Votul prin corespondenţă

Recent, actualul Ministru de Externe a adus, din nou, în atenţia opiniei publice chestiunea votului prin corespondenţă. Reacţiile au fost diferite. Propunerea este populară printre românii care locuiesc în afara graniţelor. Democrat-liberalii au fost, previzibil, favorabili, pentru că au numeroşi suporteri în diaspora. Socialist-liberalii, tot previzibil, au fost împotrivă, pentru că diaspora le este ostilă. Recordul "aflării-în-treabă" îl deţine o domnişoară-deputat care l-a criticat pe Ministrul de Externe pentru iniţiativa sa, uitând că în urmă cu câteva luni se declarase de acord cu ideea.

Dacă domnişoara este comică, un domn coleg al dânsei, fost Prim-Ministru, este mai degrabă dezorientat. A găsit un raport recent (2011) al Comisiei de la Veneţia, despre care ne asigură că dovedeşte că ideea Minis-trului de Externe este "populistă". Probabil deputatul respectiv nici nu a citit documentul până la capăt. La "Concluzii" scrie negru-pe-alb: acolo unde există o proporţie mare de cetăţeni care trăiesc în afara graniţelor, aceştia pot avea un "impact decisiv" asupra alegerilor, ceea ce justifică "implementarea de măsuri speciale". Ia să vedem acum ce scrie în text despre aceste "măsuri speciale"... Paragraful 70, singurul care le menţionează, se referă la colegii distincte pentru cetăţenii cu domiciliul în străinătate.

Nimic, aşadar, despre limitarea "europeană" a exerciţiului dreptului de vot prin corespondenţă. Raportul chiar recunoaşte că obligaţia de a vota doar în ambasade şi consulate este o "limitare severă a dreptului de vot", care "ar putea" (observaţi forma condiţională) fi justificată doar dacă alte forme (votul prin corespondeţă sau electronic, ori prin reprezentanţi desemnaţi) nu sunt sigure.

Am o veste pentru criticii votului prin corespondenţă: există mijloace care permit un vot sigur şi secret, chiar prin corespondenţă. Tehnologia modernă permite, spre exemplu, încriptarea opţiunii electorale direct pe buletinul de vot, citirea sa de către un intermediar neautorizat fiind inutilă.

Dar de ce să recunoaştem un drept egal românilor din străinătate? Oare nu au ei un fel de legătură "diminuată" cu ţara?

Aici eu am două răspunsuri. Primul este că nu are a face. Atâta vreme cât au cetăţenie română, statul trebuie să facă un efort rezonabil de a le permite să voteze. Aceasta în-seamnă, în practică, votul prin cores-pondenţă sau votul electronic. În Italia, la ultimele alegeri, s-au amenajat, cu mari eforturi, 55 de secţii de votare. La un milion de români. Adică mai mult decât populaţia întregului judeţ Iaşi. Unde sunt două municipii (Iaşi şi Paşcani), trei oraşe şi 93 de comune, fiecare cu mai multe sate. Ce aţi spune dacă şi acei oameni nu ar avea decât 55 de secţii?

E limpede că socialiştii vor să îşi aducă la vot electoratul lor tradiţional. Nu este nimic rău în asta. Dar este şi dreptul celorlalte partide să îşi aducă la vot electoratul lor. Câtă vreme sunt cetăţeni români, aceştia au dreptul, garantat constituţional, să voteze.

Dar Constituţia şi legile electorale au fost scrise într-o perioadă în care românii din afara graniţelor erau puţini. Acelea erau vremuri în care stăteai o săptămână la coadă la câte un consulat, cu un teanc de hârtii oficiale, pentru a primi o viză de câteva zile, cu o singură intrare.

Acum, lucrurile s-au schimbat. Este vremea ca şi legile să ţină pasul cu timpurile. Şi pentru că nu putem deschide consulate în fiecare localitate din Spania şi din Italia, este necesar să avem vot prin corespondenţă. Sau electronic. Fireşte, securizat.

Al doilea răspuns este, în esenţă, similar. Nu are a face dacă românii din străinătate au o legătură "substanţială" cu politica din ţară. Dacă am da votul pe asemenea criterii, atunci, în logica aceasta, ar trebui să voteze doar politicienii de carieră. În plus, văd că nimeni nu contestă dreptul românilor de a vota în alegerile pentru Parlamentul European. Vi se pare că alegătorul mediu este mai informat despre ceea ce se petrece prin instituţiile de la Bruxelles sau Stras-bourg decât sunt informaţi românii din străinătate despre actualitatea din ţara în care s-au născut şi unde au o familie?

În realitate, se ştie bine că românii din străinătate au o legătură cu ţara. În ultimul deceniu, o parte din progresul României - atât cât a fost - este finanţat şi prin contribuţia lor.

Dar, mai există un argument. Vorbim adesea despre "modernizarea" României, despre "valorile occidentale". Iar acum, rezultatul alegerilor poate fi decisiv influenţat de sute de mii de cetăţeni români care trăiesc în Occident. Eu spun că, dimpotrivă, aceasta este o şansă istorică pentru România. Să îşi decidă viitorul cu ajutorul unor oameni care muncesc şi care sunt educaţi într-o sferă a valorilor europene, occidentale.

Să pare însă că unele partide ar dori ca dreptul de vot să fie acordat doar unui electorat restrâns. Eu cred că, dimpotrivă, dreptul de vot este al tuturor românilor care doresc binele public. Oriunde ar trăi aceştia.