ne priveşte. Schimbarea sistemului electoral e necesară. Nu şi suficientă, evident. Însă este o componentă necesară a reformei. De douăzeci de ani, România îşi alege reprezentanţii în Legislativ printr-un sistem proporţional. În 2007, printr-un referendum, majoritatea activă a cerut altceva. Referendumul din Marea Britanie, indiferent de rezultatul care va fi anunţat joi, este o lecţie şi pentru noi.