ZERO HEDGE: "Criza imigranţilor, alimentată de războiul pentru resurse" (vezi două video-uri explicative ale lui Wesley Clark)

Conflictele doctrinare din Siria au fost puse la cale chiar de statele occidentale, ca să acopere războiul pentru petrol şi gaze şi pentru puterea şi banii care vin la pachet, se arată într-o analiză publicată de site-ul Zero Hedge, care scoate la iveală motivele pentru care, astăzi, sirienii şi-au părăsit casele şi au ajuns să ceară azil în Europa.

În Siria, puterile străine au înecat naţiunea într-un coşmar format din război civil, invazie străină şi terorism, potrivit site-ului: "Sirienii sunt în poziţia imposibilă să aleagă între a trăi în zona de război, fiind ţinta unor grupuri precum ISIS şi a represiunii brutale a guvernului, sau a se aventura pe ape periculoase, fără echipament, doar pentru a li se refuza mâncarea, apa şi siguranţa de către guvernele europene, dacă ajung pe uscat".

Analiştii arată că alţi sirieni care fug de haosul de acasă au mers în ţări arabe vecine: Iordania a primit peste jumătate de milion de refugiaţi sirieni, Liban a acceptat aproape 1,5 milioane, iar Irak şi Egipt, câteva sute de mii. Potrivit sursei citate, chiar dacă nu este o naţiune arabă sau chiar parte din Orientul Mijlociu, Iranul a trimis tone de ajutoare umanitare, inclusiv 3000 de corturi şi 10.000 de pături, ca să fie distribuite refugiaţilor sirieni din Iordania, Irak şi Liban, anul trecut.

Turcia a primit aproape 2 milioane de refugiaţi până acum, iar preşedintele Recep Erdogan a apărut pe prima pagină a ziarelor ca salvator.

Între timp, naţiuni arabe din Golf, precum Arabia Saudită, Qatar, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite, au oferit zero refugiu pentru sirieni, subliniază Zero Hedge.

Potrivit site-ului, nici o organizaţie media nu a descris cu acurateţe motivele acestui haos: controlul asupra resurselor de gaze şi petrol.

• Protestele din Siria - de la câteva sute de demonstranţi, la război civil

Analiştii se întreabă cum s-au transformat demonstraţiile a "sute" de protestatari care cereau schimbări economice în Siria, acum patru ani, într-un război civil mortal, care a dus la extremismul care se răspândeşte în lume şi la a doua cea mai mare criză a refugiaţilor din lume.

Zero Hedge notează că, deşi nu există dubii că Guvernul sirian este responsabil pentru multe victime, problema nu este una exclusiv siriană: "Amestecul străin în Siria a început cu câţiva ani înainte să înceapă revolta. Wikileaks a lansat documente din 2006 ale Departamentului de Stat SUA care arătau planurile să determine guvernul sirian să instige la conflict civil, iar aceste ordine au fost primite chiar de la Tel Aviv. Scurgerile de informaţii au arătat un parteneriat între SUA şi ţări precum Arabia Saudită, Turcia, Qatar şi chiar Egipt să folosească sectarismul ca să dividă Siria, prin intermediul suniţilor şi şiiţilor, să destabilizeze ţara şi să slăbească Iranul şi Hezbolah.

Documentele arată şi că Israelul a încercat să folosească această criză ca să îşi extindă ocupaţia în Înălţimile Golan, pentru exploatări adiţionale de petrol".

Potrivit unor publicaţii mari precum BBC şi Associated Press, demonstraţiile care se presupune că au măturat Siria erau ţinute de numai câteva sute de persoane, dar alte surse Wikileaks au arătat implicarea CIA, pe teren, în Siria pentru instigarea acestor proteste, încă din martie 2011, potrivit site-ului citat, care adaugă: "După numai câteva luni de la începerea demonstraţiilor, care constau în sute de protestatari înarmaţi, cu legături cu CIA, protestele au luat amploare, iar grupuri rebele non-siriene înarmate mişunau prin ţară şi avea loc represiunea severă a Guvernului".

A devenit evident că SUA, Marea Britanie, Franţa, Qatar, Arabia Saudită şi Turcia vor profita de oportunitatea ca să organizeze, să înarmeze şi să finanţeze rebelii Armatei pentru Eliberarea Siriei, după cum se arată în planurile Departamentului de Stat american, ca să destabilizeze Siria, punctează Zero Hedge, precizând: "Wikileaks a confirmat acest lucru atunci când a publicat informaţii de la serviciile saudite care arată că Turcia, Qatar şi Arabia Saudită lucrau mână în mână să înarmeze şi să finanţeze rebelii ca să răstoarne guvernul sirian, încă din 2012.

Aceste naţiuni au creat, în 2012, un pact numit «Grupul Prietenilor Poporului Sirian», un nume care nu ar putea să fie mai departe de adevăr. Agenda lor era să dividă şi să cucerească, pentru a slăbi Siria, ca să îl răstoarne pe preşedintele Bashar Assad.

Este important să remarcăm timingul: implicarea în Siria a venit imediat după discuţiile despre o conductă de gaz Iran-Irak-Siria, care urma să fie construită între 2014 şi 2016 din câmpul gazeifer iranian South Pars, prin Irak şi Siria. Cu o posibilă extensie prin Liban, ar fi ajuns eventual în Europa, piaţa ţintă de export".

