Noile modifcări în sistemul fiscal din România a adus creşteri de 10 ori a unor taxe pentru unele companii

Noile modifcări în sistemul fiscal din România, a adus creşteri de 10 ori a unor taxe pentru unele companii, in scopul de a aduce bani la bugetul de stat, dar fără o abordare unitară la nivelul aceloraşi tipuri de activităţi. În general saltul mare al unor taxe aduce destabilizări la nivelul financiar al companiilor, care se reflectă în general în reducerea volumului investiţional, conform unui comunicat remis redacţiei.

Conform comunicatului, prin Ordonanţa nr. 5 din 22 ianuarie 2013 privind stabilirea unor măsuri speciale de impozitare a activităţilor cu caracter de monopol natural din sectorul energiei electrice şi al gazului naturale s-a instituit impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural aplicabil SNTGN Transgaz SA în calitate de operator de transport şi de sistem al gazelor naturale, termenul iniţial de aplicare a impozitului menţionat fiind 31 decembrie 2014 şi prorogat succesiv până la data de 31 decembrie 2025.

ANRE stabileşte anual venitul reglementat şi tarifele reglementate pentru activitatea de transport gaze naturale, în conformitate cu metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de transport al gazelor naturale.

Până în anul 2019 impozitul pe monopol reprezenta o cheltuială recunoscută în venitul reglementat şi recuperată de Transgaz prin intermediul tarifelor de transport aprobate de ANRE (conform metodologiei aprobate de ANRE prin Ordinul 32/2014) iar începând cu anul 2019, prin Ordinul nr.41/2019, ANRE aprobă o nouă metodologie de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de transport al gazelor naturale.

Una dintre principalele modificări cuprinse în metodologia aprobată de ANRE prin Ordinul nr.41/2019 se referă la interzicerea recuperării de către Transgaz a cheltuielii cu impozitul pe monopol prin venitul reglementat de transport gaze naturale, începând cu data de 1 octombrie 2019, contrar prevederilor metodologiei de tarifare precedente care permitea în mod corect recuperarea cheltuielii cu impozitul pe monopol prin venitul reglementat în cadrul costurilor ce nu pot fi controlate de conducerea societăţii şi asupra cărora societatea nu poate acţiona direct pentru creşterea eficienţei activităţii de transport al gazelor naturale.

Această modificare este în contradicţie cu prevederile aceleiaşi metodologii de tarifare aprobată prin Ordinul nr.41/2019 care stabileşte că în venitul reglementat se recunosc costurile aferente activităţii de transport al gazelor naturale, ce nu pot fi controlate de conducerea OTS şi asupra cărora aceasta nu poate acţiona direct pentru creşterea eficienţei activităţii de transport al gazelor naturale, fiind recunoscute în venitul reglementat cheltuieli din categoria redevenţelor, taxe şi impozite stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, contribuţii aferente fondului de salarii precum şi alte categorii de cheltuieli.

Prin nerecunoaşterea cheltuielii impozitului pe monopol în venitul reglementat nu se asigură respectarea principiului general din metodologia de tarifare care permite recunoaşterea în venitul reglementat a cheltuielilor care nu sunt sub controlul conducerii OTS (taxe, impozite).

Conform precizărilor publicate pe site-ul ANRE, eliminarea cheltuielilor cu impozitul pe monopolul natural s-a efectuat pentru a asigura similitudine cu metodologia de stabilire a tarifelor de distribuţie a gazelor naturale şi având în vedere recomandările Curţii de Conturi a României, precum şi Nota de fundamentare a actului normativ care instituie acest impozit.

Din informaţiile prezentate de operatorul de transport al energiei electrice (Transelectrica) la fundamentarea Bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2023 şi estimări pentru anii 2024 - 2025, impozitul pe monopol reprezintă un procent de 0,47% din venitul aferent serviciului de transport al energiei electrice (8.650 mii lei impozit monopol, 1.829.626 mii lei venituri din servicii prestate pe piaţa energiei electrice din activităţi care permit înregistrarea de profit).

