WSJ: BCE A ÎNCEPUT SĂ CUMPERE OBLIGAŢIUNI GUVERNAMENTALE DE LA EA ÎNSĂŞI Banca Centrală Europeană urcă neabătută şi independentă către culmile nebuniei

Albert Einstein ar fi dat altă definiţie nebuniei dacă ar fi trăit în zilele noastre. Marele fizician spunea că "nebunia este să faci acelaşi lucru la nesfârşit, dar să aştepţi rezultate diferite".

De la declanşarea crizei financiare globale, principalele bănci centrale încă mai cred că reluarea creditării ar trebui să rezolve o problemă creată de supraîndatorarea firmelor, gospodăriilor şi guvernelor, iar pentru atingerea acestui obiectiv au adoptat măsuri disperate, aflate la limita legalităţii şi dincolo de orice limită a bunului simţ şi a legilor economice.

Deoarece rezultatele contrazic, de cele mai multe ori, ceea ce scrie în cărţile de macroeconomie că ar trebui să se întâmple, "ofensiva" pentru înfrângerea crizei s-a accentuat la nivel psihologic. Un articol recent de pe site-ul Business Insider îl citează pe Scott Colyer, director executiv şi de investiţii la Advisors Asset Management, care a declarat că "toţi ar trebui să înceteze să acţioneze ca şi cum lumea se va sfârşi".

Dar cum ar putea populaţia şi investitorii să urmeze acest sfat, când tocmai marile bănci centrale "acţionează ca şi cum lumea s-ar sfârşi"?

BCE este ultimul exemplu în acest sens. Programul său de relaxare cantitativă, extins recent şi la achiziţia obligaţiunilor emise de companii, a condus la apariţia unui deficit de obligaţiuni guvernamentale pe pieţe.

Soluţia? "Se pare că BCE a început să cumpere indirect obligaţiuni guvernamentale de la ea însăşi", după cum arată o analiză a băncii de investiţii Jefferies, preluată de Wall Street Journal.

Programul QE al BCE se derulează prin intermediul unor bănci centrale din zona euro, care au stabilite limite de achiziţii în funcţie de emitentul obligaţiunilor şi randamentul acestora. Dar băncile centrale nu doar cumpără, ci şi vând obligaţiuni guvernamentale, aceste activităţi având ca scop administrarea eficientă a rezervelor denominate în euro, conform analiştilor de la Jefferies.

Odată revenite pe "piaţă", obligaţiunile pot fi cumpărate din nou de băncile centrale naţionale din Eurosistem. "Una dintre căile prin care a fost implementat programul QE, mai ales la nivelul ţărilor unde apare problema deficitului de obligaţiuni, o reprezintă achiziţionarea obligaţiunilor de către o bancă centrală de la ea însăşi sau de la alte bănci centrale din Eurosistem", se arată în analiza băncii americane de investiţii.

Concluzia "nebunească" a analiştilor de la Jefferies este rezultatul unei comparaţii între valoarea obligaţiunilor guvernamentale din bilanţul BCE şi ritmul achiziţiilor, care este mult mai mare decât dinamica stocului.

Pare o nebunie? Deloc. Ceea ce a ajuns să facă Banca Centrală Europeană chiar este o nebunie, iar materializarea promisiunii lui Mario Draghi, de a face totul pentru susţinerea monedei unice europene, a depăşit demult nu doar limitele impuse de tratatele europene, ci şi ale unei minime logici economice.

La cererea WSJ, BCE a răspuns că banca de investiţii americană nu a luat în calcul anumite obligaţiuni eligibile pentru programul său de tipărire, dar nu a răspuns transparent cu privire la criteriile de eligibilitate. De asemenea, un purtător de cuvânt al BCE a declarat că băncile naţionale nu pot cumpăra direct obligaţiuni de la alte bănci naţionale din Eurosistem, după cum mai scrie WSJ, dar a precizat că "obligaţiunile vândute în cadrul operaţiunilor de administrare a rezervelor sunt eligibile pentru QE".

