Magistraţii îi cer preşedintelui Klaus Iohannis să impulsioneze reformarea justiţiei

Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi Asociaţia Iniţiativa pentru Justiţie: "Lipsa reformelor reale în justiţie reprezintă una dintre cauzele serioase ale degradării accentuate a regulilor statului de drept în România. Revine Preşedintelui României sarcina de a media şi de a se asigura de aducerea la îndeplinire de către Statul Român a tuturor obligaţiilor ce rezultă din statutul de membru al Uniunii Europene"

Raportul din 2021 privind statul de drept (Capitolul consacrat situaţiei statului de drept din România), publicat recent de Comisia Europeană, dovedeşte încă o dată că lipsa reformelor reale în justiţie reprezintă una dintre cauzele serioase ale degradării accentuate a regulilor statului de drept în România.

Reformele esenţiale pentru magistratură sunt promise zilnic în mass-media, dar totul rămâne în sertare, din pricina lipsei voinţei politice reale în acest sens şi în ciuda presiunii externe unanime (practic, toate organismele internaţionale şi europene relevante), dar şi a cererilor repetate ale miilor de magistraţi români şi ale asociaţiilor profesionale care îi reprezintă.

Comisia Europeană a constatat că decizia din 8 iunie 2021 a Curţii Constituţionale "stârneşte îngrijorări majore întrucât pune sub semnul întrebării principiul supremaţiei dreptului UE" şi a reţinut că, prin hotărârea din 7 iulie 2021, Curtea de Apel Piteşti a fost prima instanţă care a aplicat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 18 mai 2021, declarând că existenţa SIIJ nu este justificată de cerinţe obiective şi verificabile referitoare la buna administrare a justiţiei şi că, prin urmare, SIIJ nu este competentă să investigheze o cauză cu care este sesizată. Cu toate acestea, inexplicabil, la 23 iunie 2021, Inspecţia Judiciară a iniţiat o cercetare disciplinară împotriva judecătorului care a pronunţat hotărârea menţionată "pentru rea-credinţă sau gravă neglijenţă în exercitarea funcţiei întrucât a invocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene atunci când a evaluat competenţa SIIJ".

Justiţia din România se găseşte în continuare în cea mai neagră perioadă din istoria sa recentă, din cauza menţinerii tuturor acelor schimbări criticate unanim de organismele internaţionale, care au produs şi vor produce zilnic efecte negative, procedurile de infringement fiind iminente.

Spre exemplu, deşi însuşi Consiliul Superior al Magistraturii a subliniat că există preocupări serioase legate de lipsa de răspundere a Inspecţiei Judiciare, invocând proporţia ridicată a acţiunilor disciplinare respinse şi concentrarea tuturor proceselor decizionale exclusiv în mâinile inspectorului-şef (emiterea regulamentelor de organizare şi funcţionare, numirea inspectorilor judiciari, controlul activităţii acestora etc.), acesta din urmă, fără a aştepta reformarea Inspecţiei Judiciare, a anunţat o nouă selecţie în vederea ocupării a 12 posturi vacante de inspectori judiciari (4 posturi la Direcţia de inspecţie pentru judecători şi 8 posturi la Direcţia de inspecţie pentru procurori), în baza unui nou regulament, emis intempestiv după pronunţarea hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în speranţa evitării anulării judiciare a actelor Inspecţiei Judiciare adoptate în perioada interimatului inspectorului-şef.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat, într-o grabă inexplicabilă, un alt regulament pentru promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care, la proba interviului în faţa Secţiei pentru judecărori, candidaţii pot obţine 40% din punctajul maxim doar prin simpla prezenţă, transformându-se selecţia într-o simplă formalitate, în afara oricăror standarde meritocratice pentru accesul celor mai buni candidaţi la instanţa supremă. Imediat a fost anunţată o nouă selecţie în baza noului regulament.

Totodată, deşi există o criză fără precedent de personal (peste 1000 de posturi vacante de judecător şi procuror), Consiliul Superior al Magistraturii nu a prezentat în ultimul an niciun fel de strategie măcar pe termen scurt şi mediu de remediere a acestei probleme sistemice, ţinând seama şi de fluctuaţia de personal aşteptată în viitorul apropiat (spre exemplu, pentru a stabili cum vor putea fi pregătiţi magistraţii admişi în sistem în condiţiile în care Institutul Naţional al Magistraturii nu dispune de suficiente resurse umane sau materiale pentru recrutarea şi pregătirea rapidă a peste 1000 de magistraţi, o situaţie excepţională, de altfel).

În hotărârea sa din 18 mai 2021, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit clar că România trebuie să ia măsurile adecvate pentru a îndeplini obiectivele de referinţă fixate în MCV, "ţinând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisia Europeană, în special de recomandările formulate în rapoartele MCV", această obligaţie fiind în sarcina "fiecărui organ al statului membru în cauză".

În temeiul art.148 alin.(2) şi (4) din Constituţia României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor obligaţii.

În baza art. 80 din Constituţia României, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

În consecinţă, în lipsa unei voinţe politice reale necesare adoptării reformelor reale în justiţie, ultima ratio, revine Preşedintelui României sarcina de a media şi de a se asigura de aducerea la îndeplinire de către Statul Român a tuturor obligaţiilor ce rezultă din statutul de membru al Uniunii Europene.