În situaţia operatorului de transport al gazelor naturale - SNTGN Transgaz, impozitul pe monopol reprezintă un procent de 4,63% din venitul aferent serviciului de transport al gazelor naturale în Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2023 (impozit monopol 69.762 mii lei, venituri din servicii prestate 1.506.570 mii lei, ponderea impozitului pe monopol în cadrul activităţii de transport gaze naturale fiind de 10 ori mai mare decât cea aferentă activităţii de transport energie electrică.

În tabelul de mai jos o situaţie comparativă cu nivelul impozitului pe monopol, având la bază datele din Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru anul 2023 şi estimări pentru anii 2024 - 2025 a celor doi operatori de transport (gaze naturale şi energie electrică) si respectiv proiectul BVC 2024 :

Nu este justificată asigurarea unei similitudini cu metodologia de stabilire a tarifelor de transport energie electrică, în condiţiile în care impactul în venitul reglementat al operatorului de transport gaze naturale este de 10 ori mai mare decât impactul in venitul reglementat al operatorului de transport energie electrică.

Totodată conform art. 18 din Metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de transport al gazelor naturale, "CPD reprezintă cheltuieli de exploatare deductibile fiscal în limita prevederilor legale în vigoare, aferente activităţii de transport al gazelor naturale, ce nu pot fi controlate de conducerea OTS şi asupra cărora aceasta nu poate acţiona direct pentru creşterea eficienţei activităţii de transport al gazelor naturale, recunoscute de ANRE într-un an al perioadei de reglementare".

În cazul Transgaz nivelul estimat al cheltuielilor cu impozitul pe monopol pentru anul gazier 2023-2024 (01.09.2023 - 30.09.2024) este de 70,38 milioane lei, ceea ce reprezintă 4,27 % din venitul reglementat corectat aprobat pentru anul gazier 2023 - 2024 - 1.647 milioane lei.

Conform OG 5/2013 nivelul impozitului pe monopol din sectorul gazelor naturale este 0,85 lei/MWh pentru cantitatea transportată numai prin sistemul de transport şi 0,1 lei/MWh pentru cantitatea transportată către sistemele de distribuţie.

Impozitul pe monopol pentru cantitatea transportată numai prin sistemul naţional de transport este de 0,85 lei/MWh, respectiv pentru fiecare MWh transportat prin sistemul naţional de transport, Transgaz înregistrează o cheltuială nerecunoscută în venitul din transport de 0,85 lei (7,84% din tariful mediu de transport calculat pentru anul gazier 2023-2024) care conduce la reducerea EBITDA şi implicit la reducerea capacităţii de a asigura surse necesare finanţării programului de investiţii, ridicând serioase întrebări în asigurarea securităţii energetice a României.

Absurditatea nerecunoaşterii venitului reglementat prin tariful de transport, determină ca în situaţia dublării cantităţii de gaze naturale transportată, o dată cu exploatarea gazelor din Marea Neagră, va determina o dublare a cheltuielii cu impozitul pe monopol fără a determina o creştere a venitului din transport, deoarece acesta este un venit reglementat fix pentru un an de reglementare (octombrie 2023 - noiembrie 2024). Cu alte cuvinte, cu cât se transportă o cantitate de gaze naturale mai mare, cu atât activitatea de transport devine mai ineficientă financiar, din cauza cheltuielii cu impozitul pe monopol mai mare (venitul reglementat fiind fix).

Înregistrarea şi plata impozitului pe monopol, fără a avea posibilitatea recuperării acestei cheltuieli majore prin venitul din transportul gazelor naturale, are ca efect decapitalizarea societăţii, diminuarea indicatorilor financiari (EBITDA) cu impact direct în limitarea accesului la finanţare (societatea fiind limitată prin contractele de finanţare la un grad de îndatorare al împrumuturilor nete de maxim de 5,5 X EBITDA) şi creşterea presiunii pe fluxurile de numerar ale societăţii care are obligaţia achitării unei cheltuieli majore cu impozitul pe monopol dar pe care nu o încasează prin tariful de transport.

Apreciez că în folosul asigurării siguranţei şi securităţii consumatorului român de gaze, dar şi pentru evitarea creşterii preţului la gaze, regândirea fiscalităţii energetice, concomitent cu aplicarea corectă a unei metodologii de tarifare care să cuprindă cheltuielile real