După cum se observă din "conversaţia" dintre WSJ, Jefferies şi BCE, concluziile băncii americane de investiţii nu au fost respinse scurt şi categoric, astfel încât să fie eliminate speculaţiile cu privire la adevărata dimensiune a programului de tipărire din zona euro.

Oricum, datele oficiale de la BCE, în special cele privind lichiditatea excedentară din sistemul bancar al zonei euro par să susţină ipoteza analiştilor de la Jefferies.

De la mijlocul anului 2014, bilanţul BCE a crescut cu 60%, până la 3,33 de trilioane de euro (vezi graficul 1), în timp ce lichiditatea excedentară a crescut de peste 5 ori şi a depăşit pragul de un trilion de euro la începutul lunii septembrie 2016 (vezi graficul 2).

Şi de parcă toate aceste "achiziţii" de obligaţiuni prin tipărire nu ar fi fost de ajuns, "BCE ar putea fi forţată în curând să urmeze exemplul Băncii Japoniei şi să cumpere acţiuni ale companiilor", conform unei analize Reuters.

Din păcate pentru BCE, calea preferată de Banca Japoniei pentru manipularea bursei, achiziţia acţiunilor emise de fondurile de investiţii ETF (Exchange-Traded Fund), poate fi urmată cu greu în Europa, din considerente practice şi politice. "Cum poţi cumpăra un indice care favorizează toate ţările din zona euro?", întreabă Peter Dixon, economist la Commerzbank, în condiţiile în care "BCE nu doreşte să fie acuzată că favorizează anumite pieţe".

ETF-urile reprezintă un tip de fonduri de investiţii care deţin activele de bază (n.a. acţiuni, valute, contracte futures pentru materii prime, aur), iar proprietate asupra acestor active este divizată în acţiuni, care sunt listate pe bursele internaţionale. Acţionarii unui ETF deţin doar indirect activele de bază şi nu pot cere răscumpărarea acţiunilor în astfel de active, dar au dreptul de a primi dividende, dobânzi şi valoarea reziduală în caz de lichidare a fondului.

Dincolo de problemele politice, o astfel de acţiune a BCE poate conduce la un rezultat mult mai grav: naţionalizarea pieţelor de capital. Analiştii de la CLSA (Credit Lyonnais Securities Asia), companie de brokeraj şi investiţii financiare din Hong Kong, au scris recent despre faptul că "Banca Japoniei naţionalizează piaţa de capital" prin cumpărarea masivă a acţiunilor listate la Tokyo. În plus, "eliminarea mecanismului de descoperire a preţurilor are ca efect, până la urmă, pierderea apetitului pentru investiţii", se mai precizează în raportul CLSA.

CLSA a observat că achiziţiile ETF-urilor la Tokyo au favorizat acţiunilor companiilor mari din indicele Nikkei 225. Un plan similar în Europa va conduce, probabil, la acelaşi rezultat, însă nu trebuie uitat că marile companii europene sunt deja favorizate de BCE prin cumpărarea obligaţiunilor emise, care le oferă, astfel, acces la costuri de finanţare zero sau negative.

În timp ce guvernele şi marile companii "beneficiază" de dobânzi negative, consumatorii nu au asemenea "drepturi", deoarece "dobânzile negative pentru creditele acordate gospodăriilor ar fi o perversiune economică, total potrivnică naturii economice a creditului", conform unei declaraţii recente a lui Ewald Nowotny, guvernatorul Băncii Austriei, preluate de Reuters.

Dar cum este posibilă o astfel de discriminare în Europa şi, mai ales, de ce oficialii BCE nu consideră că toate dobânzile negative reprezintă o "perversiune economică", indiferent cui sunt destinate?

Oare chiar mai crede cineva că zona euro şi Uniunea Europeană mai pot ieşi din marasmul economic şi financiar, când este tot mai clar că Banca Centrală Europeană se apropie neabătută şi independentă de culmile nebuniei?