O descriere clară a crizei actuale a gazului şi petrolului a fost făcută de Dmitry Minin, pentru "Strategic Cultural Foundation", în mai 2013, conform site-ului citat: "Se dă o luptă dacă gazoductele vor merge spre Europa de la est la vest, din Iran spre Irak spre coasta mediteraneană a Siriei, sau vor avea o rută spre nord, din Qatar şi Arabia Saudită, via Siria şi Turcia.

Realizând că proiectul Nabucco, care este blocat, şi întregul Coridor Sudic sunt bazate doar pe rezerve din Azerbaidjan şi nu vor putea egala niciodată oferta Rusiei pentru Europa sau să contracareze construcţia South Stream, Vestul se grăbeşte să le înlocuiască cu resurse din Golful Persic.

Siria ajunge să fie o verigă cheie pe acest lanţ şi sprijină Iran şi Rusia. Aşadar, s-a decis, în capitalele vestice, că regimul sirian trebuie schimbat".

Zero Hedge mai notează că Turcia este al doilea cel mai mare client al Gazprom şi că întreaga structură energetică a Turciei se bazează pe gaz din Rusia şi Iran.

În plus, Turcia avea ambiţii să devină un hub strategic pentru exporturile petrolului şi chiar gazelor către Europa, potrivit analiştilor, care citează un pasaj din "The Guardian", din august 2013: "Assad a refuzat să semneze o înţelegere cu Qatar şi Turcia să construiască o conductă din câmpul din nordul Qatarului, adiacentă câmpului South Pars din Iran, prin Arabia Saudită, Iordania, Siria şi până în Turcia, cu scopul să alimenteze pieţele europene, sărind peste Rusia. Raţiunea lui Assad era să protejeze interesele aliatului său rus, care este principalul furnizor al Europei".

După ce Assad a refuzat propunerea Turciei, aceasta şi aliaţii său au devenit principalii arhitecţi ai războiului civil din Siria, potrivit Zero Hedge, care mai notează: "O mare parte din strategia care se pune acum în practică a fost descrisă în 2008 într-un raport al Armatei SUA: «(...) pentru viitorul apropiat, creşterea producţiei mondiale de petrol şi producţia totală vor fi dominate de resursele din Golful Persic... Regiunea va rămâne o prioritate strategică, care va interacţiona puternic cu cea a urmăririi războiului lung».

În acest context, raportul identifică strategia «dezbină şi cucereşte», în acelaşi timp cu exploatarea conflictului dintre suniţi şi şiiţi pentru a proteja rezervele de petrol şi gaze din Golf şi a menţine dominaţia statelor arabe din Golf asupra pieţelor de petrol. (...)

Acest cadru relevă o axă interesantă: Turcia, Qatar, Arabia Saudită, Marea Britanie şi Franţa versus Siria, Iran şi Rusia".

Cum Siria este diversă din punct de vedere religios, aşa-numiţii "Prieteni ai Siriei" au împins la sectarianism ca mijloc al strategiei "dezbină şi cucereşte" în vederea îndepărtării lui Assad, potrivit publicaţiei.

Astfel, aceasta precizează că, în Siria, conflictele sunt motivate politic: "Deşi războiul este «vândut» publicului ca un conflict sunit-şiit, aşa numitele grupuri sunite, precum ISIS, Frontul Nustra, afiliat la al-Qaida siriană şi chiar «Armata pentru Eliberarea Siriei» au ţintit, nediscriminatoriu, suniţi, şiiţi, creştini şi evrei din Siria".

Nu este vorba despre religie, explică analiştii, adăugând: "Poate fi convenabil să spui că arabii sau musulmanii se omoară între ei şi este uşor să prezinţi aceste conflicte ca dogmatice pentru a picta religia şi oamenii ca barbari.

Dar această perspectivă orientalistă, simplistă asupra conflictului din Orientul Mijlociu dezumanizează victimele acestor războaie ca să justifice în mod direct şi indirect acţiunile militare.

Dacă adevărul ar fi prezentat publicului din perspectiva că aceste războaie au scopuri economice, atunci mulţi oameni nu ar susţine finanţarea şi înarmarea rebelilor sau intervenţia directă.

Ba chiar majoritatea publicului ar protesta împotriva războiului.

Dar când ceva este prezentat publicului ca o chestiune de bine contra rău, atunci, în mod natural, înclinăm să luăm partea binelui şi să justificăm un război contra răului".

Retorica politică a fost meşterită cu atenţie pentru a face minciunile să sune ca adevăruri şi să facă din crime ceva onorabil, mai comentează Zero Hedge: "Astăzi, Orientul Mijlociu este distrus de planuri manipulative pentru a câştiga acces la petrol şi gaze, întorcând oamenii unii împotriva celorlalţi, pe seama religiei.

Haosul care a urmat oferă o acoperire pentru a instala un nou regim mai deschis pentru construirea de conducte de petrol şi asigurarea unor rute favorabile pentru cei mai mari clienţi.

În această luptă pentru energie, oamenii suferă cel mai mult şi părăsesc Siria în masă".